Înainte de a evada din Penitenciarul Rahova, tentativa omului de afaceri turc Attaș Abdullah de a părăsi sistemul penitenciar românesc pentru a-și executa restul pedepsei într-o închisoare din țara natală s-a lovit de un refuz categoric al magistraților. Încarcerat la Penitenciarul Rahova, acesta a încercat să convingă instanța că locul său este lângă familia din Turcia, însă Judecătoria Sectorului 5 a decis definitiv, în octombrie 2024, că datoriile uriașe pe care le are față de victime și față de statul român îl leg de celula din București.
În ciuda deciziei instanței, Abdullah Attaș a beneficiat, din partea Penitenciarului Rahova, de mai multe permisii și recompense pentru bună conduită. În timpul unei permisii obținute pentru perioada 23-26 ianuarie 2026, acesta a reușit să evadeze
Strategia „lacrimogenă”: Mama bolnavă și lipsa veniturilor
În cererea sa adresată instanței, Attas Abdullah a construit un narativ emoționant, menit să sensibilizeze judecătorul de supraveghere. Pe 17 octombrie 2024, deținutul a reclamat că refuzul autorităților române de a-l transfera este „nedrept”.
Argumentul principal al cetățeanului turc a fost acela că, fiind privat de libertate, se află în imposibilitatea obiectivă de a produce bani pentru a achita daunele. Într-o încercare de a muta focusul de la bani la umanitate, Attas a invocat situația familială delicată:
„Pentru reintegrarea mea socială este foarte important să fiu transferat în Turcia. Frații și surorile mele, dar mai ales mama mea, în vârstă de aproximativ 80 de ani, sunt acolo. Ei sunt singurii care mă pot sprijini,” a susținut condamnatul în fața instanței.
Mai mult, acesta a încercat o comparație forțată, susținând că un cetățean liber nu este oprit la graniță dacă are datorii, sugerând că i se încalcă dreptul la liberă circulație, deși statutul său este cel de deținut condamnat definitiv.
Nota de plată a tragediei: Jumătate de milion de euro
Dincolo de pledoaria sentimentală, dosarul analizat de judecători conține cifre reci, care reflectă suferința provocată de faptele lui Attas. Sentința penală din 2017 (nr. 1584/19.07.2017) îl obligă pe acesta la plata unor daune morale substanțiale către familiile victimelor:
- 200.000 de euro către partea civilă Năstase Gheorghe;
- 100.000 de euro către partea civilă Ionel;
- 100.000 de euro către partea civilă Nicolae.
În total, 400.000 de euro daune morale, la care se adaugă 5.000 de euro cheltuieli judiciare avansate de statul român pentru anchetă și proces.
Deși Attas Abdullah a susținut în fața instanței că daunele civile ar fi fost acoperite de o firmă de asigurări și că el ar mai avea de plată doar cei 5.000 de euro către stat – sumă pe care „a încercat să o facă rost, dar nu a reușit” – Biroul Executări Penale al Tribunalului București a contrazis această variantă. Raportul oficial arată că nu există nicio dovadă la dosar privind achitarea cheltuielilor sau a obligațiilor civile.
Legea este clară: Fără bani, nu există bilet de avion
Magistrații Judecătoriei Sector 5 au demontat apărarea lui Attas Abdullah folosind textul legii. Ei au explicat că transferul unei persoane condamnate într-un alt stat nu este un drept automat, ci o posibilitate care depinde de îndeplinirea unor condiții stricte.
Instanța a invocat art. 148 din Legea nr. 302/2004, care stipulează că statul român nu este obligat să inițieze procedura de transfer dacă, până la acel moment, condamnatul nu și-a achitat datoriile către stat.
„Este irelevantă buna sau reaua-credință a persoanei condamnate. Legea dispune că lipsa de obligativitate a inițierii procedurii decurge din însuși faptul neexecutării obligației de plată, independent de poziția subiectivă a persoanei,” se arată în motivarea instanței.
Cu alte cuvinte, judecătorii au stabilit un principiu ferm: reabilitarea și apropierea de familie nu pot fi folosite ca paravan pentru a lăsa în urmă datorii neplătite în România. Până când Attas Abdullah (sau asigurătorul său, dacă susținerile se confirmă cu acte) nu va face dovada plății fiecărui euro datorat victimelor și statului, acesta va continua să își execute pedeapsa în regimul penitenciar din România.
Permisiile i-au fost, totuși, permise
Vorbind despre evadarea omului de afaceri, purtătoarea de cuvânt al Penitenciarului Rahova, Georgiana Ivănescu, a declarat pentru HotNews că permisiile pot fi acordate pentru comportament bun. Attaș Abdullah a beneficiat, în cei 8 ani de detenție, de 24 de permisii și 72 de recompense.
„Recompensele pot să fie, conform legislației, mai multe: de la suplimentare drept la pachet și vizite sau la convorbiri online, și ele se dau etapizat”
Aceasta a mai declarat că permisiile i-au fost acordate, în ciuda faptei comise deoarece penitenciarul a încercat să aplice o politică de „reintegrare socială”.
„A mai avut si anterior permisii, era și regim semi-deschis. Regimul de executare s-a schimbat, a avut o conduită bună, noi pe de-o parte suntem și pe zona de reintegrare în societate, nu putem să zicem că chiar dacă a avut o faptă mai gravă nu poate să nu beneficieze niciodată de această recompensă. Pe de-o parte, la un moment dat, tot ar fi fost pus în libertate.”
Condamnarea lui Attaș Abdullah
Attaș Abdullah a omorât, în 2015, un polițist, atunci când l-a lovit cu mașina. Victima, agentul Gheorghe Ionescu (în vârstă de 44 de ani) a fost târât 100 de metri. Polițistul a decedat după trei săptămâni în comă.
În 2017 a fost condamnat la 20 de ani și 10 luni de închisoare.
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Foto: Inquam Photo
