Dorel Săndesc, prorectorul Universității de Medicină și Farmacie Timișoara și prim-vicepreședinte al Societății Române de Anestezie și Terapie Intensivă, nu este un medic obișnuit. Cu o dăruire specială, a inițiat în România caravane de medicină și un maraton, atât pentru a convinge diverse comunități să accepte vaccinarea, cât și pentru a acorda consultații gratuite în zone izolate. I s-au alăturat voluntar 800 de medici și personal medical, în acțiuni fără precedent.
Prof. Dr. Dorel Săndesc este și managerul Spitalului Clinic Județean de urgență „Pius Brânzeu” Timișoara. Zilele acestea a avut o reacție la campania de dezinformare la care au luat parte și medici în conferința „COVID-19 şi convergenţa bio-digitală”, neacreditată de Colegiul Medicilor. S-au prezentat subiecte pseudo-științifice despre urmări inventate ale COVID-19 și teorii conspiraționiste.
„Peste tot în lume cazuri similare cu cele din România au fost și sunt sancționate exemplar; în România, unde avem un record de cazuri, încă nu s-a luat nici o măsură similară- IT IS THE TIME FOR ACTION!”, scria doctorul Săndesc pe pagina sa de Facebook și dădea exemple din diferite țări unde s-au dat sancțiuni aspre, majoritatea cu excludere din profesie.
Brîndușa Armanca: În România, teorii similare cu cele susținute la conferința de la Brașov au succes și sunt larg răspândite. Iar atunci când sunt întreținute de medici, ele primesc un plus de credibilitate. Ce spuneți?
Dorel Săndesc: Este evident că fenomenul este îngrijorător și pentru noi, ca medici. Mai mult decât pentru alți oameni, pentru noi este mult mai dureros, pentru că noi am văzut direct rezultatul acestor atitudini. Noi am văzut în pandemie familii întregi care au murit. Toți, bunic, tată și fiică, nevaccinați. În schimb n-am văzuit nici o familie în care, fiind vaccinați, să moară toți. Am văzut oameni, antivacciniști convinși, care în spațiul public ne acuzau, ne demonizau, ne adresau cele mai abjecte invective. Și care, când aterizau la ATI, ajunși la disperare, realizau că au greșit.
B.A.: Dar chiar realizau?
D.S.: Unii la intrarea în spital erau foarte autoritari și spuneau „mie să nu-mi crești doza de oxigen peste 4 litri pe minut, că nu vreau să fiu distrus de oxigenul vostru”. Dar după aceea, boala evoluând, ajungeau să ne implore să facem ceva, să-i salvăm, fiindcă realizau grozăvia bolii. Săracii, fiindcă cei mai mulți sunt manipulați, ne rugau să-i lăsăm înainte de a-i intuba, să mai sune o dată familia. Și în fața noastră recunoșteau că au greșit și își îndemnau familiile să se vaccineze.
B.A.: Totuși, cum se explică faptul că medici care au făcut aceeași școală, o universitate care promovează știința, spun că vaccinul este o armă biologică pentru exterminarea populației?
D.S.: Aceasta este partea cea mai gravă a unui întreg fenomen. Atunci când un profesionist din domeniu, un medic, proferează și proliferează asemenea teorii, el face cel mai mare rău. Pentru că oamenii vor spune, iată, ăsta este doctor și știe ce spune. Ăsta are curajul să spună adevărul pe când ceilalți ne mint, sunt manipulați de sistem, sunt cumpărați de Big Pharma, sunt într-un complot mondial împotriva umanității. Deci răul făcut de profesioniști este foarte foarte mare. Și de ce o fac? E o întrebare grea și cu un răspuns complex. Poate ori fi unii care sunt angrenați în lupta politică la modul acela primitiv în care trebuie atacat tot ce fac ceilalți. Ceea ce, de altfel, nu m-ar mira în societatea românească. Vedem des, din păcate, cum clasa politică e redusă la un primitivism competițional în care regula este ca tot ce fac și susțin ceilalți trebuie atacat.
B.A.: Dar nu e numai atât…
D.S.: Mulți astfel de doctori conspiraționiști și-au câștigat un soi de relevanță, pe care nu au avut-o niciodată profesional. Dacă ne uităm bine, nu ei sunt cei care au luptat pe linia frontului cu această tragedie care a fost pandemia. De multe ori ei sunt medici de altă specialitate. Și deodată, prin conspirații, își găsesc o relevanță nesperată. Un om care nu a fost niciodată relevant în domeniul medical, la nivel regional, la nivel național, la nivel internațional, dintr-o dată ajunge faimos. Aproape toată lumea e sensibilă la această formă de recunoaștere publică, să te cunoască lumea, să ai admiratori.
