În România există aproximativ 1,7 milioane de case din pământ, un patrimoniu rural uriaș, dar vulnerabil. În ultimii ani, interesul pentru materialele naturale, metodele tradiționale de construcție și viața la țară a crescut vizibil. Tocmai acest context a stat la baza ediției din 2025 a Mutat la Țară Fest, organizată în Poiana cu Goruni, lângă Cugir. Timp de trei zile, arhitecți, meșteri, restauratori și locuitori ai satelor au discutat concret despre provocările și soluțiile legate de reabilitarea caselor vechi de lut și despre cum poate fi păstrat acest patrimoniu viu, fără a-l transforma în decor de muzeu.
S-au căutat răspunsuri la două probleme de bază: care sunt avantajele și dezavantajele în a reconstrui case vechi și cum ar trebui să fie parcursul unui proiect de proiectare astfel încât să fie cât mai corect?
Adrian Puiuleț, Mihai Mișca, Daciana Silveșan, Lucian Bulgarescu, Maciulschi Daiana, Silviu Dalca, Andreea Angheluș, sunt câteva din numele celor care au luat cuvântul.
Un dezavantaj general pe care majoritatea participanților l-au identificat este infiltrarea apei în lemn și s-a discutat cum se poate scăpa de această problemă. În mare, participanții au fost informați că atunci când lutul vechi este încă uscat, acesta este un semn bun, indicând că lemnul poate încă fi folosit.
Alte dezavantaje sunt apariția unor tipuri de fungi care atacă lemnul.
Se adaugă reticența unor clienți, care deseori înclină spre modern, dorind în ambient doar unghiuri drepte și folosirea unor mijloace de construcție modernă, ceea ce afectează estetica veche.
Înțelepciunea străveche în construcții: opinii și aspirații contemporane
Discuția a adus în prim-plan nu doar provocările, ci și recompensele reconstruirii cu materiale și tehnici tradiționale.
Adrian Puiuleț, care se dedică renovării unui cătun, și-a împărtășit abordarea pragmatică: prioritizarea intervențiilor în funcție de nevoi. Pentru el, beneficiul major al acestei munci constă în liniștea interioară pe care o aduce și în sentimentul de a duce mai departe moștenirea celor de dinainte.
Andra din Sibiu, specializată în uși, ferestre și obloane tradiționale, a remarcat că oamenii încep să devină tot mai conștienți de valoarea acestui patrimoniu, pentru moment mai ales în zonele săsești, chiar dacă este vorba doar de un „mic pas” în procesul amplu de conștientizare.
Ea a subliniat că, deși se observă o tendință de pierdere a autenticității, discuțiile din toate regiunile converg spre importanța identității noastre culturale.
Mihai Mișca, specialist în structuri de clădiri, a ridicat ștacheta provocărilor, explorând posibilitatea construirii de case din pământ cu trei sau patru niveluri, asigurându-se că structurile vor rezista în timp. Recurenta problemă a apei a fost din nou evidențiată, cu accent pe soluțiile de a ține lutul departe de umiditatea excesivă. Mihai a subliniat că în proiectele sale folosește 95-99% materiale naturale, fără ciment sau armătură, o revenire la vechile tehnici. El a reamintit că, acum 80 de ani, nimeni nu lucra cu ciment, și totuși existau clădiri înalte, durabile, o mărturie a eficienței metodelor tradiționale
Unul dintre aspectele esențiale subliniate de doamna Silveșan în cadrul procesului de restaurare este necesitatea de a-l convinge pe proprietar de importanța izolării termice a casei. Dincolo de percepția inițială, izolarea nu este un moft modern, ci o componentă vitală pentru confortul și durabilitatea locuinței.
Principalul beneficiu al alegerii unei izolații cu materiale naturale este crearea unui spațiu interior mult mai confortabil. Aceste materiale, pe lângă faptul că sunt prietenoase cu mediul, permit casei să „respire”, reglând natural umiditatea și temperatura. Rezultatul este o locuință mult mai eficientă energetic, cu costuri reduse la încălzire și răcire, dar, la fel de important, și cu un farmec aparte, nealterat de intervențiile invazive.
