Uniunea Europeană pregătește una dintre cele mai ample schimbări ale politicii sale energetice din ultimii ani. Comisia Europeană vrea ca electricitatea să devină mai ieftină decât gazul și alți combustibili fosili, pentru a încuraja gospodăriile și companiile să treacă la pompe de căldură, mașini electrice și tehnologii industriale nepoluante.
În paralel, Bruxellesul propune mobilizarea a peste 100 de miliarde de euro pentru modernizarea industriei europene și reducerea emisiilor de carbon, într-un plan care ar putea influența atât facturile la energie, cât și competitivitatea economiei europene în următorul deceniu.
De unde atâta electricitate
Electricitatea reprezintă în prezent aproximativ 23% din energia consumată în Uniunea Europeană, iar această proporție a rămas aproape neschimbată în ultimul deceniu. Comisia vrea ca electricitatea să alimenteze o parte mult mai mare din industrie, transport și clădiri, folosind în principal producția europeană din surse curate.
Aproximativ 70% din electricitatea produsă în UE provine deja din surse interne cu emisii reduse, însă consumatorii nu beneficiază întotdeauna de costuri competitive. În multe state, electricitatea este de aproximativ trei ori mai scumpă decât gazul, deoarece factura include tarife de rețea, taxe și contribuții care pot descuraja trecerea la tehnologii electrice.
Soluții europene?
Comisia propune modificarea regulilor privind tarifele de transport și distribuție, care reprezintă aproximativ un sfert din factura de electricitate a unei gospodării. Statele membre ar putea reduce aceste costuri pentru anumite categorii, între care industriile mari consumatoare de energie și comunitățile energetice, și ar putea aplica o fiscalitate mai favorabilă electricității decât gazului.
Noile reguli ar încuraja și folosirea contoarelor inteligente și a tarifelor flexibile. Consumatorii ar putea încărca mașinile electrice sau folosi alte aparate în perioadele în care energia este mai ieftină și există mai multă producție regenerabilă, reducând presiunea asupra rețelei și necesitatea unor investiții suplimentare.
Obiectivul orientativ de electrificare de 46% pentru 2040 nu devine deocamdată o obligație juridică.
Comisia îl va evalua în cadrul viitorului pachet privind Uniunea Energiei după 2030. Dacă această proporție este atinsă, executivul european estimează că importurile de gaz ar putea scădea cu peste 70%, iar cele de țiței cu aproximativ 40%.
Modelul german: pompe de căldură
Pentru gospodării, una dintre schimbările principale privește încălzirea clădirilor. Aproximativ 67% din încălzirea europeană folosește încă combustibili fosili, iar clădirile consumă aproape jumătate din gazul utilizat în UE. Comisia vrea să accelereze instalarea pompelor de căldură și analizează un mecanism care să oblige sau să stimuleze producătorii să mărească treptat ponderea acestor echipamente în vânzări.
Sprijinul financiar ar putea veni din Fondul social pentru climă, Mecanismul de redresare și reziliență și programe care combină fondurile publice cu finanțarea privată. Comisia intenționează să creeze și instrumente online naționale prin care consumatorii să compare ofertele producătorilor și instalatorilor.
Infrastructură electrică
În transport, planul urmărește accelerarea instalării stațiilor de încărcare și sprijinirea vehiculelor cu emisii zero. Statele membre ar putea utiliza bani din Fondul social pentru climă și veniturile pieței carbonului pentru leasing social, prin care gospodăriile cu venituri mici sau medii pot folosi un vehicul electric la un cost lunar redus.
Comisia arată că vehiculele electrice au reprezentat 22,3% din vânzările de automobile noi în aprilie 2026. Potrivit estimărilor sale, utilizarea unui automobil electric pe baterie poate costa cu până la 78% mai puțin decât a unui model comparabil pe combustibili fosili, în funcție de prețurile energiei și de condițiile de utilizare.
