Victoria Maiei Sandu în scrutinul de duminică a provocat o mare surpriză pentru mulți, atât în România, cât și în Europa. Republica Moldova, sau Basarabia în accepțiunea inspirată de propaganda rusă, a cunoscut binefacerile civilizației rusești încă din 1812.
Din punct de vedere juridic, la fel ca și în cazul Bucovinei, cedarea de către Imperiul Otoman nu era validă
din puncte de vedere juridic, deoarece Țara Românească și Moldova nu erau provincii otomane (cum era
Bulgaria), erau numai state vasale. Rusia ar fi vrut în 1812 să anexeze ambele principate dunărene. Șansa noastră a fost invazia lui Napoleon.
Din punct de vedere istoric, Basarabia era numai partea de sud a Republicii Moldova, zonă căreia turcii îi
spuneau Bugeac. Din păcate, o parte a boierimii basarabene (moldovene) a susținut regimul țarist până în 1917.
După Războiul Crimeii sudul (Bugeacul) a revenit la Moldova, până în 1878, când s–a făcut rocada cu
Dobrogea.
Și după crearea României mari, URSS nu a vrut să recunoască unirea Basarabiei cu România. În 1924 a fost înființată Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, parte componentă a
Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene.
Teritoriul corespundea cu Transnistria de astăzi. Dacă ne uităm mai mult la Transnistria, vedem că din punct de vedere istoric, stăpânirea ei de către Moldova în Evul Mediu a intervenit destul de târziu și destul de sporadic. Se referă la ea documentele emise de domnitorii Ioan Vodă cel Cumplit (cel Viteaz) și Petru Șchiopul la sfârșitu secolului al XVI-lea. La sfârșitul secolului al XVII-lea, Gheorghe Duca și–a extins stăpânirea asupra Transnistriei. Rușii au ajuns la acest teritoriu abia în 1792.
După cum se poate vedea, situația Transnistriei este similară cu cea a Cadrilaterului. Cadrilaterul a fost stăpânit o perioadă de către Mircea cel Bătrân și a devenit parte României din nou abia în
1913.
O modificare importantă a granițelor republicilor unionale din cadrul URSS a avut loc în 1954 când partea de sus a Moldovei Estice a revenit Ucrainei. Tot atunci a intrat în componența Ucrainei și Crimeea.
Referitor la această zonă riverană Mării Negre, Hrușciov a făcut cam la fel cum au făcut și țarii și cum a făcut
și Tito în fosta Iugoslavie. Prin schimburile de populații între diverse zone ale țării, se sădeau semințele unor viitoare confruntări inter-etnice, care durează și astăzi.
Bineînțeles că rușii exploatează asta în prezent
Valeții lor din România încearcă să acrediteze ideea că Ucraina ne-a răpit teritorii atât în sud,cât și în nord. Din fericire frații noștri de peste Prut nu și-au exprimat nici o revendicare teritorială la adresa Ucrainei.
Spre sfârșitul anilor 80 în toată fosta URSS, înclusiv în Moldova de peste Prut societatea civilă a sprijinit
inițiativele lui Mihail Gorbaciov.
Datorită încercărilor ultimului lider sovietic de a reforma economia și societatea, gradul de libertate internă
era ceva mai mare decât la noi, unde cuplul Ceaușescu o lua pe urmele lui Stalin.
Putem spune că perioada lui Gorbaciov seamănă cu alte 2 perioade din istoria Rusiei, domnia lui Alexandru
al II – lea și perioada 1905 – 1917. Poate Rusia și lumea ar fi arătat altfel daca reformele din aceste 2 perioade ar fi continuat.
Un rol important în promovarea ideilor democratice şi a valorilor naţionale l-au avut Mişcarea Democratică
pentru Susţinerea Restructurării (MDSR) și Cenaclul literar-muzical „Alexei Mateevici” (condus de Anatol
Şalaru), ambele apărute în 1988.
În martie 1989 au avut loc alegerile pentru Sovietul Suprem al URSS, la care au participat, pentru prima dată
în istoria Moldovei sovietice și alți candidați decât membrii PCUS. Candidații Partidului Comunist din Moldova au pierdut în fața reprezentanților societății civile.
Aceasta era o lovitură dură pentru partidul comunist
Ideea renunţării la monopolul comunist asupra puterii fusese lansată la Moscova de către Andrei Saharov în
mai 1989, la Congresul Deputaţilor Poporului din URSS. Mihail Gorbaciov, în cadrul Plenarei CC al PCUS din 5-7 februarie 1990, a propus revizuirea articolului 6 din Constituţia URSS din 1977, care statua rolul conducător al PCUS.
Propunerea a fost ratificată la 14 martie 1990, la Congresul al III-lea Extraordinar al Deputaţilor Poporului
din URSS. Ulterior modificării articolului 6, rolul PCUS a scăzut în mod constant.
Desființarea monopolului politic al Partidului Comunist a facilitat democratizarea societăţii moldoveneşti.
Noi am avut în aceeași perioadă Congresul al XIV – lea al PCR (Noiembrie ultimul bal – conform titlului
unui film de atunci).
