Palatul Brâncovenesc de la Potlogi este locul unde istoria prinde din nou viaţă, fiind o adevărată bijuterie arhitecturală a judeţului Dâmboviţa, vizitatorii care admiră frumuseţea palatului putând afla şi cum arăta apartamentul domnului, ce obiecte preţioase se ţineau în tainiţă, de ce mâncarea ajungea rece la domnitor şi de ce Constantin Brâncoveanu a adus aici grădinari francezi.
„Constantin Brâncoveanu a construit în judeţul Dâmboviţa mai multe palate, printre care Palatul de la Potlogi, dar şi Palatul de la Doiceşti. Momentan se poate vizita Palatul de la Potlogi şi, implicit, curtea şi grădinile palatului. Practic, avem în vedere o suprafaţă de 30.000 de metri pătraţi, unde imediat cum intrăm în partea dreaptă şi stângă ne întâmpină corpul de gardă. În laterala dreaptă este Cuhnia Palatului şi în faţa noastră se deschidă o curte de onoare care străjuieşte, cumva, intrarea şi este foarte amplă. În mijlocul domeniului se află palatul, iar dincolo de palat, în spatele acestuia, sunt grădinile”, a precizat, pentru Agerpres, muzeograful de la Complexul Naţional Curtea Domnească Târgovişte, Irina Cîrstina.
Vizitatorii pot vedea exponate din perioada brâncovenească şi post-brâncovenească, impresia generală pentru cei care vin aici fiind de reîntoarcere în acele vremuri. Cel mai important e că se poate afla în detaliu cum se trăia în acea perioadă şi cum era organizată întreaga gospodărie.
„Cele mai interesante exponate sunt cele care sunt expuse în palat. Este vorba de piese din colecţiile Complexului Naţional Muzeal Curtea Domnească, instituţia care are sub umbrela sa mai multe muzee, printre care şi Palatul de la Potlogi. Aici avem în vedere atât obiecte de podoabă, ceramică, vase, carte veche, piese care fac parte din colecţiile muzeului. Trebuie să spunem că în Palatul de la Potlogi nu s-au păstrat obiecte din vremea lui Brâncoveanu, pentru că palatul a fost la scurtă vreme devastat. El s-a degradat foarte mult, la un moment dat a rămas chiar fără acoperiş şi a fost restaurat şi salvat cumva, fără a fi readus la strălucirea de la început. Abia în anul 2015 putem spune că ne-am întors în vremea lui Brâncoveanu şi iată avem expuse piese din perioada brâncovenească şi post-brâncovenească, inclusiv monede, sunt acolo expuse într-o sală, o tainiţă, cum o numeau pe vremea aceea, unde ţineau lucrurile preţioase”, a mai spus muzeografa Irina Cîrstina.
În descrierea camerei chelarului se arată că aici erau strânse nu numai şei, spade şi pistoale, dar şi bunuri ferecate în lăzi: covoare, îmbrăcăminte de valoare, icoane preţioase, piese de argint.
Iar în palat exista şi un tunel secret. „În pardoseala camerei se afla o trapă secretă prin care se ajungea la tainiţa dintre cele două niveluri ale palatului, unde se păstrau obiectele cele mai valoroase”, se mai arată în descrierea de la palat a camerei chelarului.
Se poate afla chiar şi ce se mânca la masa domnitorului, în sala de ospeţe fiind o masă mare la care se stătea pe bănci, nu pe scaune, se foloseau tacâmuri de argint, iar cafeaua şi fumatul încheiau fiecare masă domnească.
„O să vedeţi o sală de ospeţe acolo. Sala aceasta de ospeţe avea o masă foarte mare şi nu existau scaune. Şi asta ştim sigur pentru că cronicarul său italian, secretarul de fapt, Anton Maria Del Chiaro, ne povesteşte că erau bănci şi ne spune ce aveau pe masă, câte feluri de mâncare. Era destul de supărat că mâncarea ajungea rece. Şi de ce ajungea rece? Pentru că românilor le era frică de incendii şi pentru că bucătăria sau cuhnia, pe vremea aceea, nu era în aceeaşi clădire cu palatul. De aceea la Potlogi, dar şi la Mogoşoaia, când intraţi pe domeniu, o să vedeţi o cuhnie sau bucătărie care este chiar pe latura de la intrare. La Potlogi este în dreapta, la Mogoşoaia tot în dreapta. E o clădire separată la vreo 100 de metri, poate mai bine de 100 de metri distanţă, deci complet separată. Şi dacă era frig, practic, mâncarea, chiar dacă o acopereau, cumva nu mai era la fel de caldă sau nu mai simţeau aroma la fel de puternic”, mai spune Irina Cîrstina.
