Când am auzit că Florin vrea să îşi depună moţiunea astăzi m-am gândit că vrea să folosească aniversarea a 157 de ani de la naşterea lui Ionel Brătianu ca moment simbol de lansare a candidaturii la preşedinţie.
Dacă dreapta sau partidele anti-PSD nu înțeleg să îngrope rapid securea războiului și să funcționeze într-o Alianță politică veritabilă, într-o dreaptă unită, atunci își pot imagina de pe acum scenariile de guvernare pentru 2024: PSD înșurubat la Palatul Victoria și la Cotroceni, PSD la putere în combinație cu AUR sau PSD cu AUR și cu facțiuni desprinse din PNL.
Falia din partid va fi greu de reparat. Se va vedea în primă fază la voturile importante din Parlament, unde tabăra perdantă la Congres va începe să absenteze.
Candidatura lui Florin Cîțu a fost pusă, miercuri, sub semnul întrebării, dat fiind că statutul partidului prevede o vechime de minimum cinci ani vechime la funcția de președinte PNL.
Florin Cîţu nu este orice membru al PNL, este prim-ministrul care a fost susţinut de PNL, orice face Florin Cîţu, bun sau rău, face bine PNL sau face rău PNL.
E adevărat că România nu debordează de politicieni ireproșabili moral. Or, tocmai de aceea, ar fi fost important un premier și un lider PNL de o factură mai puțin criticabilă, apt să lanseze un credibil semnal reformist, de tip occidental.
După 1990, nu toți premierii au fost și liderii partidelor de guvernământ.Cei care au cumulat aceste două poziții sunt (în ordine cronologică): Adrian Năstase, Călin Popescu-Tăriceanu, Emil Boc, Victor Ponta, Viorica Dăncilă și Ludovic Orban.