Unul dintre apărătorii Roșiei Montane, avocatul și conferențiarul universitar Marius Harosa, s-a stins din viață, la doar 52 de ani, în urma unei boli cu o evoluție tulburător de nedreaptă, scrie Mihai Goțiu în România Curată.
„Ne-am cunoscut în studenție, la mijlocul anilor 90, colegi de an și de grupă la Facultatea de Drept din Cluj, într-o perioadă de luptă pentru drepturi studențești. Jucam un fel de good cop, bad cop cu profesorii. Marius era reprezentantul de an în Consiliul profesoral și avea sarcina să negocieze într-un mod diplomat revendicările pe care i le puneam în brațe. Eu și încă o mână de colegi eram revoltații care lansau petiții, proteste, chemam presa, ba chiar și până la grevă am ajuns. De bine, de rău, tactica a funcționat de mai multe ori.
Apoi, peste un deceniu, ne-am reîntâlnit în lupta pentru Roșia Montană, în care, alături de Andreea Szabo, Ștefania Simion și Dumitru Dobrev, Marius a făcut parte din una din cele mai teribile echipe informale de avocați și juriști fără de care salvarea localității din Apuseni de cianură și de dinamită nu ar fi fost posibilă. Puse cap la cap, numărasem, la un moment dat, peste 40 de procese pe care le-au câștigat împotriva ”marilor case” de avocatură plătite de companie.
Aceeași echipă a strâns argumente juridice pentru susținerea depunerii dosarului Roșia Montană în UNESCO, la începutul anului 2017 (pentru a demonstra că un asemenea demers nu va influența negativ șansele României în litigiul cu compania de la Washington), iar apoi, în 2021, pentru a stopa retragerea dosarului de pe agenda reuniunii UNESCO”, scrie Mihai Goțiu.
Continuarea, în România Curată
(Sursa foto: Harosa & Asociații)
