În China am predat 5 ani. Din aceștia 5, 3 au fost în sistemul IB. În Europa e primul an în care predau în sistemul IB.
Automat compar experienţă trecută cu cea curentă.
Deşi e vorba de acelaşi sistem, deşi predau, aceeaşi informaţie folosind aceleaşi metode, diferenţele în ceea ce priveşte raportul elev-profesor ies la iveală şi sunt mari.
În China, elevii, fie ei din familii bogate şi din şcoli private, au disciplina muncii. Tu ca profesor dictezi, iar ei execută.
Am avut elevi chinezi cu un start foarte prost – nu se puteau exprima bine în engleză, nu aveau idei, nu studiaseră istorie înainte etc, dar care odată ajunşi la clasă, cooperau 100% cu profesorul.
Munceau pe brânci, nu contestau nota, nu se plângeau de volumul mare de teme, nu se lamentau că nu dorm suficient etc.
Elevii chinezi au scos note de 4-6/7 în examenul final axat pe istoria Europei.
Aici am elevi care sunt fluenţi în engleză, care au idei şi argumente, de cele mai multe ori slabe. Au impresia că ştiu tot fără să studieze nimic sau mai nimic sau doar ceea ce le place.
Au atâta siguranţă de sine unii dintre ei încât eu rămân uimită. Au personalităţi puternice şi sunt gata să le expună discutând în contradictoriu cu tine. Nu poţi forţa, nu le poţi dicta pentru că reacţionează. Nu ştiu cât vor scoate în examenul final, dar eu am trecut progresiv prin situaţii de panică – stres – adaptare şi resemnare.
(Referitor la siguranţă de sine, mă gândesc că e mare lucru să o ai, că e preferabil să o ai în exces, decât să suferi de lipsa ei).
Ionela Dobos a lucrat cinci ani ca profesoară de liceu în Beijing, predând științe sociale. În prezent locuieste în Italia, unde preda istorie si teoria cunoașterii.
ce inseamna ciu en lai?