În ziua alegerilor am fost la Chișinău pentru a vedea piesa ”Grădina de sticlă” la Teatrul Național Mihail Eminescu. Toată săptămâna trecută am vizionat cu sufletul la gură serialul ”Plaha”. Aceste rânduri sunt pentru a-mi pune în ordine gândurile și sentimentele …
20 de ani de surprize
Prima dată am pus piciorul în Moldova în 2001. Am plecat înopinat pentru a ajuta un prieten, director la o mare multinațională să lanseze un produs. Îmi amintesc drumurile oribile, niște milițieni care aveau pe un Jiguli o cutie de lemn căreia îi ziceau radar și pe care i-am blagoslovit cu 10 dolari ca să ne dea drumul, de niște ”oameni de afaceri”, probabil foști racheți, care lansau afacerea multinaționalei în Chișinău, de ”La Plăcinte”-le din Râșcani (azi ”La plăcinte Vechi”), unde primul fel de mâncare a fost o sticlă de vodcă și de discoteca, fostă sală de cinema, unde o minora dansa la bară. Acolo parcă eram ca sunt în jocul Monopoly: ireal de ieftin totul, am fost martor la deturnarea unei ”rutiere” de unul din ”afaceriști” cu pistolul pentru a ne duce pe noi unde eram cazați, locuri de parcare ”private” unde mașina nu pățea nimic în comparație cu parcarea din spațiul public … Voronin câștigase alegerile și era numit Tarlev premier. Câteva sute de persoane manifestau în Piața Marii Adunări Naționale. Un scandal mediatizat: la o măcelărie din Chișinău autoritățile găsiseră carne de om furată dintr-un spital. … și evident se vorbea numai limba rusă!
A doua oară am ajuns în 2006 tot în interes de serviciu. Am trăit câteva săptămâni într-un mediu în care se vorbea numai limba română. Totul era schimbat spre bine. Clădirile din centru și drumurile erau tot cele puse în vrenea URSS, dar apăruseră magazine, restaurante, afaceri … Arăta mai bine decât în 2001. Atunci am auzit prima dată de ”Praha”. În afara mediului meu se vorbea în continuare limba rusă …
În 2008 am avut trei contracte. Un altfel de Chișinău: mai arătos, clădiri noi, drumuri mai bune. Am fost la Bălți și Râșcani, orase neschimbate din vremea URSS-ului. Am fost la Comrat, am ajuns chiar la ”granița” cu Transnistria unde erau două tancuri cu țevile îndreptate spre noi. ”Plaha” se zicea că are afaceri peste tot, inclusiv în media. Peste tot se vorbea limba rusă.
M-am intors în 2010. Chișinăul complet era schimbat. La Vadul lui Vodă nu am mai recunoscut nimic. Găgăuzia în continuare în paragină. ”Plaha” lansa postul de știri ”Publika”. Limba rusă era prezentă peste tot.
Am mai făcut ieșiri la Chișinău în toți acești ani și am văzut numai schimbări în bine. Drumurile au fost cu mult mai bune de la un an la altul. ”Plaha” a fost în competiție cu Filat și a câștigat. ”Plaha” a fugit. Limba rusă se vorbește în continuare dar din ce în ce mai puțin.
Am fost zilele trecute în Chișinău pentru a vedea o piesă de teatru. Înainte de piesă am intrat într-un restaurant. Am fost întâmpinați în limba rusă, dar imediat adresarea a fost în română. Toți vecinii de masă vorbeau în rusă …
”Plaha” – serialul
Toată săptămâna trecută am vizionat serialul …
Serialul ”Plaha” este un thriller politic lansat în Republica Moldova, produs de Jurnal TV împreună cu Magnet Production și Quantum Media Creative din București și regizat de Igor Cobileanski. Serialul a avut premiera la 29 august 2025 și a fost difuzat inițial gratuit pe canalul Jurnal TV și pe YouTube. ”Plaha” este inspirat din viața oligarhului moldovean Vladimir Plahotniuc, prezentând ascensiunea și decăderea unui personaj care a reușit să captureze practic întreaga putere din Republica Moldova. Serialul oferă o radiografie a ultimilor 30 de ani de politică din Republica Moldova, evidențiind corupția, traficul de influență și metodele prin care un singur om poate controla statul.