La 27 august 1989 a avut loc la Chișinău o Mare Adunare Națională la care au participat circa 500 mii de oameni
Documentul final al adunării solicita printre altele declararea suveranității Republicii Sovietice Socialiste
Moldovenești, oficializarea limbii moldovenești, trecerea la alfabetul latin, etc.
Din păcate eforturile de reunificare din acea peroadă au fost subminate chiar de către România. Noi am fost singura țară fostă comunistă din zonă care am semnat un tratat cu fosta URSS. Prin prevederile acestui tratat practic cedam Moldova sovieticilor.
Ulterior Mircea Snegur i-a propus lui Ion Iliescu , în 1991, unirea Republicii Moldova cu România, solicitând
drept compensație funcția de vicepreședinte al Romaniei. Ion Iliescu și cei din jurul lui au refuzat propunerea.
Dar, la fel ca în Războiul Stelelor, imperiul a contraatacat.
În 1992 a început războiul în Transnistria
În 1944, o parte a teritoriului transnistrean a fost încorporată Moldovei, iar cealaltă parte Ucrainei.
Până la apariția pe arena politică a Maiei Sandu, ascensiunea poiticienilor pro – ruși din Republica Moldova a
fost mult facilitată de dezbinarea existentă în tabăra pro – europeană.
La votul din 28 septembrie moldovenii de peste Prut au fost mai hotărâți și mai lucizi decât noi. Datorită situației economice și politice mult mai dificile, au fost oarecum cu spatele la zid. Sunt mai mulți factori care au determinat victoria în alegerile parlamentare.
Personalitatea Maiei Sandu a fost factorul preponderent al mobilizării electoratului. Președinta Moldovei este deasupra multor politicienilor de la noi.
Ea a construit victoria PAS cu PAS
Nu a dormit în fotoliu, nu a jucat golf și nu a trântit paltonul de capotă. Instituțiile publice, serviciile, biserica și presa au fost curățate de cârțițele rușilor, nu ca la noi. Instituțiile implicate în procesul electoral au dat dovadă de coordonare și hotărâre.
Președinta Moldovei a comunicat mult mai bine și a coordonat foarte eficient tot aparatul guvernamental. La o primă vedere mai superficială, Maia Sandu pare o femeie fragilă și timidă.
Dar acțiunile ei arată și alte trăsături, poate mai puțin evidente, adică pragmatism, curaj, duritate și hotărâre.
În opinia mea este similară Elisabetei I, regina Angliei, în a cărei domnie s –au pus bazele imperiului
britanic. Cetățenii moldoveni au cunoscut pe propria piele barbaria rusă și nu mai cred în basmele rusofile care mai prind la noi.
Diaspora moldoveană a votat masiv PAS, nu ca diaspora română, care a votat în mare măsură extremiști. În cazul diasporei noastre, explicația votului din mai este poate faptul că mulți se simt izolați în statele unde
trăiesc, din acest motiv furia fiind mai mare.
Acest lucru nu este valabil în cazul diasporei moldovene, dar ar putea deveni posibil în viitor. Președinta moldoveană și – a dovedit intuiția politică și prin propunerea de decuplare a Transnistriei din procesul de integrare europeană
Acum se poate crea un careu de ași în fața Rusiei, România, Moldova, Ucraina și Polonia. Este o ocazie unică în istorie
” Basarabia este un copil înfăşurat în sârmă ghimpată. „ – Grigore Vieru
” Cu sabia n-a fost luată însă nici Bucovina de austriaci, nici Basarabia de ruşi, ci prin fraudă. „ – Mihai
Eminescu
” Basarabia dintre Nistru şi Prut este leagănul autentic al civilizaţiei româneşti. Fără Basarabia, România nu
are trecut, prezent şi viitor. „ – Dimitrie Cantemir
” Vestul e încă fascinat de Rusia, desigur, e o țara enormă și uneori occidentalii nu pun piciorul în prag așa
cum ar trebui. Ei ar trebui să încerce să aducă Basarabia înapoi în Europa. Nu ar fi vorba de schimbarea
frontierelor deocamdată, dar Basarabia e parte a Europei, pentru că a fost parte a Europei. ” – Regele Mihai
” Rusia vede în Europa o pradă ce îi va fi cedată, mai devreme sau mai târziu, prin vrajba dintre noi; ea ațâță
anarhia din țările noastre, în speranța de a profita de pe urma unei corupții pe care o încurajează, fiindcă îi
este prielnică intențiilor pe care le are: altfel spus, istoria Poloniei, reluată în proporții mari. De ani în șir,
Parisul citește gazete revoluționare, din toate punctele de vedere, plătite de Rusia. Europa, se spune la
Petersburg, o ia pe urmele Poloniei; se sleiește într-un liberalism zadarnic, în vreme ce noi ne păstrăm
puternici, tocmai pentru că nu suntem liberi; să ne mai răbdăm încă jugul și îi vom face pe ceilalți să
plătească pentru rușinea noastră „. – Marchizul de Custine
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
