“What’s in a name? That which we call a rose by any other name woould smeas sweet” („Ce-i într-un nume?” Ceea ce numim noi trandafir ar avea același miros plăcut, oricum i-am zice.”)
Ceea ce s-a întâmplat vineri noapte în Biroul Oval de la Washington este departe de „scena balconului” din „Romeo și Julieta”, dar are o încărcătură emoțională aproape „teatrală”.
Președintele american Donald Trump a semnat pe 5 septembrie un ordin executiv pentru a redenumi Departamentul Apărării al SUA în Departamentul de Război.
„Acest lucru transmite un mesaj de victorie” și „un mesaj de forță”’ aliaților și dușmanilor Americii deopotrivă, a afirmat președintele american.
Trump a lăsat de înțeles că nu ar avea nevoie de un vot în legislativ pentru a face schimbarea, deși numele ministerului a fost stabilit printr-o lege aprobată de Congres.
La sfârșitul lunii august, președintele Trump își anunțase intenția de a redenumi Pentagonul în Departamentul (Ministerul) de Război, titulatură la care s-a renunțat în 1949, imediat după încheierea celui de al Doilea Război Mondial. Era o perioadă tensionată, începerea Războiului Rece, iar trecerea la denumirea de „Departamentul/Ministerul Apărării” era gândită să semnalizeze americanilor că armata este acolo să-i protejeze, iar lumii întregi, că doctrina militară americană are o componentă legalistă puternică, bazată pe respectarea noii ordini globale.
„What’s in a name?”
„Apărarea este prea defensivă și vrem să fim și ofensivi”, a declarat ministrul american al apărării, Peter Hegseth, prezent în Biroul Oval la semnarea decretului prezidențial. În principiu, de vineri, Hegseth este „Ministrul Războiului”, mod în care i s-a adresat deja președintele Trump.
„Am câștigat Primul și Al Doilea Război Mondial nu cu un Departament al Apărării, ci cu un Departament al Războiului. Așa cum a spus și președintele, nu suntem doar apărare, suntem ofensivă”, remarca Hegseth într-un interviu cu Fox News.
„Credem că vorbele, numele și titlurile contează”, a adăugat el.
Cuvintele contează și pentru alte state – atât pentru aliați, cât și pentru adversari, iar schimbarea denumirii, dacă Congresul va accepta modificarea legislației din era Truman, alimentează exact narațiunea pe care Rusia și China o propagă despre Statele Unite, remarcă NYT într-un comentariu.
„În viziunea lor, discursul Americii despre „iubirea de pace” și „respectarea ordinii internaționale” nu este decât o fațadă subțire pentru o țară care, în realitate, vrea doar să lovească orice consideră o amenințare. Pentru a-și susține argumentele, comentatorii din presa controlată de statul rus și chinez invocă deciziile unilaterale ale lui Donald Trump: atacurile asupra facilităților nucleare iraniene din iunie sau scufundarea unei ambarcațiuni suspectate de trafic de droguri, soldată cu 11 morți, în largul Venezuelei”, remarcă NYT.
„Este o decizie care privește înapoi”, a comentat și R. Nicholas Burns, fost ambasador american în China și la NATO. „Ea se pliază perfect pe narațiunea Chinei în competiția sa neîntreruptă pentru influența globală cu SUA. Beijingul va prezenta, pe nedrept, acest pas drept dovada că America reprezintă o amenințare la adresa ordinii internaționale, iar China apără pacea.”
Schimbarea de nume ar putea fi exploatată din plin și de președintele rus Vladimir Putin. Cu mult înainte de invazia Ucrainei din 2022, liderul de la Kremlin susținea că „rădăcina” deciziei sale de a reface granițele fostului imperiu rus a fost expansiunea NATO spre frontierele Rusiei în anii ’90, condusă de SUA. Occidentul a insistat mereu că NATO este strict defensiv.
Putin a reluat argumentul în 2022, când a lansat invazia la scară largă a Ucrainei iar una din contidâiile sale maximaliste (în viziuea Kievului si a aliaților occidentali) este tocmai un angajement ferm al Ucrainei că renunță la ambiția de a adera la NATO. Proiect înscris în constituția ucraineană.
Revenirea la denumirea de „Departament de Război” în contextul actual poate submina argumentul Americii și al statelor aliate că extinderea NATO spre est a fost mereu pașnică și nu îndreptată împotriva Moscovei. Mai mult, respectând ordinea internațională creată după al Doilea Război Mondial, care nu admite schimbarea prin forță a granițelor internaționale dar garantează și libertatea țărilor de a alege orgnizațiile, alianțele sau formele de guvernare pe care le doresc.
Vineri, în Biroul Oval, Pete Hegseth a lăsat să se înțeleagă că schimbarea de nume ar putea aduce cu sine și mai puțină atenție față de constrângerile legale privind utilizarea forței. „Vom trece la ofensivă, nu doar la defensivă. Letalitate maximă, nu legalitate călduță”, a declarat el. „Efect violent, nu corectitudine politică. Vom forma războinici, nu doar apărători.”
Redenumirea celei mai puternice forțe militare din lume – cu un buget al apărării de un trilion de dolari, de aproximativ trei ori mai mare decât al Chinei – poate fi percepută drept un simplu exercițiu de „rebranding”, dar și ca o reafirmare a revoluției trumpiste, care pare să nu creadă în puterea soft a Americii (vezi desființarea USAID), sau valoarea alianțelor bazate pe încredere și tradiție.
Citește și: Putin spune că orice forță NATO trimisă în Ucraina va fi „țintă legitimă” pentru Moscova
Citește și: Franța instabilă: austeritatea lui Bayrou riscă să zguduie și politica externă
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Foto: AGERPRES/EPA/FRANCIS CHUNG)