În descrierea de la palat a sălii de mese se arată că ospeţele puteau dura mult, se începea după-amiaza şi se terminau în zorii zilei. La ospeţele lui Brâncoveanu se beau cele mai fine lichioruri pe care le producea Europa. Zilnic se foloseau lactate, iar peştele şi carnea erau preparate cu borş din tărâţe şi cu oţet.
„Prazul dulce, guliile, varza dulce şi murată erau, de asemenea, alimente de bază, alături de peşte şi icre, proaspete sau pregătite prin sărare şi zdrobire, cu ulei de măsline, piper şi zeamă de lămâie (…) Brâncoveanu a fost contemporan cu primele culturi de porumb din Valahia, iar tot din import se aduceau portocale, rodii, măsline, migdale, piper, fidea, scorţişoară, cuişoare”, se arată în descrierea de la palat a sălii de mese.
Tot de aici aflăm că desertul preferat era cozonacul, „făcut cu făină, lapte, zahăr de Veneţia şi gălbenuş de ou”.
În interiorul palatului Brâncovenesc se află refăcute camera doamnei şi camera domnului.
„Cei care vin pot vedea o cameră a doamnei, unde sunt expuse obiecte feminine şi artă plastică şi paftale, inele, tot ce ar însemna, aşa cumva, cochetăria feminină, dar şi o cameră a domnului. Pentru că ştim că, până la urmă, exista o latură dedicată domnului şi o latură a palatului dedicată doamnei. Şi atunci putem să ne dăm seama cum arăta apartamentul domnului, care era zona aceasta administrativă, unde era cancelaria domnească”, precizează muzeografa Irina Cîrstina.
Clădirea s-a degradat foarte mult în ultimul secol, însă renovarea din 2015 i-a readus frumuseţea de altă dată. De asemenea, a fost acordată o atenţie aparte grădinilor palatului, şi ele lăsate ani întregi în paragină.
„Constantin Brâncoveanu ţinea foarte mult şi aprecia elementele acestea naturale şi absolut toate construcţiile pe care le-a ridicat erau în mijlocul unor grădini, era luciu de apă, grădinile erau îngrijite, existau grădinari din Franţa care erau pricepuţi în a cultiva specii care să fie frumoase şi să dea locului o anumită strălucire, implicit prin elementele acestea naturale care se îmbinau cu cele arhitectonice. Ne aflăm într-un loc frumos pe care sperăm să-l descopere cât mai mulţi dintre români”, spune Irina Cîrstina.
În grădini au fost plantaţi pomi fructiferi aduşi de la Staţiunea Pomicolă Voineşti din judeţul Dâmboviţa, iar de la o pepinieră din judeţ au fost aduşi stejari aurii şi alte tipuri de arbori. Primăvara, în grădina de la palat, în zona din faţa clădirii principale, înfloreşte singura lalea olandeză cu nume românesc: laleaua „Doamna Maria Brâncoveanu”. Bulbii de lalea au fost dăruiţi de către Asociaţia Femeilor Ortodoxe din parohia Sf. Grigorie Teologul din Olanda. Este o lalea înscrisă în nomenclatorul Asociaţiei Regale a cultivatorilor de flori cu bulbi din Ţările de Jos. Laleaua „Doamna Maria Brâncoveanu” este o lalea roşie care are o margine aurie ca o coroană şi creşte până la înălţimea de 50 de centimetri.
La Potlogi vin din ce în ce mai mulţi vizitatori, dar sunt încă multe persoane care nu au auzit de frumuseţea palatul brâncovenesc aflat la circa 50 de kilometri de Bucureşti, o bijuterie arhitectonică şi un loc unde te poţi transpune în viaţa de zi cu zi din epoca domnitorului Constantin Brâncoveanu.
(Sursa foto: Complexul National Muzeal “Curtea Domnească“ Târgoviște)
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