B.A.: Îmi vine în minte cazul doctoriței Flavia Groșan de la Oradea…
D.S.: Flavia Groșan este medic dar n-a avut nicio relevanță în domeniul profesional, în categoria ei profesională, nicio realizare la nivel regional, național, ca să nu mai vorbim internațional. Și totuși ea își permite să desconsidere atitudini și protocoale medicale care sunt făcute de oameni cu experiențe indubitabile.
Ea ne face criminali pe noi, Societatea Română de ATI, la fel vorbește despre Societatea de pneumologie, comunități medicale care nu numai că au făcut ceva în țara noastră, dar au schimbat o specialitate, au modernizat-o mai mult decât ritmul mediu al medicinii românești, și ai cărei membri au ajuns să fie recunoscuți internațional.
B.A.: Din câte știu, faceți parte din organizații europene și internaționale în domeniul ATI…
D.S.: Reprezentanții noștri au fost aleși în conducerea celor mai mari societăți științifice și academice de profil, europene și mondiale. Fără falsă modestie, eu însumi am fost ales în Comitetul Executiv al Societății Mondiale de ATI, am bătut candidați din țări vest-europene, ca Belgia și Franța. O colegă de-a mea, Daniela Filipescu de la București, e președinta Societății europene de ATI, colegul meu, Șerban Bubenec e în funcții de conducere majore în societatea europeană. Și iată că vine o doctoriță care n-a avut niciodată o recunoaștere, și își permite să nege competența, cunoașterea, știința.
B.A.: Spuneați că medicii antivacciniști și conspiraționiști încalcă niște protocoale medicale. A îndemna pacientul să nu se vaccineze înseamnă a încălca un protocol?
D.S.: Absolut! Toate aceste atitudini, că sunt animate politic, că sunt animate de dorința de a deveni relevant în viață, că sunt animate de o credință, au la bază lipsa de responsabilitate. Și lipsa de înțelegere a faptului că tu, ca medic, faci parte dintr-o organizație profesională bazată pe niște reglementări, pe un statut, pe niște principii. Medicina nu stă pe păreri, pe democrație, cum nici oricare altă formă de știință. Este bazată pe ierarhie pe valoare, pe meritocrație. Medicina, ca toate științele, nu se bazează pe egalitatea părerii tuturor membrilor, ci pe valori, pe reguli, pe experiență științifică. Ori conspiraționiștii încalcă acest principiu de bază fundamental al statutului de medic. Și din acest punct de vedere, ei nu pot avea libertatea oricărei opinii pe care să o difuzeze public, există o limită clară.
B.A: Se pot lua niște măsuri? Pe ce bază?
D.S.: Poate că s-a ajuns la asemenea nivel și datorită lipsei unor măsuri ferme. Trebuie să recunoaștem acest lucru. Măsuri ferme ar putea veni din partea mai multor autorități, instituții și factori responsabili. Avem reglementări legale, dar marea noastră problemă este când nu le aplicăm. Primul ar fi Colegiul Medicilor care poate merge până la ridicarea dreptului de liberă practică. Există Consiliul Național al Audiovizualului, dacă aceste opinii toxice sunt difuzate pe televiziuni, radio sau online, există prevederi legale în Codul Penal care prevăd că nu sunt admise atitudini de natură să pună în pericol sănătatea. Există și prevederi împotriva dezinformării.
B.A.: De ce nu au acționat autoritățile competente în aceste cazuri care se repetă de mai mulți ani?
D.S: Colegiul Medicilor, în ambianța toxică din pandemie, când eroii acelei perioade au fost demonizați, a fost timid și inhibat în a-i apăra pe medicii care au depus cel mai mare efort pentru a salva vieți, care au trăit cea mai intensă, traumatizată și dramatică experiență profesională. Și acum este tot mai evident că trebuie să învățăm din asta.
B.A.: Deși pandemia a trecut, continuă pe rețelele sociale dezinformarea și inducerea în eroare a oamenilor. Tratamente obișnuite încep să fie ocolite de cei manipulați, nu mai vorbesc de vaccinarea copiilor. Ce se poate face? Se poate ridica dreptul de liberă practică?
D.S.: Consider că asta este măsura necesară. Cel puțin suspendarea inițială și ulterior anularea dreptului de liberă practică. S-ar putea argumenta că reglementările nu sunt foarte clare și nu permit. Înseamnă că trebuie să schimbăm reglementările. Situația de criză să o transformăm într-o oportunitate. Să schimbăm reglementările astfel încât să rezolvăm asemenea situații care nici nu puteau fi prevăzute, atât de absurde sunt. Trebuie să creăm un instrument. Suspendarea activității, de exemplu, este una din măsurile pe care toate reglementele le îngăduie.
B.A.: Se invocă încălcarea dreptului la liberă exprimare. Cum e?