Perspective valoroase asupra provocărilor și beneficiilor construcțiilor tradiționale și sustenabile au fost aduse în discuție de Daiana Machonschi, arhitect și voluntar dedicat la Ambulanța pentru Monumente, precum și de Silviu Dalca, un economist pasionat care și-a construit propria casă din pământ.
Pentru arhitectul Daiana Machonschi, principalele provocări în proiectele de restaurare și construcție cu materiale naturale sunt lipsa meșterilor specializați în aceste tehnici și necesitatea de a obține un climat sănătos în casă fără a recurge la soluții improvizate. Ea subliniază că utilizarea materialelor naturale aduce un beneficiu considerabil nu doar pentru locatari, ci și pentru structura casei în sine. Cel mai mare beneficiu, în viziunea sa, este însă păstrarea autenticității satului de odinioară, un aspect crucial pentru identitatea culturală și patrimoniul României.
Silviu Dalca, un economist care a transformat teoria în practică, a împărtășit experiența sa de a construi o casă din pământ, descriind-o ca pe o adevărată aventură. Procesul a fost o oportunitate de învățare continuă.
Renașterea caselor de pământ: de la statistică la fenomen cultural
În România, există un patrimoniu impresionant de aproximativ 1,7 milioane de case de pământ, conform INS, o dovadă vie a ingeniozității arhitecturale tradiționale. Cu toate acestea, ritmul de renovare este destul de lent, estimându-se că doar circa 50.000 de astfel de locuințe sunt restaurate anual.
Această disparitate numerică subliniază o provocare, dar și o oportunitate imensă: potențialul ca renovarea și valorificarea caselor de pământ să devină nu doar o practică izolată, ci un adevărat fenomen cultural. Transformarea acestor structuri durabile și ecologice în locuințe moderne, confortabile și eficiente energetic ar putea reprezenta un pas major spre un viitor mai sustenabil și o reconectare cu rădăcinile noastre arhitecturale.
Arhitectul și/sau meseriașul
Discuția despre reabilitarea caselor tradiționale a scos în evidență rolul complementar și adesea tensionat dintre arhitecți și meșteri. Un punct central a fost necesitatea apelării la un arhitect încă din faza inițială a proiectului. Fără expertiza acestuia, există riscul de a pierde unitatea și coerența arhitecturală a intervenției. Cu toate acestea, recunoașterea meritului trebuie să meargă și către meșteri, a căror pricepere este indispensabilă pe șantier. De asemenea, s-a subliniat importanța de a ne informa din cât mai multe surse pentru a lua decizii corecte.
Întrebarea „cine este mai important, meșterul bun sau arhitectul?” a generat dezbateri. Arhitecții susțin că ei sunt în măsură să se familiarizeze rapid cu noile tehnologii și concepte, iar în etapa de execuție, este perfect normal ca anumite aspecte să fie reconfigurate pe baza realității din teren.
Clientul informat și certificarea națională
Clientul trebuie să fie informat pe deplin de costurile și complexitatea reabilitării, deoarece „Google nu te poate ajuta foarte tare” în acest domeniu. O soluție propusă la nivel național ar fi dezvoltarea unui sistem de certificare pentru specialiștii în restaurarea tradițională. Cu toate acestea, este important de menționat că „nimeni nu vrea să se bazeze numai pe autorități sau instituții” pentru implementarea exclusivă, sugerând o abordare colaborativă.
Cercul tematic din acest an din cadrul Mutat la Țară Fest 2025 a fost reconfirmarea unei mișcări în creștere, fie că vorbim despre arhitecți pasionați de patrimoniu, meșteri care duc mai departe tradiția sau pur și simplu oameni care își doresc o viață mai aproape de natură.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!