”Hidroelectrica are aproximativ 6.400 MW instalați și, ani la rând, energia hidro ieftină și flexibilă ne-a salvat atât sistemul energetic, cât și facturile. Astăzi însă nu mai are pur și simplu apă suficientă. Atât de simplu. (…) Problema este că nici dimineața și nici seara Hidroelectrica nu mai poate urca peste aproximativ 1.200–1.500 MW, adică foarte puțin raportat la capacitatea sa instalată”, scrie, într-o postare pe Facebook, Corina Murafa, expertă în politici energetice și membră a Comitetului Politic și Social European.
Corina Murafa susține că actuala criză energetică este o criză asimetrică. „Ziua avem excedent, seara avem deficit. Asta înseamnă că există soluții de gestionare a cererii”.
PRESShub vă prezintă mai jos postarea integrală a Corinei Murafa despre criza energetică actuală, textul fiind preluat cu acordul autoarei.
Văd foarte multă dezinformare în ultimele zile despre situația din sistemul energetic, așa că merită puse câteva lucruri în context.
Da, situația este gravă. Dar, prin natura ei, este o criză asimetrică și tocmai de aceea nu este atât de gravă pe cât ar fi putut fi.
În anumite seri este posibil să avem un deficit de peste 3.000 MW. Cauza principală este seceta pedologică și hidrologică prelungită. Nu doar în România, ci mai ales în amonte, în Germania și Austria, de unde Dunărea intră în țară cu debite foarte mici.
Acest lucru afectează întreaga regiune, nu doar România. Bulgaria și Ungaria se confruntă cu aceleași probleme, în timp ce au și oprit unele reactoare nucleare sau se pregătesc să o facă, din același motiv ca la noi: lipsa apei pentru răcire. Vorbim despre un fenomen regional, amplificat de schimbările climatice, nu despre teorii conspiraționiste cu Macron care „a luat apa Dunării”.
Deficitul de aproape 3.000 MW nu este cauzat în principal de lipsa unui reactor nuclear. Problema cea mai mare este hidraulicitatea extrem de redusă și, implicit, producția foarte mică a Hidroelectrica.
Hidroelectrica are aproximativ 6.400 MW instalați și, ani la rând, energia hidro ieftină și flexibilă ne-a salvat atât sistemul energetic, cât și facturile. Astăzi însă nu mai are pur și simplu apă suficientă. Atât de simplu.
Am văzut comentarii chiar de la mai marii sistemului energetic românesc că Hidroelectrica „ține apa” în timpul zilei și produce doar seara. Este o interpretare distorsionată. Evident, ziua hidro produce mai puțin pentru că energia fotovoltaică are cost marginal aproape zero și intră prima în piață, conform ordinii de merit. Problema este că nici dimineața și nici seara Hidroelectrica nu mai poate urca peste aproximativ 1.200–1.500 MW, adică foarte puțin raportat la capacitatea sa instalată.
Diferența trebuie acoperită din importuri.
Importurile sunt însă scumpe, pentru că toate țările din regiune au nevoie de energie în aceleași intervale de seară. Mai grav este că, de la un anumit punct, nu mai este vorba doar despre preț, ci și despre disponibilitate: nici interconexiunile nu sunt infinite și nici vecinii nu au energie nelimitată de export. Bulgaria a gestionat foarte bine dezvoltarea capacităților de stocare, dar și acolo există limite.
Paradoxal, ziua nu avem o problemă de producție. Avem foarte mult fotovoltaic instalat, care produce masiv la prânz. Problema este că nu avem încă suficiente baterii pentru a muta această energie în orele de seară. La aproximativ 10.000 MW instalați în fotovoltaic avem puțin peste 1.000 MW capacități de stocare, însă chiar și acestea încep deja să își arate meritele. În prezent, stocarea comercială acoperă chiar și 7% din consumul din anumite intervale, probabil ceva mai mult dacă luăm în calcul și bateriile prosumatorilor. Ceea ce nu e puțin deloc.
Tocmai de aceea spun că este o criză asimetrică. Ziua avem excedent, seara avem deficit. Asta înseamnă că există soluții de gestionare a cererii.
Cu ani în urmă, pe piața gazelor existau consumatori industriali întreruptibili, care își reduceau activitatea în perioadele cu probleme de aprovizionare. Asta era ceva la ordinea zilei, eu lucram în energie și atunci, țin bine minte vremurile alea. Astăzi este chiar mai simplu: multe companii își pot muta o parte din procesele de producție în intervalele cu energie electrică ieftină și abundentă din timpul zilei. Evident, nu se poate muta 100% din consum, dar se poate muta o parte importantă.
Așadar, nu, nu vom rămâne fără curent în locuințe. Nu vă lăsați convinși de propaganda suveranistă și de teoriile conspirației.
Din păcate însă, există o consecință aproape inevitabilă: facturile vor crește atunci când va veni momentul reînnoirii contractelor de furnizare. Nu mâine și nici pentru toată lumea simultan, ci pe măsură ce expiră contractele existente. Verificați ce ați semnat și până când este valabil prețul actual.
Prețurile foarte mari din piața pentru ziua următoare și din orele de vârf vor fi recuperate în timp de furnizori prin noile oferte. De altfel, acest lucru începe deja să se vadă în comparatorul ANRE, unde apar oferte care ajung spre 1,5 lei/kWh. Nici Hidroelectrica nu va putea menține la nesfârșit prețurile actuale, indiferent câtă politică socială i se cere să facă.
Soluțiile există și sunt aceleași pe care le discutăm de ani de zile: investiții accelerate în regenerabile și stocare, investiții în rețele, tarife dinamice care să stimuleze mutarea consumului în orele cu energie ieftină și mecanisme inteligente pentru prosumatori și comunitățile de energie, astfel încât sistemul să funcționeze optim.
În schimb, proiectele-fantezie și întoarcerea la tehnologii care fie sunt și ele vulnerabile la schimbările climatice (noi hidrocentrale, noi reactoare, etc), fie ne adâncesc dependența de combustibili fosili (gaz întregii Românii, cărbune, etc.), nu rezolvă problema. Ci ne sapă mormântul.
(FOTO: Inquam Photos / Octav Ganea)