La fiecare episod m-am întrebat dacă este bine să plec la Chișinău în duminica alegerilor! Știam cam toate nelegiuirile făcute de Plahotniuc care apar în serial și reamintirea acestora îmi dădeau nesiguranța ce mă ducea în disonanță cognitiva, având și experienta diverselor excursii făcute în ultimii ani prin Chișinău și împrejurimi.
Serialul m-a făcut să înțeleg care au fost mecanismele societății moldovenești și cum au reușit moldovenii să supraviețuiască, cu limba rusă încă omniprezenta în societate și în business. De fiecare dată când mă gândesc la prietenii mei din Chișinău mă emoționez deoarece eu nu cred că aș fi suportat să fi trăit 34 de ani în intimidare, terorizare, brutalizare, agresiune și hărțuire sub diverse oligarhii efemere, dar dure, care vorbeau limba rusă. Las la o parte geopolitica …
„Grădina de Sticlă”
Piesa „Grădina de sticlă” este o dramatizare profundă și emoționantă inspirată din romanul omonim al Tatianei Țîbuleac, regizată de Petru Hadârcă. Povestea urmărește viața unei orfane, Lastocika, crescută într-o curte al unui Chișinău sovietic și rusificat, unde memoria traumelor istorice, căutarea identității și reconstrucția sinelui se împletesc într-un peisaj plin de fragilitate și forță. Piesa explorează tema supraviețuirii, dedublarea feminină și lupta pentru identitate într-un spațiu post-sovietic dificil, reflectând trauma colectivă a unei generații și redând prin simbolismul ”grădinii de sticlă” fragilitatea experiențelor umane și durerea sechelelor istorice. Prin jocul actorilor, decor și muzică, spectacolul invită publicul moldovean să trăiască intens și să mediteze asupra propriei identități și istorie, marcând un dialog între trecut și prezent.
Dar este o piesă și pentru ”regățeni”! Cu cele câteva cunoștințe aflate după 1989, un trăitor din dreapta Prutului cred ca înțelege că viața Lastocikăi este de fapt metaforizarea Moldovei, dorită de imperialiștii moscoviți dar și respinsă ani la rând de decidenții dâmbovițeni. Limba rusă este parazitul simbiotic integrat în ADN-ul celor din stânga Prutului încă din 1821. Nu poate fi extirpat ci doar atenuat până la dispariție în următorii zeci de ani numai în cazul în care va exista o integrare reciprocă: a moldovenilor în România și a românilor în Republica Moldova. Darwin ne-a explicat teoria evoluției! Vrem – nu vrem, o să avem parte de limba rusă, dar nu cred că o vom auzi decât sporadic. Așa cum auzim limba maghiară, probabil așa vom auzi și limba rusă!
Doi regizori de succes explică …
Igor Cobileanski este din Găgăuzia, deci crescut în limba rusă. A făcut facultatea la București și trăiește de mulți ani între București și Chișinău. Este destul de cunoscut românilor. Nu cred că sunt mulți care să nu fi auzit de (sau să nu se fi uitat la) serialul ”Umbre”, difuzat de HBO.
Petru Hadârcă este crescut în limba română dar a studiat la Moscova. Aproape toată viața și-a trăit-o la Chișinău, dar având și câțiva ani de București. Este cunoscut în mediul artistic bucureștean dar în general necunoscut românilor.
Sensibilitățile moldovenești uneori te răscolesc. La sfârșitul serialului se varsă o lacrimă. La aplauzele din finalul piesei se varsă o lacrimă.
Ambele opere explică cum a fost tratata Moldova în ultimii 40 de ani de către Rusia și România, de ce există scepticismul moldovenesc față de ambele țări și de ce cauta Moldova un refugiu la Bruxelles, unde speră să gasească înțelegere precum căutarea iubirii, identității și a limbii materne, adică a limbii române, de către personajul Lastocika, în traducere ”Rândunica”.
Later edit: Piesa ”Grădina de sticlă” se va juca vineri 17 octombrie la Teatrul Național – Sala Studio.
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
