După 22 decembrie 1989 s-au întâmplat multe nelegiuiri. Încă nu știm care sunt artizanii evenimentelor (pe care unii le numesc “Revoluție” și alții “lovitură de stat”) și care s-au soldat cu mulți morți. Provincial fiind, atunci am auzit atunci fel de fel de povestiri din care am dedus că acei “eroi (locali) ai revoluției” au murit ca proștii. Sunt convins că și în București (ca în toată țara, dar mai puțin în Timișoara) a fost la fel.
A venit prima mineriadă de la sfârșitul lui ianuarie 1990. Au început să se cearnă apele! A venit și a doua din 18 -19 februarie 1990. O parte din români au înțeles că lucrurile nu sunt pe direcția occidentală. În aprilie a început “Piața Universității” curmata dramatic cu a treia mineriadă din 13 – 15 iunie 1990 unde iar au mai murit niște oameni. În septembrie 1991 a urmat a patra mineriadă. Toate s-au desfășurat la chemarea lui Ion Iliescu.
A cincea mineriadă a fost în ianuarie 1999, încheiată cu caraghioasa “Pace de la Cozia” dintre minerii lui Iliescu și guvernul CDR care trăsese într-o altă direcție. Să nu uităm că toate aceste întâmplări au dat România în urmă cu mulți ani și au fost declanșate de Ion Iliescu și / sau oamenii lui.
Clivajul feseniști – golani, a evoluat de la “Nu ne vindem țara!” strigat de “suveraniștii” anilor ’90 până la “Turul II – înapoi!”, de acum câteva luni, clamat de “suveraniștii” de azi. Și atunci ca și acum disputa este între pro-occidentali și “naționaliști”, care s-au arătat de-a lungul timpului a fi de fapt “idioții utili” a Moscovei.
După atâția ani am înțeles că există „o rețetă” a acțiunii Kremlinului pe care doar „analfabeții funcționali” (care nu înțeleg nimic) și ticăloșii (cărora le convine starea de “debandadă”) și-o doresc.
Atunci așteptările erau mari.
Noi, cea mai mare parte din cetățenii obișnuiți, am avut așteptări și ne-am proiectat viața după modelul democrației și capitalismului liberal. Am fost înșelați. … În special în partea economică.
Citește și: La moartea ultimului comunist
„Cine-a stat cinci ani la ruși nu poate gândi ca Bush”
Modelul sovietic a învins prin copierea “privatizărilor” din era Gorbaciov. “Privatizarea” începută în 1991 prin care se “transfera proprietatea statului către cetățeni” nu a fost altceva decât o copie a ceea ce începuse mai timid, cu câțiva ani înainte în Uniunea Sovietică și care a avut peste ani același rezultat: au fost creați câțiva oligarhi care au cumpărat la prețuri derizorii “cupoanele” distribuite fiecăruia.
Întreprinderile comuniste, în marea lor majoritate, au avut cam același “destin”: au dat falimen t deoarece ori au încăput pe mâna “specialilor” din vremea respectivă (noi îi numeam ori securiști, ori nomenclaturiști) care nu au avut alt scop decât cel de îmbogățire; ori se dovedeau a fi cu adevărat „un morman de fiare vechi”, pe care tot „specialii” lacomi le-au dezmembrat și le-au vândut ca atare, ca fier vechi.
Politica de atunci, de a crea capitaliștii români, a arătat ce înseamnă a fi „miliardar de carton”, adică în majoritate niște nepricepuți cu “Pile, Cunoștințe și Relații” care prin corupție au dărâmat economia națională generând pauperizarea societății.
Am văzut că modelul rusesc de acțiune s-a perpetuat în toate țările foste soviete și în majoritatea țărilor est europene: Federația Rusă și-a menținut influența prin șantaj energetic, prin acapararea unor părți din economie, mai ales în industriile strategice și prin ocuparea spațiului mediatic și al rețelelor de socializare.
Finalitatea este o țară cu o societate tensionată, nemulțumită și divizată. Justiția este “în debandadă” și nefuncțională.
Învățământul este neadaptat realității și furnizează extrem de multe rebuturi.
Sănătatea are rateuri intolerabile, mai ales în provincie.
Economia este împărțită în două. Cea de stat, care este menținută în viață, uneori și cu profit, de o legislației care își pune pavăza de „securitate națională”, eliminând transparența și piața liberă. Cea privată este defavorizată și de legislație (prin care statul o fură) și de birocrația în mare parte cleptomană și coruptă.
Citește și: Cel mai performant robot sovietic a fost retras, finalmente, din activitate
Cumetrii de ieri, specialii de astăzi
La senectute, Iliescu a numit situația în care România ajunsese drept „capitalism de cumetrie”. GENIAL! Cuprinde adevărata realitate.
„Capitaliștii” nu sunt alții decât membrii clasei politice care se înrudesc pentru a nu exista trădări. Dar „cumetria” are o conotație peiorativă și se referă la relații de favoritism, nepotism sau solidaritate bazată pe interese mafiote, mai degrabă decât pe cele de merit. Dacă ne amintim de anii ’90, foști nomenclaturiști și securiști la care adăugam persoanele conectate mediului lor, ori ne conduceau, ori obținuseră avantaje în procesele de privatizare sau în ocuparea funcțiilor publice, în detrimentul transparenței și / sau meritocrației.
Astăzi, „specialii” de atunci, dacă nu și-au promovat copiii, au „cumetri” împinși în față, adică și-au lăsat clonele pentru a duce mai departe „sinergia faptelor” către „meandrele concretului”.
România a evoluat, dar nu cum ne-am așteptat.
La început au fost remitențele celor plecați la muncă, în străinătate. Încet, încet adevărata economie de piață s-a impus și împinge cu greu țara înainte, în ciuda clonelor, a prostiei și a trădătorilor de idealuri (și nu numai).
Toate aceste se circumscriu ca „meșterire a lui Ion Iliescu”!
Citește și: „Imnul Golanilor” se aude din nou. Ce ne spune asta despre moștenirea lui Ion Iliescu?
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
