În an aniversar – Anul Mircia Dumitrescu –, de ce Perspective şi nu pur şi simplu o retrospectivă? Căci, în definitiv, nu numai că ar fi fost previzibilă o expoziţie care priveşte înapoi, la o perioadă de peste jumătate de secol de creaţie, ci şi, într‑o bună măsură, aşteptată şi necesară.
La fel ca în cazul unui alt artist român de anvergură internaţională, Corneliu Baba, Mircia Dumitrescu a fost o prezenţă, mai degrabă, modestă în calendarul expoziţional autohton, având prima personală în 1973, urmată de un hiatus de mai bine de 3
0 de ani, până în 2008, când expune la Sala „Constantin Brâncuşi” gravură, ilustraţie, desen şi sculptură. Între timp, nu mai puţin de 7 expoziţii personale şi multe alte participări la proiecte colective în străinătate duc la o notorietate internaţională a artistului.
Poate că aici am putea găsi o parte din răspunsul la întrebarea de mai sus: nu este suficientă o expoziţie de tip retrospectiv, care să prezinte cronologic o evoluţie artistică ajunsă într‑o etapă de unde, în principiu, nu am mai putea să ne aşteptăm la mari surprize, deoarece nu am avut prilejul să ne familiarizăm de la început cu această creaţie.
Citiți articolul integral pe Contemporanul.ro
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
