Starea infrastructurii de apă și gestionarea resurselor hidrice au devenit subiecte prioritare pe agenda Uniunii Europene, în condițiile în care poluarea, pierderile din rețele și schimbările climatice pun o presiune tot mai mare pe reziliența blocului comunitar. Raportul și dezbaterile recente din Parlamentul European subliniază necesitatea unor măsuri urgente privind eficiența utilizării apei, modernizarea sistemelor de distribuție și reducerea poluării din agricultură și industrie.
În acest context, România se află într-o poziție extrem de vulnerabilă, înregistrând cele mai slabe rezultate din Uniunea Europeană la capitole cheie, precum rata de conectare a populației la rețelele de canalizare și epurare a apelor uzate, dar și pierderile masive din rețelele de transport, cum se vede din graficul de mai jos. Deși resursele naturale de apă există, infrastructura învechită și întârzierile în implementarea directivelor europene plasează țara noastră pe ultimul loc din UE la capitolul administrării rețelei hidrografice.
Seceta obligă județul Bihor să raționalizeze consumul de apă
Situația critică evidențiată la nivel european se reflectă deja în mod direct la nivel local, unde seceta prelungită a transformat vulnerabilitățile de infrastructură într-o criză cotidiană. În județul Bihor, pe fondul unei secete hidrologice severe, Prefectul Marcel Dragoș a emis o circulară oficială prin care le solicită Comitetelor Locale pentru Situații de Urgență (CLSU) și primăriilor din județ să adopte măsuri urgente de raționalizare și economisire a resurselor de apă potabilă.
Decizia radicală a autorităților vine în urma unui raport extrem de îngrijorător transmis de Administrația Bazinală de Apă Crișuri. Datele oficiale arată că debitele râurilor din zonă au scăzut dramatic, două cursuri de apă au secat complet, iar la patru stații hidrometrice s-au înregistrat noi minime istorice. Această scădere acută a rezervei subterane și de suprafață pune o presiune directă pe sistemele de alimentare, amenințând capacitatea de asigurare a necesarului de bază pentru populație.
Pentru a preveni epuizarea completă a rezervelor, primăriile au început deja să introducă restricții și programe speciale de distribuție. În localitățile unde sursele sunt grav diminuate – cum ar fi Șuncuiuș, Tileagd sau Popești – apa potabilă este furnizată doar în anumite intervale orare, măsura fiind necesară pentru a permite reîncărcarea rezervoarelor de stocare ale rețelelor publice.
Măsurile de raționalizare nu mai reprezintă astfel o simplă precauție administrativă, ci o reacție inevitabilă la un fenomen hidrologic extins. În condițiile în care chiar și fluviul Dunărea menține un debit staționar sub mediile multianuale, Bazinul Crișuri devine un exemplu al modului în care seceta limitează accesul la resursa de apă.
Apelul societății civile pentru oprirea barajelor anacronice și modernizarea hidrocentralelor existente
În ciuda acestei crize hidrologice acute și a raționalizării apei la nivel local, prioritățile Administrației Naționale „Apele Române” și ale Ministerului Mediului rămân ancorate în soluțiile secolului trecut. Un exemplu pentru această lipsă de reacție corectă este proiectul barajului de la Mihăileni de pe Crișul Alb, conceput în 1987, în perioada comunistă, pe care Administrația Bazinală de Apă Crișuri insistă să îl finalizeze. Deși Curtea de Apel Cluj a dat câștig de cauză Comunității Declic și a anulat autorizația expirată a construcției, autoritățile continuă demersurile pentru blocarea unui râu aflat deja la un nivel hidrologic critic, ignorând atât deciziile instanțelor, cât și realitățile climatice actuale.
Ca reacție la această abordare, Comunitatea Declic a lansat petiția „Râuri: STOP finanțărilor pentru proiecte comuniste”, prin care cere Guvernului României, Prim-ministrului și Ministrului Mediului sistarea definitivă a investițiilor publice și europene destinate vechilor megaproiecte hidroenergetice. Inițiativa subliniază că aceste infrastructuri mamut, aprobate pe baza unor studii depășite care nu includeau evaluări de mediu riguroase, dăunează florei și faunei locale, distrugând ecosistemele acvatice chiar și în interiorul ariilor protejate.
Petiția atrage atenția că direcționarea banilor publici către aceste șantiere anacronice reprezintă o risipă în contextul secetei prelungite, când râurile din România nu mai au debitul necesar pentru a susține capacitățile proiectate în trecut. În loc să fie alocate fonduri pentru proiecte care nu mai au suport legal și care încalcă Directivele Europene, semnatarii solicită redirectionarea investițiilor către energii cu adevărat verzi și sustenabile, precum cea eoliană sau solară, alături de respectarea strictă a hotărârilor judecătorești definitive.
Completând această viziune, o a doua inițiativă Declic propune o alternativă pragmatică și eficientă prin petiția pentru modernizarea infrastructurii hidroexistente. În loc să fie distruse ultimele râuri libere din țară prin baraje noi și costisitoare, campania ”Vrem energie mai ieftină” susține că soluția reală pentru un sistem energetic sigur constă în retehnologizarea și creșterea eficienței hidrocentralelor deja funcționale. O astfel de abordare ar permite obținerea de energie mai ieftină și mai curată fără a pune în pericol resursele de apă ale comunităților.
