Despre Donald Trump și Constituția SUA: ce este amendamentul 25?

Data:

Președintele american Richard Nixon a demisionat la 8 august 1974, pentru a evita procedura de impeachment, declanșată în urma scandalului Watergate, fiind primul și, până în prezent, singurul președinte al SUA care a demisionat, la presiunea opiniei publice, desigur dar mai ales a aleșilor din partidul său Republican. S-ar putea întâmpla același lucru cu actualul președinte, Donald Trump?

Dacă la un moment dat în viitor, unii decid că este mai avantajos din punct de vedere politic pentru Partidul Republican să-l înlăture pe Trump ar avea diverse căi constituționale.

Comportamentul lui Donald Trump din ultima perioadă ridică mari semne de întrebare referitor la capacitatea sa mentală și psihică.

Acest aspect pune în dubiu abilitatea de a–și exercita funcția.

Dacă el ar putea fi considerat incapabil de a – și continua mandatul din motive medicale, se pune problema succesiunii în funcție

Articolul 2, secțiunea 1 din Constituția SUA este ambiguu.

Aceasta arată că ” În cazul înlăturării președintelui din funcție sau al decesului, demisiei sau incapacității sale de a-și exercita puterile și îndatoririle funcției sale, aceste îndatoriri ar reveni vicepreședintelui ”.

În completare avem al 25-lea amendament la Constituție, care se se referă la succesiunea la funcțiile de președinte și vicepreședinte.

Amendamentul a fost adoptat de Congres în iulie 1965.

A intrat în vigoare în 1967, după ce a fost ratiicat de trei sferturi dintre state.

Acest amendament a fost adoptat pentru a stabili proceduri în cazul înlăturării unui președinte din funcție, inclusiv prin deces, demisie sau impeachment, precum și din cauza unei dizabilități fizice sau mentale.

Secțiunea 3 a celui de-al 25-lea amendament permite președintelui să comunice Congresului că vicepreședintele poate acționa ca președinte până când el își poate relua activitatea.

Secțiunea 3 prevede ca vicepreședintele să preia funcția de ” președinte interimar ” dacă președintele trimite pe cont propriu o ” declarație scrisă ” Senatului și Camerei Reprezentanților că el este ” incapabil să își exercite puterile și îndatoririle funcției sale.”

Vicepreședintele rămâne ” președinte interimar ” până când președintele trimite o notificare Senatului și Camerei Reprezentanților că își poate relua rolul de președinte.

Secțiunea 4 este cea mai controversată parte amendamentului.

Ea permite vicepreședintelui, Cabinetului (guvernului), sau unui organism aprobat de Congres, să convină de comun acord că ” președintele nu este capabil să își exercite puterile și îndatoririle funcției sale ”.

Această clauză a fost concepută pentru a rezolva o situație în care un președinte incapabil nu putea spune Congresului că vicepreședintele trebuie să exercite atribuțiile de președinte.

În același timp, permite președintelui să se opună unei astfel de decizii.

Cabinetul nu poate împiedica singur un președinte să își exercite atribuțiile dacă președintele obiectează în scris.

Congresul va soluționa această dispută, iar vicepreședintele este actorul cheie în acest proces.

Dacă președintele este considerat incapabil să își exercite funcția, vicepreședintele devine imediat președinte interimar.

În cazul în care președintele se declară capabil de exercitarea funcției, grupul de decizie (vicepreședintele și cabinetul) are la dispoziție patru zile pentru a se opune.

Dacă nu își exprimă opoziția, președintele își reia activitatea.

Dacă se opune, vicepreședintele păstrează controlul în timp ce Congresul se întrunește rapid și ia o decizie.

Dacă apare un astfel de conflict, Congresul trebuie să se întrunească în termen de 48 de ore și are la dispoziție 21 de zile pentru a decide cine are dreptate.

Este nevoie de un vot de două treimi din ambele camere ale Congresului pentru a respinge declarația președintelui că își poate relua funcția.

Această prevedere a fost invocată de mai multe ori, inclusiv de președinții Ronald Reagan și George W. Bush în timp ce erau supuși unor proceduri medicale care necesitau anestezie generală.