D.S.: Aici nu e vorba să interzici dreptul la opinie. Aici nu este vorba să interzici libertatea de exprimare. Aici este vorba de a avea discuțiile profesionale strict într-un cadru profesional și a prezenta în spațiul public doar păreri argumentate. Aici este una din chei, pentru că noi, ca practicieni în medicină, ne bazăm pe dubiu și pe controversă. Drumul spre progres al medicinii, al științelor, a umanității este pavat cu îndoieli și e bazat pe acceptarea unor argumente științifice obținute de știinţă. Nu pe păreri.
B.A.: Multe astfel de argumente vin și din experiența practică.
D.S.: Discutând despre experiența pandemiei, le-am zis unor colegi: domnilor, pentru voi a fost simplu să stați pe margine și să comentați. Dimineața o părere, seara alta, mâine alta. Noi la ATI sau cei de la Boli infecțioase eram pe front. Noi nu ne permiteam să facem ce ne trece prin cap. Noi am aplicat ordinea de zi pe unitate, bazat pe evidențe, protocoale și știință. Dacă azi cineva ar veni să dovedească că vaccinurile nu au făcut nimic bine și au făcut numai rău, nu voi aveți dreptul să ne acuzați, pentru că noi am fost pe front și am aplicat ceea ce era evident și era prevăzut oficial. Medicii nu-și pot permite să fie ca și cârtitorii de la cârșma satului, să zică tot ce le trece prin cap. Ei sunt înrolați într-o armată care luptă cu suferința, luptă cu boala, luptă cu criza.
B.A.: Ce i-a speriat pe oameni în perioada pandemiei și continuă și acum să îi deruteze?
D.S.: Drumul extraordinar al medicinii, până la nivelul din zilele noastre, când se tratează boli care înainte erau considerate fără speranță, este plin de schimbări care au avut loc și care au modificat radical practica față de acum cinci ani. E foarte ușor să manipulezi un om needucat spunându-i că nu poate avea încredere în medicii ăștia care acum cinci ani ziceau că e foarte bun cortizonul într-o boală, iar acum spun că nu e bun. Această retorică, desigur, prinde foarte ușor pe terenul needucat al marii majorități a populației. Dar dacă nu poți să fugi după o turmă de iepuri, nu poți închizi gura oamenilor, măcar oamenii din profesie să fie pe aceeași mână.
B.A.: S-a discutat după pandemie că eșecul campaniei de vaccinare s-a datorat comunicării proaste a autorităților. Credeți că revine și corpului medical o obligație să comunice mai intens cu publicul despre ce se întâmplă în medicină, despre noutăți?
D.S.: Categoric, da. În ce mă privește, am făcut acest lucru și am avantajul experienței, pot vorbi din realitate, nu numai din cărți. Experiența prin care am trecut direct ca medic ATI mi-a arătat câteva lucruri și argumentele vin chiar din fapte. Principala eroare în domeniul comunicării, în timpul pandemiei și în toate domeniile legate de sănătate, este încercarea de acaparare a comunicării de clasa politică. A fost o greșeală strategică gravă în pandemie. Pentru că statistic se știe că politicienii reprezintă una din categoriile cele mai puțin populare și care au parte de cea mai mică încredere. Cum să-i lași tu atunci pe cei mai puțini populari să-ți promoveze o campanie la care oricum nu se pricep?
B.A.: Îmi amintesc de caravanele medicale pe care le-ați inițiat. Cum v-a venit ideea?
D.S.: Noi merseserăm în anii trecuți în multe locuri cu caravane de evaluare a stării de sănătate, unde consultam oameni. Oamenii ăia ne iubesc, ne respectă, se roagă pentru noi și am zis că dacă noi mergem, o să aibă încredere în noi și o să se vaccineze. Și așa a fost. Oamenii au zis, ăștia sunt doctorii noștri care au venit aici, ne-au tratat, ne-au salvat, ne-au dus la spitale mari și ne-au operat când a fost cazul. Ăștia n-au venit să ne facă rău. Și Hunedoara, care era pe ultimul loc la vaccinare, mai ales pe sate, cu statele alea a ajuns pe primele locuri. Azilul de noapte din Timișoara, pe care îl știm pentru că am fost de multe ori, știm poveștile de viață și ale celor de acolo, a avut 80% de rată de vaccinare. Am și comentat atunci că România a intrat în Europa la vaccinare prin Azilul de noapte. Acțiunea s-a dovedit de succes, fiindcă s-a bazat pe încredere.
B.A.: Bine, nu puteați străbate toată țara, erau și restricții în pandemie…
D.S.: Așa e, mergeai într-un sat, vaccinai 200-300 de oameni. Ne-am pus problema cum să facem mai mult. Atunci ne-a venit ideea să organizăm Maratonul vaccinării, era în aprilie 2021, ca să avem un impact mai mare. Am trimis pe grupul de asistente, studenți, doctori, un apel de participare, cine vrea să vină să vaccinăm oameni în Timișoara sub genericul simpatic „Pune umărul pentru Timișoara”. În două zile s-au înscris 800 de participanți și am putut să facem 30 de linii de vaccinare.
