„Toate partidele din țară trebuie să dispară și să fie înlocuite”: o propunere cu care ar fi de acord 55% dintre români, arată un sondaj INSCOP . Totodată, 50% al vota acum un partid nou înființat, față de numai 29%, cât era procentul încă în mai 2025. Procente care indică nu „ doar o criză de încredere în clasa politică tradițională, ci și o dorință de resetare structurală a sistemului politic”, spune Remus Ștefureac, director INSCOP Research.
Trebuie însă să fi foarte atent la alternative, pentru că o schimbare, numai de dragul schimbării, poate arunca România înapoi cu zeci de ani, avertizează Călin Tomuleț, om de afaceri stabilit în Spania și între timp, un comentator constant la PressHUB.
(redacția)
Când „ieșirea spre libertate” înseamnă ziduri
Hai s-o zicem pe bune. Ce vând suveraniștii e un „remake” după filmul prost de dinainte de ’89: închidere, cozi, lipsuri, șmecherie „pe sub mână”. Sună patriotic, dar e doar hârtie colorată pe un parbriz crăpat.
„Rupem UE!” — și după aia ce? Azi treci Europa cu buletinul; mâine stai la cozi pentru vize, te rogi de ștampile și pierzi timp, bani și nervi la fiecare graniță. Libertatea de mișcare se transformă în alergat după hârtii. În loc să stăm la o masă mare cu 27 de farfurii, ne punem singuri la colț, cu un sendviș uscat și cu nota de plată dublă.
Fără Piața Unică intri în jungla formularelor. Camionul stă, marfa așteaptă, clientul se răcește. Costurile urcă, prețurile noastre coboară „ca să fim competitivi”, adică vindem mai ieftin ca să nu murim azi și murim mâine. În paralel, tehnologia și regulile se scriu fără noi. Le primim târziu și scump, exact ca „marea industrie” de pe vremuri: producea cu 10, vindea cu 8, iar restul „se rezolva”. De fapt, nu se rezolva niciodată.
La asta se adaugă pericolul pe față pentru siguranța națională. Când ești singur, ești țintă ușoară. Alianțele nu sunt o fiță, sunt gardul viu din jurul casei. Fără umbrela comună, rămâi în ploaie cu un ziar pe cap. Presiuni, șantaj energetic, atacuri hibride, propagandă, „omuleți verzi” digitali — toate lovesc mai ușor în țări izolate. Împreună, ținem linia. Separat, ne ia valul.
Generațiile născute după ’89 vor simți cel mai tare șocul. Ei au crescut cu low-cost până la Lisabona, cu Erasmus, cu job remote pentru Berlin, cu click și gata. Dacă mâine se trezesc cu viză la fiecare graniță, cu carduri respinse, cu diplome neacceptate și cu platforme blocate „pentru binele național”, e ca și cum ai smulge aerul din cameră. Libertățile pe care le-au avut de când se știu se duc pe apa sâmbetei, iar frustrarea va bubui. Nu vor vedea „demnitate”, vor vedea ziduri.
Citește și: 62 milioane de euro/an – taxa de regim fanariot la Compania Națională de Investiții
Mai e ceva: politica suveranistă trăiește din inventat dușmani noi, ca să nu se vadă că problema e chiar ea. Azi „Bruxelles”, mâine „străinii”, poimâine „presa vândută”, răspoimâine „diaspora”. Ții oamenii angrenați într-o ură cu sens unic, ca să nu observe că spitalele încă mușcă din pacienți, școala scârțâie, iar banii se scurg prin conducte sparte. Când ai nevoie constant de un „dușman extern”, înseamnă că nu vrei un plan intern.
Educația și munca pierd viteză. Erasmus devine amintire, diplomele nu se mai recunosc ușor, proiectele comune se subțiază. Firmele serioase vor stabilitate, nu loterie. Tinerii buni își iau zborul și nu se mai uită înapoi. Rămân pliantele și promisiunile „la anul”.
Banii se scumpesc, investițiile se răresc, dobânzile mușcă. Fără umbrelă comună, furtuna lovește direct. Patriotismul de carton spune „suntem buni fiindcă suntem ai noștri”; realitatea e simplă: calitatea n-are pașaport. „Mândru că sunt român” are sens doar când continuă cu „și fac treabă ca lumea, în Europa”.
Toată povestea cu „hai să ieșim, că ne descurcăm noi” e sapa de cauciuc. Lovești pământul cu elan, se întoarce și te pocnește fix în frunte. Am mai încercat varianta asta. A durut. N-a mers.
Ce ar prinde bine? Să jucăm mai bine înăuntru, nu să fugim afară. Să cerem reguli corecte și fonduri pe proiecte bune, nu pe „pile”. Să închidem robinetul de „merge și-așa” și să deschidem robinetul de „livrăm la timp și la calitate”. Să fim parteneri cu vecinii, nu certăreți de profesie. Piața de 450 de milioane nu e inamicul tău. E clientul tău. Iar alianțele nu-ți fură din „suflet”, îți apără casa.
Dacă ne întoarcem la izolaționism, istoria nu ne va da medalii. Ne va da cozi. Cozi la vize, cozi la vamă, cozi la speranță. Nu plecăm din UE ca să fim „liberi”. Plecăm ca să fim singuri. Iar singur, când vine furtuna, nu te ține „mândria”. Te ține acoperișul. Iar acoperișul, azi, e „ÎMPREUNĂ”.
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Sursă foto: INSCOP/ Sondaj de opinie reprezentativ la nivel național Capitolul 7: Sprijinul românilor pentru partide noi
