Astăzi emisar special al președintei Republicii Moldova, Maia Sandu, pentru afaceri europene și parteneriate strategice, fostul ministru de externe Nicu Popescu a explicat într-un interviu cu RFI. România, realizat de Liliana Barbăroșie, că pe lângă alegerea sa personală pentru unirea cu România în eventualitatea unui referendum, „în contextul geopolitic actual, este mai important ca niciodată să consolidăm parteneriatele care mențin Republica Moldova în zona păcii, a libertății și a democrației”.
Integrarea în Uniunea Europeană rămâne însă proiectul de țară al R. Moldova. Pentru moment, R. Moldova si Ucraina sunt „tratate la pachet”, au făcut toți pașii până la deschiderea oficială a negocierilor de aderare pe capitole („cluster”) împreună, din momentul când și-au depus cererile de aderare în 2022, la numai câteva săptămâni după ce Rusia a lansat invazia la scară largă a Ucrainei vecine. Formal, în acest moment, procesul este blocat de Ungaria lui Viktor Orban care se opune negocierilor cu Ucraina, fără perspectiva realistă ca această piedică să dispară înainte de alegerile generale din aprilie. Dacă votul ungurilor va aduce o schimbare de regim, asa cum indică sondajele de opinie acum.
Citește și: Ungaria: alegeri sub observație și alte derapaje în drepturile omului
Cu toate acestea, Republica Moldova nu a pierdut „nici măcar o zi” în procesul de aderare, asigură Nicu Popescu, care explică efectele pozitive ale noii strategii de negociere, adoptată de Comisia Europeană in decembrie anul trecut.
Interviul integral, acordat de Nicu Popescu corespondentei RFI.România, Liliana Barbăroșie:
Reporter: Încep cu principala întrebare. Președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, a declarat zilele trecute că Ucraina își propune să adere la Uniunea Europeană deja în 2027. Cum ar trebui să înțelegem această declarație și, poate cel mai important, a primit Republica Moldova astfel de promisiuni?
Nicu Popescu: Deocamdată nu cred că astfel de promisiuni au fost făcute. Am văzut, într-adevăr, o referință la un asemenea obiectiv – aderarea foarte rapidă a Ucrainei la Uniunea Europeană – într-un proiect de document între Statele Unite și Ucraina. Evident, în mod normal, aici sunt implicate și statele membre ale Uniunii Europene. Din câte observ, această discuție are loc la nivelul Uniunii Europene, dar nu am văzut vreo decizie sau vreun semnal foarte clar și fără echivoc din partea UE privind anumiți termeni.
Este, desigur, un obiectiv bun pentru țara noastră. Ar fi mult mai bine pentru Republica Moldova dacă situația din Ucraina se stabilizează, dacă se ajunge la pace, dacă agresiunea rusă este oprită, iar Ucraina aderă la Uniunea Europeană. Acest lucru ne-ar favoriza în toate planurile.
Dar, deocamdată, uitându-ne atât la situația de pe front, cât și la realitățile din știri, cred că situația rămâne foarte complicată pentru toată lumea și deocamdată este mult prea devreme să facem proiecții despre cum va arăta anul acesta sau anul viitor situația regională.
Reporter: Calendarul aderării, așa cum este el în planurile autorităților de la Chișinău, implicit ale președintei Maia Sandu – cum arată acest calendar?
Nicu Popescu: Obiectivul rămâne același: finalizarea foarte rapidă a procesului tehnic de aderare, prin implementarea acquis-ului comunitar. Viteza rămâne una ambițioasă, maximă, și se lucrează după același calendar.
Faptul că, în luna decembrie, s-a trecut la o nouă etapă în relația cu Uniunea Europeană – transmiterea către Republica Moldova a listelor tehnice de acțiuni care trebuie realizate – ne permite să nu pierdem timp în procesul de pregătire pentru aderarea la UE.
Reporter: Apropo de luna decembrie, cum definiți problemele care au împiedicat Moldova să pornească efectiv negocierile pe clustere?
