Suveranismul, celălalt nume al impunității

Data:

Recenta decizie a Curții Europene de Justiție, care argumentează că prescripțiile decise în mare grabă de CCR și ÎCCJ sunt nu doar contrare normei europene de drept, ci și favorabile instaurării impunității, demonstrează cât de coruptă politic și moral este justiția din România.

Citind această decizie, nu poți să nu constați distanța care a îndepărtat justiția românească de cele mai elementare repere ale bunului simț și ale ideii de dreptate în societate.

Tergiversarea infinită a proceselor, pronunțarea de hotărâri ridicole, prescrierea pe bandă rulantă a unor infracțiuni de o gravitate excepțională, reabilitarea unor persoane cu vinovății clare în diferite procese, dar „curățate” prin prescriere, precum și decizia închiderii a circa 5.000 de dosare (dintre care unele cu politicieni implicați în acte grave de corupție), dovedește că perioada ce a urmat căderii lui Liviu Dragnea a fost cu adevărat cea mai neagră perioadă a justiției din România.

Citește și: CJUE despre „marea prescripție” din România: „Pot fi lăsate neaplicate deciziile CCR și ale instanței supreme privind prescripția”

Lecția învățată de putreda rețea politico-judecătorească după revoltele din 2017-2018 a fost că acapararea justiției nu trebuie să se facă în stilul brutal al camarilei lui Dragnea, ci printr-o serie de mici decizii care, coroborate, produc un efect devastator asupra împărțirii dreptății în societate.

Puseurile de patriotism, de naționalism și suveranism ale clasei politice de la București, pe linia neîntreruptă dintre PSD, PNL și AUR, șubrezesc pe zi ce trece soliditatea apartenenței noastre la Uniunea Europeană.

În momentul în care România a decis să adere la UE, a semnat un tratat în care a acceptat, asemeni tuturor celorlalte state membre, să delege o parte din prerogativele constituționale Uniunii.

Azi, citind decizia CJUE, putem fi convinși că dacă România nu ar fi fost stat-membru UE, am fi fost demult scufundați în mocirla unei autocrații comparabile cu cea din Bielorusia, Turcia sau țările din Asia Centrală.

Prin felul în care CCR și ÎCCJ au decis să amnistieze fapte grave de corupție, de crimă organizată, de spălare de bani sau de trafic de persoane, să curețe vinovățiile a peste 7000 de infractori, ni s-a dovedit că justiția românească a fost îngenuncheată și pusă în slujba unor grupuri de interese politico-financiare.

Numai că justiția europeană are un cuvânt greu de spus în acest proces, pentru că în multe din aceste dosare închise este vorba de fonduri europene. Iar frauda și deturnarea de bani europeni nu poate fi amnistiată nici măcar de către mafia politică pesedisto-penelistă care a prins justiția între ghearele sale.

„Riscul sistemic de impunitate”, de care vorbește în termeni cât se poate de duri decizia CJE, prin hotărârile suspect de grăbite și de numeroase aplicate de instanțele din România în favoarea infractorilor, este visul oricărui suveranist, de la Dragnea la Ciolacu, trecând și prin câțiva liberali și auriști interesați ei înșiși ca UE și instituțiile sale să nu-și mai bage nasul în ciorba noastră.

De ani de zile, guvernul de la București forțează limitele oricărui acord cu UE; de ani de zile, România este la limita infringement-ului pentru o mulțime de dosare în care a ales să ceară bani fără să-și onoreze angajamentele față de cetățeni; de ani de zile, ori de câte ori inepția politică a unor lideri aflați la limita analfabetismului e pe cale să amenințe stabilitatea socială și economică a țării, acești lideri arată cu degetul spre Bruxelles, care ne-ar obliga să facem lucruri pe care noi nu vrem să le facem.

Astfel încât, în modul cel mai pervers cu putință, o parte importantă a societății găsește azi vinovații la Bruxelles pentru mizeriile provocate de mafiile politice românești sub oblăduirea grijulie a Marelui Tăcut de la Cotroceni, sub mandatul căruia s-a produs aceste mizerii.

