Când Belgica a rămas captivă în ghețurile Antarcticii, la sfârșitul secolului al XIX-lea, oamenii de la bord și-au continuat activitatea obișnuită, au măsurat temperatura aerului, temperatura apei, adâncimile, condițiile meteorologice. Peste mai bine de 125 de ani, aceste înregistrări au căpătat o valoare pe care exploratorii de atunci nu aveau cum să o anticipeze: ne oferă un reper rar pentru a vedea cât de mult s-a schimbat clima Antarcticii.
Aceasta a fost una dintre ideile centrale ale prezentării susținute la Cluj de profesorul Patrick De Deckker, cu ocazia lansării ediției românești a cărții sale „Expediția Belgica 1897–1899. Prima expediție care a iernat în apele Antarcticii. O poveste a unor realizări științifice extraordinare și a rezistenței umane”. Geolog și zoolog, De Deckker a insistat că povestea navei prinse în gheață nu trebuie redusă la aventura dramatică a supraviețuirii. Belgica a fost și un veritabil laborator științific plutitor.
În timpul expediției au fost făcute măsurători ale temperaturii apei până la mari adâncimi, într-o epocă în care asemenea operațiuni erau extrem de dificile. În timpul iernării forțate în banchiză au fost înregistrate sistematic și temperaturile aerului, minima coborând până în jurul valorii de –43 de grade Celsius.
Astăzi, aceste cifre sunt mai mult decât o curiozitate istorică. Ele pot fi puse alături de măsurătorile moderne și oferă o imagine a condițiilor antarctice de la sfârșitul secolului al XIX-lea. De Deckker a subliniat că astfel de serii istorice sunt extrem de valoroase pentru înțelegerea schimbărilor climatice și s-a arătat surprins că datele Belgica sunt atât de puțin folosite.
Cu alte cuvinte, termometrele coborâte în ocean și valorile notate zilnic de oamenii expediției funcționează astăzi ca un fel de fotografie climatică veche de peste un secol. Comparată cu situația actuală, ea face mult mai concret procesul încălzirii globale.
În centrul acestei povești se află Emil Racoviță. „Eroul meu este Emil Racoviță”, a spus Patrick De Deckker, explicând că unul dintre scopurile cărții sale este să readucă în atenție valoarea științifică a muncii făcute în timpul expediției.
Belgica a avut o echipă internațională, iar cercetările au acoperit zoologia, botanica, oceanografia, meteorologia, geologia și cartografia. Materialele strânse au fost ulterior studiate de zeci de oameni de știință, iar colecțiile includeau aproximativ 1.200 de animale și 500 de plante. Racoviță a avut un rol major în această muncă de teren.
Notele și observațiile sale au și ele o relevanță actuală. Informațiile privind distribuția animalelor permit comparații între fauna întâlnită atunci și cea de astăzi. Patrick De Deckker a arătat că unele populații sau colonii observate la sfârșitul secolului al XIX-lea nu mai sunt prezente în aceleași locuri.
Lansarea de la Cluj-Napoca a fost și un prilej de recuperare a legăturii lui Racoviță cu Universitatea. Rectorul Daniel David a amintit că savantul s-a întors în România pentru a deveni profesor la Universitatea din Cluj, unde a întemeiat institutul și domeniul biospeologiei și unde avea să ajungă rector. Actualul Institut pentru Studiul Vieții în Condiții Extreme are menirea să ducă mai departe această moștenire, extinzând-o spre alte medii extreme.
Iar ediția românească a cărții lui De Deckker a fost rezultatul unui efort colectiv. Meritul deosebit fiind al Editurii Presa Universitară, care și-a asumat proiectul. O echipă de cercetători a lucrat aproximativ un an la traducere, tocmai pentru că volumul combină terminologii din domenii foarte diferite.
Evenimentul a scos însă la iveală și cât de fragilă este memoria publică în jurul lui Racoviță. Cineastul clujean Xantus Gábor, prezent în sală, a povestit că a lucrat timp de cinci ani, împreună cu fiul său, la un amplu documentar despre savant, filmat în șapte țări și pe trei continente. Filmul există și a fost premiat, dar nu a ajuns la o distribuție publică semnificativă.
Mai mult, în timpul realizării documentarului, trecători din Cluj au fost întrebați cine a fost Emil Racoviță. Foarte puțini au știut să răspundă corect.
Aici stă miza actuală a redescoperirii Expediției Belgica: Racoviță și colegii săi ne-au lăsat o mare poveste de explorare polară, dar mai ales, astăzi se dovedește că adevărata lui moștenire înseammnă: date, observații, mostre și măsurători. Pentru că iată, ce s-a întâmplat atunci pe o navă blocată în gheața Antarcticii, ne ajută să înțelegem astăzi cum ni se schimbă planeta.