Nicu Popescu: Cu toții știm că Ungaria s-a opus, de mai mult timp, trecerii la următoarea etapă a procesului de aderare la UE pentru Ucraina. Având în vedere că Republica Moldova și Ucraina au parcurs practic împreună acest traseu procedural în ultimii patru ani, deci la fiecare etapă, în care Ucrainei sau Moldovei i se confere o nouă poziționare în procesul de aderare europeană, urcam împreună pe aceste trepte până acum. Și evident că această opoziție a Ungariei față de Ucraina la această etapă ne-a limitat capacitatea de a avansa mai rapid.
Dar eu cred că soluția găsită în decembrie este una bună. Ceea ce s-a întâmplat în decembrie efectiv este că instituțiile europene ne-au transmis lista de măsuri care trebuie realizate în următoarea etapă, fără o undă verde politică din partea Ungariei. În cazul Republicii Moldova, Ungaria nu a avut nicio obiecție.
Formal, statele membre nu au dat încă unda verde politică unanimă, dar lista de acțiuni a fost transmisă, ceea ce ne permite să nu pierdem nicio zi în procesul tehnic de pregătire. Sunt convins că unda verde politică va veni într-un viitor previzibil. Se putea, desigur, și mai bine, dar, în mod practic, acest lucru nu ne blochează și nu ne frânează parcursul.
Reporter: Aveți senzația că există încredere deplină în cadrul Uniunii Europene că va putea primi rapid Ucraina și Republica Moldova? Cancelarul german a spus recent că „nu îi putem dezamăgi pe cetățenii moldoveni care vor să adere la UE”. De ce vorbește cancelarul german de dezamăgire? Este aceasta o premoniție sau o îngrijorare?
Nicu Popescu: Eu cred că toate statele candidate coordonează deseori între ele acțiunile, dar Uniunea Europeană a evaluat întotdeauna individual rata de progres și nivelul de pregătire al fiecărui stat candidat. Vedem acest lucru și în Balcani: timp de mulți ani, Muntenegru, Albania și Macedonia de Nord au avansat aproximativ în același ritm, iar astăzi Muntenegru este ceva mai avansat.
Așa se va întâmpla și pe viitor
În același timp, vedem cât de volatilă este situația politică, geopolitică și de securitate. Vedem complicațiile din relația transatlantică și continuarea războiului de agresiune al Federației Ruse. Toate acestea ne afectează, dar cel mai bun lucru pe care îl putem face la Chișinău, și o facem, este să implementăm cât mai rapid acquis-ul comunitar, astfel încât Republica Moldova să fie gata de aderare și să se protejeze de riscurile geopolitice crescânde din regiune.
Reporter: Imaginea Republicii Moldova este mai importantă ca niciodată – citez din ce spunea Președinta Maia Sandu, când și-a anunțat prioritățile pentru 2026. Am văzut teza aceasta și la dvs. : trebuie de dialogat cu toate statele europene și e nevoie de o livrare credibilă a reformelor. De ce este nevoie de convingere, dacă problema pare una: Ungaria?
Nicu Popescu: Pentru a adera la Uniunea Europeană avem nevoie de sprijin constant din partea statelor membre. La această etapă, Republica Moldova are o relație excelentă cu toate executive și toate guvernele, șefii de state, șefii de guverne din Uniunea Europeană și absolut fiecare executiv, fiecare guvern din UE sprijină parcursul nostru și viteza noastră destul de ambițioasă de aderare la Uniunea Europeană.
La o etapă ulterioară, când vom finaliza negocierile de aderare, vom semna un tratat de aderare și acest tratat trebuie supus procesului de ratificare în fiecare Parlament. Deci, noi până acum am mers foarte bine cu aceste parteneriate cu executivele, cu președinții, cu prim-miniștrii, cu miniștrii de externe. Și continuăm să mergem foarte bine la o etapă ulterioară, când trebuie să actualizăm mult mai mult și diplomația parlamentară, pentru că destul de curând, vom avea nevoie de sprijin foarte larg în parlamentele statelor membre, în rândul opiniei publice, al statelor membre.
Pentru că situația de astăzi este una foarte pozitivă, dar guvernele se schimbă în permanență în statele democratice și noi nu știm care va fi exact peisajul electoral politic din alte state membre și la această etapă. În următorii ani, trebuie să depunem un efort susținut de a lărgi parteneriatele noastre cu, practic, majoritatea partidelor politice, atât de la putere, cât și din opoziție, din statele membre ale Uniunii Europene, pentru că, mă rog, partidele care astăzi sunt în opoziție, peste doi sau trei ani pot fi la guvernare.
