IKEA se prezintă în fața consumatorilor globali drept un campion al sustenabilității și al responsabilității ecologice. În realitate, în spatele marketingului se ascunde o cu totul altă poveste. În România, de unde Ikea își ia undeva între 400 de mii și 500 de mii de mc de lemn pe an, divizia imobiliară și forestieră a companiei (Ingka Investments) a devenit cel mai mare proprietar privat de păduri din țară. Anchetele de presă și investigațiile din teren realizate de organizațiile de mediu au arătat că documentele oficiale nu discută despre distrugerile reale. Pădurile seculare tăiate, ecosisteme vulnerabile compromise, controale oficiale tratate cu superficialitate și instituții ale statului care închid ochii sunt subiecte care ar merita mai multă atenție în spațiul public.
Exploatarea IKEA în presa națională și internațională
În plan național, presa de investigație și platformele independente (cum ar fi Context.ro) au preluat rapoartele publicate de Agent Green și partenerii lor de la Bruno Manser Fonds. Amenzile modice date de autorități, modul defectuos în care funcționează instituțiile de control din România și presiunile sau lacunele legislative care permit o astfel de exploatare au fost analizate în anchete.
La nivel internațional, situația a atras atenția unor instituții de presă – France 2 prin emisiunea de investigații Cash Investigation) sau DW Documentary au trimis echipe de filmare în Carpați pentru a realiza anchete (Flatpack forests – IKEA’s practices in the Carpathian Mountains).
În acest documentar gigantul suedez IKEA care își gestionează lanțul de aprovizionare și suprafețele forestiere deținute în România este urmărit de către Agent Green (în speță, pe activistul Gabriel Păun) în timp ce documentează tăierile rase (clear-cuts), distrugerea habitatelor naturale și neregulile din teren ascunse în spatele certificatelor verzi formale, cum ar fi cele eliberate de FSC. Materialul subliniază contradicțiile majore dintre retorica corporatistă privind „sustenabilitatea” și realitatea dură a exploatărilor industriale din pădurile noastre, punând sub semnul întrebării modelul economic al mobilei de masă. Presiunea exercitată asupra ultimelor păduri valoroase ale Europei este și presiunea pe care o simt cei ce o apără. Materialul arată și cum puținii activiști care sunt încă activi în aceste anchete au fost aproape de moarte și sunt mereu în pericol de a fi atacați iar legislația din țară nu face nimic să îi protejeze.
Publicații internaționale, precum Mongabay, Politico sau Der Spiegel, au analizat pe larg plângerile depuse în Elveția și România împotriva practicilor forestiere ale grupului IKEA. Aceste materiale au pus o presiune pe imaginea internațională a retailerului, demonstrând că modelul său de business are un cost ecologic plătit direct de biodiversitatea României dar ecoul în societatea civilă sau în presa mainstream e încă prea mic pentru a crea un efect care să schimbe ceva momentan.
În cele din urmă, atât mass-media din România, cât și cea străină au subliniat un adevăr trist și anume că activismul de mediu a ajuns să suplinească rolul statului. În lipsa unor instituții de control proactive, jurnaliștii și organizațiile civice sunt nevoiți să urmărească fiecare transport de lemn, să verifice datele din sistemul SUMAL și să demaște astfel ilegalități.
Miza investigațiilor din teren realizate de activiști nu se oprește la simpla descoperire a tăierilor ilegale sau a distrugerii ecosistemelor. În România, adevărata luptă începe abia atunci când chemi autoritățile să își facă datoria, iar ceea ce descoperi pe drum întrece adesea orice imaginație.
Publicăm mai jos o radiografie a celor două episoade din seria „IKEA: Putredă din rădăcini”, realizate de organizația Agent Green, o analiză a neregulilor constatate pe teren și modul în care statul român a ales să (nu) reacționeze.
Controalele din Ceahlău și instituții fără folos
Primul episod documentat pe Valea Slatina (Munții Ceahlău) expune modul în care inspecțiile oficiale în pădurile deținute de divizia imobiliară a gigantului suedez (Ingka Investments), practic nu există.
Când Garda Forestieră a venit în control în urma sesizărilor Agent Green, echipa de inspecție și reprezentanții proprietarului au pornit prin pădure fără activiști. A fost nevoie de insistențe, aprobări peste aprobări de la corporație și prezența camerelor de filmat pentru ca activiștii să fie lăsați să asiste.
În ciuda coregrafiei, Garda de Mediu a amendat divizia IKEA (Ingka) cu 50.000 de lei, iar Garda Forestieră a aplicat amenzi de 3.000 de lei. S-au constatat tăieri ilegale (un fag furat), s-a confiscat un camion cu peste 8 m³ de lemn (deschizându-se dosar penal) și s-au dat amenzi pentru fotografii neconforme în SUMAL. Mult prea puțin pentru dezastrul produs.
Albia permanentă a pârâului Slatina fusese distrusă de utilajele grele, fiind umplută cu pietriș și pământ. Podul provizoriu pe care utilajele trebuiau să-l folosească dispăruse ca prin magie înainte de inspecție. Rezultatul anchetei Apelor Române? Zero lei amendă. Instituția plătită din banii noștri nu a făcut nimic și nu a intervenit deloc.
Episodul 2 la Iași. Cruci, omoruri și intimidare
Dacă primul episod arată cum se spală urmele pe hârtie, al doilea episod, filmat în județul Iași (codrul Humosu) arată cum comunitățile din zonă devin captive exploatărilor forestiere.