B.A.: Cine s-a ocupat de organizare, că dvs. erați implicat la ATI?
D.S.: Micul nostru ONG a organizat, multă lume a fost sceptică, dar când s-a văzut că se cam leagă, doamna director Chiriță ne-a oferit locația de la Centrul Regional de Afaceri fără nicio pretenție. Când am început vaccinările și venea lumea, fiindcă am gândit și acțiuni culturale, dar au început să se apropie și politicienii. I-am rugat să nu se implice, să ne dea avizele, să se ocupe de asigurarea vaccinurilor și atât.
B.A.: A fost o reușită?
D.S.: A ieșit foarte bine. A devenit model, am replicat maratonul în peste 30 de orașe, am avut video-conferințe cu toate universitățile, să le explicăm. Iarăși au venit politicienii și au zis că suntem pe calea cea bună, am învins. Și încet-încet, oamenii au renunțat la vaccinare fiindcă totul părea controlat politic. Deci asta este o primă lecție, implicarea excesivă a politicului. Trebuia să ne lase pe noi. Am adus rockeri, cântăreți de operă, de muzică populară, motobikers, prin ei reușeam să convingem.
B.A.: Cum se comunică acum, când nu e pandemie?
D.S.: La noi, cea mai bună comunicare sunt faptele. Le-am zis tuturor, la toate înjurăturile, la toate acuzele singura comunicare valabilă este să ne facem treaba mai mult decât fișa postului. Pentru că aia este ceva de necontestat. Și faptul că noi mergem cu caravane de ani de zile, și acum mergem tot mai mult, că ne cheamă lumea, mi se pare cea mai bună comunicare. Sunt zeci de mii de oameni pe care noi i-am văzut, am fost la ei, am revenit la ei. Și eu cred, simt, oamenii ăia și-au schimbat radical percepția despre doctor.
Cred că până la urmă cel mai bun instrument de comunicare este legătura directă cu pacientul. Degeaba apare un doctor cu un discurs minunat, dar când te duci la spital te privește de sus, nu-ți spune vorbă bună. Știm că este esențială comunicarea și nu exclud că trebuie să apelăm și la profesioniști .
B.A.: Totuși, câți medici din țară sunt dispuși să abordeze acest mod de comunicare, să bată satele? Nu e puțin idealist?
D.S.: Eu cred că tot mai mulți. Sunt deja sunt grupuri, există mai multe inițiative. E contaminant. Prima dată ești rupt când vii acasă. Dar când vezi mulțumirea acelor oameni, care este cu totul deosebită, cumva ai putea fi chiar un pic frustrat. De ce omul când vine la spital are tot felul de nemulțumiri: că a stat un pic cam mult la coadă, că toaleta nu arată prea grozav etc. Pe când acolo, când ajungi cu caravana, e numai mulțumire. Și te încarcă extraordinar, plus că există energia rugăciunii. Mă bucur că a fost contaminat și discipolul meu, Alexandru-Florin Rogobete, azi ministru al Sănătății. Mi-a fost student. În anul I mi-a scris un e-mail că ar vrea o audiență și mi-a mărturisit că vrea să devină medic ATI. A început încă din anul II de studenție colaborarea, cu munca de jos, la pansamente, sonde, human tuch. A făcut progrese foarte repede.
B.A.: La ultima deplasare ați fost la Mănăstirea Oașa.Cum ați ajuns acolo?
D.S.: Părintele Iustin, văzând ce facem noi, a zis, haideți să faceți și aici o caravană, că avem mulți ciobani, avem mulți oameni cu nevoi prin munții ăștia. Rezultatul este că o sută de oameni vor primi ochelari gratuit, fiindcă nu-și permit, n-au bani. Noi cu sponsorizare reuşim să îi ajutăm.
B.A.: Comunicarea mai are o componentă și anume în ce măsură vi se asociază presa, concurată de rețelele sociale?
D.S.: Da. Este adevărat și asta. Este un handicap că opinia publică e mai interesată de păreri fistichii, considerate curajoase, în loc de date concrete venite de la oameni competenți. Încercăm să atragem presa, chiar aici în Spitalul Județean Timișoara facem acțiuni culturale pentru pacienți, cum ar fi seri de film, și invităm presa. Comunicăm noutățile în domeniul medical și dezvoltarea facilităților, achizițiile de aparatură etc. Vremurile sunt improprii să trimiți mesaje serioase. Până la urmă, mai important e să nu renunți să faci bine, pentru că asta în sine are un impact.
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