În următorii ani, evident, trebuie să menținem relațiile excelente, parteneriatele excelente cu partidele aflate la guvernare, cu executivele, cu guvernele, dar în același timp trebuie să lărgim baza de sprijin pentru Republica Moldova atât în rândul opiniei publice din fiecare stat membru al Uniunii Europene, cât și din rândul partidelor care astăzi nu se află la guvernare, pentru că absolut fiecare Parlament din Uniunea Europeană va trebui să ratifice Acordul de aderare al Republicii Moldova peste câțiva ani.
Reporter: Strategia Republicii Moldova care este: ceea de a se prezenta drept un exemplu de reziliență democratică în fața atacurilor hibride? Aceasta e strategia? Ce scoate în față Republica Moldova în aceste contacte?
Nicu Popescu: În primul rând, Republica Moldova scoate în față faptul că cetățenii săi, în condiții extrem de brutale – marcate de atacuri hibride, finanțări masive, tentative de destabilizare și de antrenare a unor persoane cu scopul de a provoca violențe –, au rezistat acestor presiuni. Cu toții știm ce s-a întâmplat. Iar, în pofida acestor presiuni enorme, cetățenii Republicii Moldova au spus un „da” ferm Uniunii Europene.
Este, așadar, absolut normal și chiar indispensabil să explicăm și să continuăm să promovăm acest fapt ca expresie a dorinței clare a țării noastre de a adera la Uniunea Europeană. În același timp, nu este vorba doar despre o poziționare sau o strategie de promovare a Republicii Moldova, deoarece, în mod practic, o bună parte dintre statele partenere vin să ne întrebe cum pot fi combătute atacurile și tentativele de destabilizare hibridă.
În ultimii trei–patru ani, foarte puține guverne aflate la putere în statele democratice europene și-au putut reînnoi mandatul sau au obținut victorii electorale. Guvernările s-au schimbat în Germania, Italia, Statele Unite, Marea Britanie, Suedia, Finlanda, Polonia și în multe alte țări. Dincolo de motivele interne, în numeroase cazuri se observă și acțiuni ostile gestionate de Federația Rusă în mediul digital și online: prin influenceri, spălare de bani, utilizarea criptomonedelor.
O parte importantă a acestor tehnici și metode de influență a fost aplicată și în Republica Moldova, motiv pentru care mulți parteneri ne întreabă constant care este experiența noastră de combatere a acestor fenomene
Succesele Republicii Moldova în limitarea impactului negativ al acestor tentative de influență au fost obținute în parteneriat cu prietenii țării noastre, iar din acest schimb reciproc de informații și experiență rezultă și această proiecție a experienței Republicii Moldova.
Nu este, așadar, neapărat o strategie deliberată, ci mai degrabă un răspuns la întrebările care ne sunt adresate constant de alte state ce se confruntă cu tehnici similare, aplicate și dejucate deja în cazul țării noastre.
Reporter: Revin la Ungaria și vreau să aflu care este strategia în acest caz. Ar trebui sau nu Republica Moldova să discute cu Ungaria, să facă eventual concesii în dosarul Ucrainei și, implicit, în cel al Republicii Moldova?
Nicu Popescu: Evident, discuțiile cu fiecare stat membru al Uniunii Europene, inclusiv cu Ungaria, continuă și au loc permanent. Relația Republicii Moldova cu Ungaria, ca și cu celelalte state membre ale UE, este una foarte bună și trebuie menținută.
În același timp, în etapa următoare, este mai important ca niciodată să consolidăm promovarea unei imagini pozitive a Republicii Moldova în rândul populațiilor din Uniunea Europeană, al opiniei publice, al parlamentelor și al partidelor politice, astfel încât să pregătim baza necesară pentru ratificarea acordurilor de aderare.
Blocajul pe care îl observăm astăzi îl consider, personal, unul temporar
Desigur, se putea și mai bine, dar, în condițiile în care avem lista de acțiuni care trebuie întreprinse, la nivel practic nu suntem frânați în procesul de aderare la Uniunea Europeană din cauza acestui blocaj. Convingerea și speranța mea sunt că el va fi depășit într-un viitor previzibil.
