Crima de la Cosmopolis a scos la suprafață, încă o dată, ce valoare are o femeie în România. O femeie însărcinată a fost ucisă, în plină zi, în fața propriului copil. Un act atroce, care nu a generat compasiune, ci dispreț. Victima este Teodora Marcu, fostă concurentă la Insula Iubirii.
Multe dintre comentariile de pe internet au fost următoarele: „Așa sfârșesc parașutele”, „Așa scăpăm de vedetele de carton”. Nici măcar copilul nenăscut, cel despre care se spune mereu că ar trebui protejat cu orice preț, nu a primit vreo urmă de empatie.
Într-o țară în care femeile sunt ucise, umilite, violate și abandonate, cum putem fi întrebate, încă, „de ce mai e nevoie de feminism dacă avem deja drepturi?” Cum a ajuns o moarte să fie văzută ca o lecție morală pentru celelalte femei?
Și mai ales: unde sunt acum activiștii pro-life? Cei care cer ca femeile să nu avorteze „fiindcă acel copil merită o șansă”? De ce nu a ieșit nimeni să apere acel copil nenăscut care a fost ucis într-un atac brutal? De ce nu s-a sesizat nicio organizație pro-life? Unde este sprijinul pentru copilul care a văzut cum îi este ucisă mama? El nu este un copil „pro-viață”? El nu merită terapie, siguranță, îmbrățișări, viitor?
După ce tânăra însărcinată a fost ucisă în Cosmopolis, activismul “pro-life” nu a avut nici o reacție publică, deși la mijloc este vorba despre o viață de femeie pierdută, un copil rămas singur și despre o violență sistematică asupra femeilor, fenomen larg și documentat. Aceasta ar fi fost ocazia perfectă pentru a dovedii că “pro-life” chiar înseamnă “pro-viață”. În schimb, ce am primit? Tăcere, miștouri, lipsă de respect: “Parașutele mai fac și găuri uneori”, “Așa se întâmplă cu femeile interesate de bani”.
Cei care cer ca femeile să fie obligate să ducă o sarcină la capăt nu oferă mai nimic femeilor care se luptă cu infertilitatea, care trec prin pierderi de sarcină devastatoare sau care cresc singure copii în sărăcie. Nu luptă pentru educație sexuală, acces la contracepție sau locuințe sociale pentru mame vulnerabile.
Asta înseamnă „pro-life”? Să ignori viața unui copil deja născut, traumatizat de imaginea mamei sale ucise? Să nu iei atitudine când o femeie e măcelărită în stradă, în luna a șaptea de sarcină? Să nu spui nimic când oameni justifică o crimă pe motiv că femeia era, „prea liberă”, „prea sexuală”?
Dacă sunteți pentru viață, atunci apărați și viața femeii. Apărați viața copilului care rămâne în urmă. Apărați viața copilului deja născut, nu doar a celui nenăscut.
Pentru că în România, femeile continuă să moară. Iar voi nu spuneți nimic.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(sursa foto: pixabay.com/ bavitullo)