Cerințele celor două petiții se conectează direct la problema mai amplă a gestionării defectuoase a apei în România, de la nivelul directivelor europene până la robinetele închise din județul Bihor. Trecerea de la proiecte comuniste nesustenabile la modernizarea infrastructurii existente devine o condiție esențială nu doar pentru protejarea mediului și eficientizarea consumului public, ci și pentru depășirea momentului de criză.
Retorica conspiraționistă versus cifrele reale. Poziția societății civile față de populismul politic din energie și nepăsarea administrațiilor responsabile
Declarațiile publice ale deputatului PNL, Sebastian Burduja, arată o lipsă de ancorare în realitățile economice și de mediu, preferând o retorică populistă de tipul „străinii/ONG-urile ne vor răul”. Ministrul cataloghează încercările legitime de protejare a mediului drept „sabotaj” și amenințări la securitatea națională, susținând că proiectul din Defileul Jiului este finalizat în proporție de 99%.
În loc să asume o analiză matură a eficienței energetice, Burduja recurge la acuzații grave la adresa societății civile, pretinzând că blocajele au ca scop menținerea României într-o stare de dependență energetică. Totuși, încercarea sa de a valida un proiect anacronic conceput în perioada comunistă prin mesaje triumfaliste pe rețelele sociale ignoră total raportul cost-beneficiu și oportunitatea reală de investiție în tranziția energetică.
Comunitatea Declic a demontat acest narativ, folosind chiar datele financiare și tehnice furnizate de Hidroelectrica. În ciuda afirmațiilor că proiectul este finalizat aproape integral, datele oficiale actualizate pentru AGA arată că mai sunt de cheltuit peste 500 de milioane de lei (aproximativ 100 de milioane de euro) doar pentru a finaliza infrastructura rămasă pe Jiu.
Finalizarea celor trei megaproiecte comuniste extrem de scumpe (Răstolița, Surduc-Siriu și Bumbești-Livezeni) ar aduce un plus de abia 1% la producția națională de energie. În schimb, simpla retehnologizare și modernizare a hidrocentralelor deja funcționale ar crește producția națională cu cel puțin 8%, la costuri semnificativ mai mici și fără distrugerea ultimelor râuri libere.
Membrii și activiștii Comunității Declic au pichetat ieri, 30.08.2026, sediul unde s-a desfășurat Adunarea Generală a Acționarilor Hidroelectrica pentru a contesta direcționarea banilor publici către șantierele comuniste. Ca răspuns la documentul de poziție trimis de sute de cetățeni, conducerea Hidroelectrica a susținut că aceste investiții controversate sunt decise „de la caz la caz”, pe baza unor evaluări actualizate privind oportunitatea tehnică și eficiența economică.
Protestul a pus sub semnul întrebării justificarea economică a alocării a peste 442 de milioane de euro pentru cele trei proiecte vechi. Reprezentanții Declic au subliniat că, din exact aceeași sumă uriașă de bani, România ar putea obține o capacitate de producție triplă prin instalarea de sisteme fotovoltaice cu baterii de stocare, sau o capacitate dublă din surse eoliene dotate cu stocare. Acțiunea s-a încheiat cu un apel către cetățeni de a semna petiția pentru modernizarea hidrocentralelor existente, ca soluție reală pentru reducerea facturilor la energie.
Dimensiunea scandalului este amplificată de dezvăluirile făcute de publicația România Curatăși organizația Bankwatch, care au arătat că Nota de fundamentare pregătită pentru AGA conținea indicatori tehnico-economici raportați la vechiul proiect din era comunistă. Documentele oficiale au ignorat complet restrângerile impuse ulterior prin acordul de mediu, care reduc semnificativ capacitatea instalată reală. Deși Hidroelectrica a fost nevoită să recunoască în presă că nota respectivă nu mai reflecta datele tehnice actuale, compania nu a oferit nicio explicație oficială pentru motivul pentru care a prezentat acționarilor cifre depășite și nerealiste.
Mai mult, într-un interviu acordat recent publicației Presshub, Ioana Ciută de la Bankwatch România atrage din nou atenția asupra complicității și pasivității Ministerului Mediului, care refuză să adreseze aceste probleme de fond și alege, în schimb, să hărțuiască în instanță organizațiile ce apără ariile protejate.
În acest context, societatea civilă a solicitat Hidroelectrica publicarea imediată a seturilor clare de date financiare pentru cele trei proiecte contestate (Răstolița, Surduc-Siriu și Bumbești-Livezeni): rata de rentabilitate, valoarea actualizată netă, costul unitar investit per megawatt produs și perioada de recuperare a investiției. Pentru că aceste baraje nu au o funcție de atenuare a viiturilor, singurul lor criteriu de evaluare rămâne eficiența economică. Activiștii au subliniat că alocarea celor 442 de milioane de euro este complet nejustificată, din moment ce aceiași bani ar putea asigura o capacitate de producție triplă prin fotovoltaice cu baterii de stocare, sau dublă prin energie eoliană.