Reporter: Dacă ne imaginăm totuși, domnule Popescu, că ne aflăm în aprilie 2026 și Viktor Orbán câștigă alegerile în Ungaria, ce ar însemna acest lucru pentru șansele Republicii Moldova și ale Ucrainei de a avansa pe calea europeană?
Nicu Popescu: Republica Moldova trebuie să aibă relații bune, practic, cu întreg spectrul politic al partidelor serioase, mari și relevante din fiecare stat membru al Uniunii Europene, indiferent dacă acestea se află la guvernare sau în opoziție la un moment dat. Guvernele se schimbă, vin și pleacă, iar noi avem nevoie de relații bune cu toată lumea.
Evident, nimeni nu poate prezice astăzi rezultatele electorale dintr-o țară sau alta – fie că vorbim despre Ungaria, Franța, Belgia sau Olanda. Alegerile au loc constant. Tocmai de aceea, pentru noi este esențial să construim o bază foarte largă de sprijin politic, cât mai imună posibil la schimbările de guverne rezultate în urma alegerilor din statele democratice.
Să nu uităm că, într-o Uniune Europeană cu 27 de state membre, în fiecare an au loc numeroase scrutine electorale.
Republica Moldova trebuie, în măsura posibilului, să se „imunizeze” față de schimbările de vânt politic, prin construirea acestei baze largi de susținere – atât cu guvernele de astăzi, cât și cu cele de mâine
Reporter: Apropo de șanse: discutam zilele trecute cu Anatol Șalaru, care le estima în acest moment la 50–50, în special din cauza poziției Ungariei. Sunteți un politician experimentat și probabil nu veți dori să vorbim în termeni de procente, dar încerc totuși să vă întreb: cum estimați dumneavoastră șansele Moldovei?
Nicu Popescu: Cea mai mare parte a vieții mele profesionale – și a vieții mele în general, de când sunt conștient de evoluțiile politice și geopolitice – am auzit foarte multe „nu”-uri. Milioane de „nu”-uri.
Îmi amintesc foarte bine începutul anilor 2000–2002, când stăteam la coadă pentru vizele statelor membre ale Uniunii Europene, pentru zona Schengen, cu tot stresul pe care mulți astăzi nu și-l mai amintesc. Atunci existau o mulțime de voci, inclusiv din Uniunea Europeană, care spuneau că liberalizarea regimului de vize pentru Republica Moldova nu se va întâmpla niciodată. Totuși, s-a întâmplat.
Îmi amintesc și anul 2006, când în Uniunea Europeană se refuza ideea unui Acord de Asociere cu Republica Moldova, pentru că la acea etapă se considera că un astfel de acord ar fi un pas prea rapid spre aderare. În cele din urmă, către 2007-2008, s-a acceptat această formulă, iar Acordul de Asociere a fost semnat.
Sunt zeci și sute de procese pe care, fie din exterior, fie chiar din interiorul țării, opinia publică le considera imposibile. Lucruri care păreau de neconceput s-au transformat, peste un an, doi sau trei, în realitate – pentru că s-a schimbat contextul, pentru că am putut convinge, pentru că am făcut lucrurile necesare care ne-au apropiat de Uniunea Europeană.
La fel s-a întâmplat și în primele zile ale agresiunii ruse împotriva Ucrainei, când Republica Moldova a decis să semneze și să trimită cererea de aderare la UE. Existau atunci foarte multe voci sceptice, atât în interiorul țării, cât și în exterior. Timpul a demonstrat că a fost un pas corect.
Lucruri care păreau imposibile, improbabile sau care aveau șanse de 30%, 50% sau 70% au devenit, relativ rapid, posibile.
Se întâmplă și astăzi, iată, discutăm despre un calendar ambițios, dar realist, de aderare la Uniunea Europeană – ceva ce foarte puțini și-ar fi imaginat cu doar câțiva ani în urmă.