Industria europeană consumă aproape un sfert din energia UE, iar Comisia estimează că aproximativ 60% din cererea industrială alimentată acum cu combustibili ar putea fi electrificată folosind tehnologii deja disponibile. Planul prevede foi de parcurs pentru sectoare individuale, licitații pentru producerea căldurii industriale electrificate și acces mai bun la contracte de energie pe termen lung.
Înapoi la certificatele de emisii (ETS)
Finanțarea ar urma să fie consolidată prin revizuirea sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii, EU ETS, mecanismul prin care instalațiile industriale, producătorii de energie și anumite companii de transport plătesc pentru emisiile lor. Sistemul acoperă aproximativ 40% din emisiile de gaze cu efect de seră ale Uniunii și a generat peste 270 de miliarde de euro din 2005.
Comisia propune înființarea unei Bănci pentru Decarbonizarea Industriei, cu un buget estimat la 100 de miliarde de euro pentru perioada 2030–2040. Prima etapă, denumită Investment Booster, ar pune la dispoziție aproximativ 30 de miliarde de euro între 2028 și 2030 pentru companiile care încep devreme proiectele de reducere a emisiilor.
Statele membre ar trebui să utilizeze cel puțin 50% din veniturile naționale obținute din vânzarea certificatelor pentru investiții în sectoarele acoperite de ETS. Împreună cu instrumentele europene, Comisia estimează că pachetul poate mobiliza peste 100 de miliarde de euro înainte de 2030.
Companiile vor continua să primească gratuit o parte dintre certificate și după 2030, dar sprijinul va fi legat de investiții realizate în Europa. Din 2031, instalațiile ar trebui să prezinte planuri verificate independent și să investească în proiecte de decarbonizare o sumă echivalentă cu întreaga valoare a certificatelor gratuite primite.
Pentru industriile vizate de mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră, reducerea certificatelor gratuite ar urma să fie încetinită, iar eliminarea lor completă amânată până în 2038. O propunere separată ar adăuga certificate gratuite în valoare de șase miliarde de euro pentru perioada 2026–2030.
Reforma ar modifica și ritmul în care scade numărul certificatelor disponibile. Comisia propune o reducere anuală de 3,7% între 2031 și 2035 și de 1,7% între 2036 și 2040, pentru ca certificatele să rămână disponibile și după 2040, în loc ca plafonul să ajungă la zero în jurul acelui an.
Țeluri ambițioase
Din 2036, sistemul ar putea accepta credite internaționale de înaltă integritate pentru cel mult 2% din necesarul de reducere a emisiilor. Comisia propune și integrarea a 250 de milioane de tone de eliminări permanente de carbon realizate în UE, în condiții de certificare și monitorizare.
Sistemul ETS ar urma să fie extins treptat la incinerarea deșeurilor municipale. Instalațiile ar plăti pentru 25% din emisiile raportate în 2031, 50% în 2032, 75% în 2033 și integral din 2034, deși statele ar putea solicita o derogare temporară până în 2035 dacă îndeplinesc anumite condiții privind taxarea carbonului, reciclarea și depozitarea deșeurilor.
În transportul maritim, pragul de includere ar scădea de la nave de 5.000 de tone brute la nave de 400 de tone brute, iar în aviație sistemul s-ar extinde la zborurile care pleacă din Spațiul Economic European către destinații aflate la maximum 5.000 de kilometri. Avioanele private de afaceri ar fi acoperite atât pentru zborurile de plecare, cât și pentru cele de sosire.
Planul pentru electrificare și reforma ETS sunt propuneri ale Comisiei. Modificările legislative trebuie negociate și aprobate de Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene înainte de a deveni obligatorii, iar măsurile privind taxele și tarifele naționale vor depinde în mare parte de deciziile fiecărui stat membru.
Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului 2eu.brussels, o inițiativă a Euronium.Brussels, în parteneriat cu PRESShub, dedicată explicării modului în care legislația europeană influențează economia, companiile, societatea și cetățenii.)
(FOTO: Inquam Photos / George Călin)