De această dată, echipa de investigație Agent Green a mers în pădurea IKEA din Iași pentru a-l căuta pe Costică Gorcioaia, fratele lui Radu Gorcioaia, ucis în 2019 de un hoț de lemne. Însă între două deplasări ale activiștilor, Costică a murit la rândul său în pădurea IKEA. Autoritățile refuză să ofere răspunsuri clare despre împrejurările decesului.
În încercarea de a aduce lumină asupra condițiilor în care a avut loc tragedia din codrii Moldovei, organizația Agent Green a transmis pe 31 august 2026 o solicitare oficială către Inspectoratul de Poliție Județean Iași.
Demersul, formulat în baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, a vizat moartea suspectă a pădurarului Costică Gorcioaia (61 de ani), al cărui corp neînsuflețit a fost găsit pe 3 iulie 2026 într-o pădure din comuna Sirețel, chiar lângă un utilaj de exploatare forestieră. Activiștii au subliniat că evenimentul s-a produs pe un teren aflat în administrarea sau proprietatea unor entități din cadrul grupului IKEA (Ingka Investments) și au amintit de contextul dureros al familiei, al cărei alt membru, Radu Gorcioaia, fusese ucis de hoții de lemne în anul 2019.
Prin cererea adresată autorităților, Agent Green a cerut clarificări despre modul în care s-a desfășurat cercetarea la fața locului și despre entitățile juridice implicate. Organizația a solicitat să afle stadiul dosarului penal, identitatea exactă a angajatorului și a beneficiarului exploatării forestiere, precum și confirmarea faptului dacă terenul respectiv aparține Ocolului Silvic Ingka Investments SRL sau Ingka Investments Forest Assets SRL. Mai mult, activiștii au întrebat dacă s-a verificat respectarea normelor de securitate și sănătate în muncă și dacă Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) Iași a fost sesizat pentru a ancheta un posibil accident de muncă.
Răspunsul oficial oferit de IPJ Iași la 11 septembrie 2026 confirmă că un apel la numărul unic de urgență 112 a semnalat pe 3 iulie prezența unui bărbat prăbușit în pădurea din Sirețel. Echipajele de poliție și ambulanță sosite la fața locului au încercat resuscitarea pădurarului, însă manevrele au fost inutile, fiind declarat decesul. Poliția a precizat că în cauză s-a deschis un dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, dosar aflat sub supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Pașcani pentru stabilirea tuturor împrejurărilor în care s-a produs tragicul eveniment.
Cu toate acestea, dincolo de confirmarea anchetei penale, instituțiile statului au ales să ridice un zid de tăcere în privința detaliilor concrete solicitate de ONG. Invocând prevederile legale din Legea 544/2001 și din Codul de Procedură Penală care stipulează că urmărirea penală este nepublică, IPJ Iași a transmis că se află în imposibilitatea de a oferi informații suplimentare despre angajator, respectarea normelor de muncă sau implicarea directă a diviziei forestiere IKEA. Astfel, în timp ce ancheta oficială rămâne blocată în spatele ușilor închise, semnele de întrebare legate de condițiile de muncă și responsabilitatea marilor corporații în pădurile românești rămân fără răspuns. La fel ca în restul de incidente prezentate mai sus, cel mai probabil nu va fi nimeni condamnat.
În exact aceeași pădure în care tatăl și unchiul său și-au pierdut viața, lucrează acum fiul lui Costică. Când activiștii au încercat să discute cu tânărul Gorcioaia care începea să conștientizeze neregulile din teren, un superior IKEA a intervenit direct în fața camerelor de filmat, cerându-i scurt să tacă și să nu mai vorbească cu presa.
Recorduri mondiale la plantat în timp ce oamenii mor în păduri
”Există un soi de extaz aproape religios al distrugerii în această filozofie IKEA: credința că, dacă ceva poate fi transformat în bani, atunci transformarea însăși trebuie să însemne progres. Bani poți tipări, dar pădure naturală nu.
Odată pierdută continuitatea, odată deteriorat solul, odată dispăruți arborii bătrâni, memoria genetică, fungii, umezeala, scorburile și relațiile dintre specii, roata justiției poate, într-o bună zi, să se învârtă. Pot veni amenzi. Pot fi lustruite comunicate corporative.
Prăpastia ecologică poate deveni imposibil de traversat într-o viață de om. Este o rană care primește și insulta de rigoare: companiile implicate pot continua să facă afaceri, în timp ce pădurea trebuie să aștepte cinci secole să se vindece.” – Gabriel Păun
În tot acest timp în care pădurile României sunt primele în linie pentru tăieri ilegale, iar muncitorii silvici sfârșesc tragic fără ca cineva să fie tras la răspundere, conducerea Ministerului Mediului oferă o lecție desăvârșită de ipocrizie instituțională.
În timp ce se bate cu pumnul în piept pe la conferințe și bifează campanii de PR cu „recorduri mondiale” de plantat puieți în fața camerelor de filmat, realitatea din teren arată un stat complice și inert. Ministra Mediului a revocat inclusiv ordinul de demitere al directorului de la Apele Române vizat în scandalul balastierelor ilegale din Olt, redându-i funcția exact instituției care a închis ochii când albia pârâului Slatina a fost îngropată sub utilaje.
Tabloul sinistru al mafiei instituționale apare la televizor numărând puieți și lăudându-se cu sustenabilitatea „verde”, iar în teren spală urmele, reinstalează directorii compromiși. Sustenabilitatea nu se măsoară în cifre de PR pe Facebook, ci în viețile și pădurile pe care statul alege zilnic să le sacrifice și să le ignore.
(Foto deschidere: Pădure Ikea. FOTO: Ion Holban)