Președintele Ronald Reagan a semnat o scrisoare în care menționa că a luat la cunoștință despre secțiunea 3 înainte de a fi supus anesteziei generale pentru o colonoscopie și l-a numit pe vicepreședintele George H. W. Bush președinte interimar, până când Reagan a semnat o altă scrisoare în care spunea că este gata să preia din nou funcția.

Președintele George W. Bush a predat temporar puterea prezidențială vicepreședintelui Dick Cheney de 2 ori. La fel a procedat și președintele Joe Biden în 2021.

Secțiunea 4 menționează statutul vicepreședintelui de președinte interimar de două ori.

Prima dată când se spune că vicepreședintele preia imediat puterea ca președinte interimar după declarația inițială de incapacitate a președintelui.

A doua oară când se arată că în cazul în pierde votul în Congres, vicepreședintele va continua să fie președinte interimar.

Secțiunea 4 nu spune nimic despre preluarea puterii de către vicepreședinte de la președinte atunci când a doua declarație trimite cazul în fața Congresului.

Cea mai evidentă slăbiciune a amendamentului constă în Secțiunea 4, care abordează incapacitatea prezidențială atunci când președintele nu poate sau nu vrea să recunoască incapacitatea acestuia.

Practic se impune vicepreședintelui și majorității membrilor cabinetului să declare îl declare pe președinte incapabil să își îndeplinească atribuțiile.

Termenul de ” incapacitate de a-și exercita atribuțiile ” rămâne vag și cu caracter politic.

Este puțin probabil ca membrii cabinetului, numiți de președinte, să voteze împotriva lui, cu excepția cazurilor extreme.

În momentul de față, această prevedere constituțională este depășită.

Un al 25-lea amendament reformat ar trebui să stabilească standarde clare și mecanisme independente pentru determinarea incapacității prezidențiale.

Amendamentul ar trebui să definească criterii specifice pentru incapacitate, inclusiv boli mintale, declin cognitiv, abuz de substanțe sau orice afecțiune care afectează substanțial capacitatea decizională.

Amendamentul ar trebui să abordeze succesiunea mai departe de vicepreședinte.

Președintele Harry Truman a semnat în 1947 Legea Succesiunii Prezidențiale, plasând liderul majorității din Camera Reprezentanților înaintea președintelui pro tempore al Senatului în linia de succesiune, după vicepreședinte.


” Un copac lovește o mașină numai în caz de legitimă apărare. ” – proverb american

” Aroganța este un regat fără coroană. ” – proverb american

Când urci pe o scară, zâmbește la oricine îți apare în cale, pentru că vei întâlni aceiași oameni când vei coborî. ” – proverb american

Succesul este o scară pe care nu poți urca cu mâinile la spate. Încercând să ajungi la lună, poți cădea în noroi. . ” – proverb american

” Televiziunea pentru ochi este ca guma de mestecat ” – proverb american

Citește și: Revoltă în justiție. O judecătoare de la Tribunalul București denunță blocarea concursurilor și delegările „de avarie” transformate în regulă

Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici

Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram

Urmăriți PressHUB și pe Google News!

spot_imgspot_img
Ovidiu Maican
Ovidiu Maican
Lector universitar doctor, Departamentul de Drept, Academia de Studii Economice - Bucureşti

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Distribuie articolul

spot_img

Ultimele știri

Abonează-te la newsletter-ul nostru

Pentru a fi la curent cu cele mai recente știri, oferte și anunțuri speciale.

Mai multe articole similare
Related

Plagiatul validat de clasa politică

Sistemul s-a grăbit mereu să acopere porcăria numită plagiat,...

De ce amână CCR iar legea pensiilor magistraților

Judecătorii CCR au amânat pentru a patra oară pronunțarea...

Spre ce se îndreaptă Iranul: istoria nu dă foarte multe indicii

După Venezuela, acum unul din capetele de afiș al...

Sistemul dezinformării pro-Georgescu atacă Recorder

Mecanismul de discreditare a investigației Recorder, activat pe canalul...