Iar percepția agresiv răspândită că Bruxelles-ul este de vină pentru ce ni se întâmplă nouă hrănește azi ascensiunea îngrijorătoare a euroscepticismului și a extremismului.

„Să ne luăm țara înapoi” este visul tuturor celor care doresc impunitate, vis realizat, iată, în cazul acelei judecătoare din Constanța, care, acuzată de abuz în serviciu și luare de mită într-un proces, alături de fostul primar din Năvodari, a produs un prejudiciu de 26,5 milioane de euro.

Citește și: O judecătoare va primi salarii restante de peste 3 milioane de lei, după ce faptele pentru care era judecată s-au prescris

Vinovățiile fiind clar stabilite, a fost nevoie doar de o tergiversare insuportabilă a procesului, astfel încât instanța a decis, pe 21 iulie 2023, că faptele s-au prescris, iar judecătoarea nu doar că se întoarce să facă dreptate, ci va și primi din partea statului salariul pe toată această perioadă, care se ridică la peste 3 milioane de lei.

După ce noi, ca societate am fost furați de milioane de euro, astăzi tot noi, din impozitele și taxele mărite de guvern, va trebui să plătim unei persoane dovedită de corupție, dar albită de colegii ei din justiție, alte milioane de lei.

În țara în care aceia care ar trebui să fie cei mai drepți dintre oameni, pentru că sunt chemați ei înșiși să împartă dreptatea, sunt de fapt cei mai imorali și mai corupți dintre oameni, nu cred că mai putem stabili o busolă etică în stare să ne ajute să trăim împreună.

Toate marile dosare ale societății românești, de la cel al Revoluției până la cel din 10 august, trecând prin mineriade, Colectiv și altele, sunt aproape moarte. Toate cauzele grave de nedreptate din această țară au fost atât de mult amânate, încât practic posibilitatea dreptății a fost anulată.

O societate în care dreptatea socială e inexistentă este o societate în care orice altă valoare e relativă la jocuri de putere, iar oamenii ajung să creadă că trăiesc într-o junglă, în care domină legea pumnului.

Aceste credințe alimentează masiv politicile revanșarde și imaginarul dreptății directe făcute de popor, cu mitraliera sau cu șiruri de spânzurători în spațiul public, așa cum le predică extrema dreaptă românească.

Justiția lui Dragnea și Iohannis, prin locotenenții lor ascultători, a fost gunoiul din abundența căruia înfloresc azi ciupercile otrăvitoare ale urii suveraniste, ale justiției populare, ale ignoranței voluntare și mentalității răzbunătoare.

Ciuperci care, dacă ne vor intoxica, ne vor transforma pe toți în monștri, dacă nu ne trezim din letargia în care ne leagănă zi de zi mediile cumpărate de putere.

Urmăriți PressHUB și pe Google News!

spot_imgspot_img
Ciprian Mihali
Ciprian Mihali
Ciprian Mihali predă filosofia contemporană la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Din anul 2000 este doctor în filosofie al Universităților din Cluj și din Strasbourg. Între 2012 și 2016 a fost ambasador al României în Senegal și în alte șapte state din Africa de Vest. Din 2016 până în 2020 a lucrat în domeniul cooperării internaționale la Bruxelles. Ciprian Mihali este simpatizant al partidului Reper.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Distribuie articolul

spot_img

Știri de astăzi

Mai multe articole similare
Related

Sălile de operaţie şi saloanele Spitalului Judeţean Galați, dezinfectate cu roboţi

Sălile de operaţie şi saloanele Spitalului Judeţean Galaţi vor...

Primele norme ale UE care protejează jurnaliștii și vocile critice de intimidările judiciare

Parlamentul European a aprobat primele norme ale UE care...

Timişoara va adera la Organizația Europa Nostra, cea mai reprezentativă reţea europeană de patrimoniu

Timişoara va adera la Organizația Europa Nostra, pentru conservarea...