Reporter: Trecem la contextul geopolitic, domnule Popescu. Cu permisiunea dumneavoastră, aș vrea să mă raportez la ce spunea recent Traian Băsescu într-un interviu: că senzația lui este că Putin vrea tot Donbasul și că se teme că Donald Trump i-ar fi promis acest teritoriu, poate chiar și Odesa. Vă întreb direct: aveți senzația că Ucraina ar putea fi sacrificată? Și ce face Republica Moldova în aceste condiții?
Nicu Popescu: Foarte mulți au prezis colapsul Ucrainei în câteva zile. Evident, și agresiunea rusă a fost construită pe prezumția că războiul se va încheia rapid, în câteva zile sau săptămâni, și că Ucraina va ceda foarte rapid.
Între timp, agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei durează deja de mai mult timp decât implicarea Uniunii Sovietice în cel de-al Doilea Război Mondial, în lupta cu Germania nazistă între anii 1941 și 1945. Iar succesele Federației Ruse pe front nu sunt nici pe departe atât de mari precum sperau autoritățile ruse acum patru ani sau precum se temeau unii observatori occidentali.
De aceea, prefer să nu speculăm excesiv. Situația este, într-adevăr, extrem de complicată, dar ea este așa timp de aproape patru ani, ani foarte tragici. De fiecare dată când situația a devenit critică, ucrainenii s-au mobilizat. La fel au făcut și americanii, europenii, canadienii, britanicii, norvegienii, islandezii – toți au găsit resursele necesare pentru a sprijini Ucraina, militar și financiar.
Până acum, cele mai sumbre scenarii nu s-au realizat, chiar dacă riscurile rămân și vor rămâne pentru o perioadă îndelungată.
Reporter: S-a schimbat totuși ceva, domnule Popescu: se pare că Statele Unite nu mai garantează securitatea internațională așa cum o făceau. Uniunea Europeană nu poate oferi garanții de securitate, iar SUA pot, dar nu vor. Ce face Republica Moldova în acest context?
Nicu Popescu: Statele Unite rămân membre ale NATO și continuă să aibă o prezență militară substanțială în Europa. Nu aș exagera aceste discuții. Este adevărat că SUA își repoziționează prioritățile și spun acest lucru destul de clar, inclusiv în raport cu Europa, dar ele rămân un actor esențial în arhitectura de securitate europeană.
Pentru Republica Moldova, ceea ce contează este să continuăm într-un ritm accelerat procesul de aderare la Uniunea Europeană și să fortificăm parteneriatele cu statele europene, inclusiv în domeniul securității și apărării. Ne dorim un sistem de sprijin care să contribuie la securitatea și pacea din țara noastră.
Într-un context geopolitic extrem de complicat, este esențial să nu fim singuri.
Orice inițiativă sau acțiune care întărește pacea în Republica Moldova, inclusiv prin parteneriate în domeniul securității, este benefică pentru cetățeni și pentru capacitatea statului de a menține stabilitatea.
Reporter: Această schimbare se regăsește și în discursul președintei Maia Sandu, care spune că ordinea mondială se transformă și că nu ne mai putem simți protejați ca înainte. În acest context a apărut și discuția despre un eventual referendum privind Unirea. Cum vedeți această situație?
Nicu Popescu: „În cazul unui referendum, ca persoană, evident aș vota pentru Unire.”
Nicu Popescu: Am vorbit de zeci, poate sute de ori, despre unitatea de limbă, cultură și istorie dintre România și Republica Moldova.
Am spus în repetate rânduri că singura modalitate de a asigura pacea și bunăstarea pe termen lung pentru cetățenii noștri este să fim ferm ancorați în spațiul libertății și democrației europene, care ne va permite să evităm riscurile foarte mari din geopolitica mondială.
Reporter: Acesta este, așadar, răspunsul dumneavoastră la întrebarea ce face Republica Moldova în condiții geopolitice atât de complicate sau punctual pe tema unirii?
Nicu Popescu: Punctual, pe tema Unirii, răspunsul este evident da: aș vota pentru. Iar în contextul geopolitic actual, este mai important ca niciodată să consolidăm parteneriatele care mențin Republica Moldova în zona păcii, a libertății și a democrației.
Evident, aceste parteneriate presupun o relație foarte strânsă cu România și cu Uniunea Europeană, relație care trebuie în continuare aprofundată.
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Sursă foto: Captură de ecran/ Facebook
