După amânări repetate, Comisia Europeană și-a prezentat viziunea pentru Industrial Accelerator Act – Legea „accelerării industriale” – menită să sprijine sectorul industrial european, cu obiectivul de a crește ponderea industriei manufacturiere în PIB-ul blocului de la 14,3% în 2024 la 20% până în 2035.
Actul, care urmărește consolidarea autonomiei strategice a Uniunii Europene, vizează sectoare precum vehiculele electrice, energia solară și eoliană sau materiile prime critice, stabilind praguri pentru procentul dintr-un anumit produs care trebuie fabricat pe teritoriul european pentru a fi eligibil pentru achizițiile publice sau sprijin de stat: 70% conținut UE pentru vehiculele electrice, 25% pentru aluminiu și 25% pentru ciment.
Mai mult, acesta limitează investițiile străine directe în sectoare strategice menționate la 100 de milioane de euro în cazul în care o țară terță controlează peste 40% din capacitatea globală de producție. Această prevedere vizează împiedicarea practicilor folosite de producătorii chinezi, care deschid fabrici în UE, dar angajează doar muncitori chinezi și nu colaborează cu parteneri europeni.
Noua strategie industrială a UE
Actul reprezintă o piesă principală în strategia introdusă de Clean Industrial Deal în urmă cu un an, marcând trecerea către o nouă politică europeană intervenționistă, menită să reducă dependențele Uniunii și să sporească securitatea și suveranitatea economică într-un context global marcat de competiție neloială, restricții de exporturi și subvenții. În special, aceasta răspunde amenințării reprezentate de dominația Chinei în domeniul exporturilor și a supremației tehnologice a Americii.
Soluția Comisiei este excluderea rivalilor economici din finanțarea publică europeană și limitarea investițiilor străine în sectoare precum tehnologia verde. Achizițiile publice reprezintă 15 % din PIB-ul UE, dar instituțiile publice „sunt nevoite să opteze pentru produse străine subvenționate în locul alternativelor europene de înaltă calitate”, conform Președintelui Comisiei. Strategia nu este una nouă. Țări precum China, Statele Unite, India sau Brazilia au deja în vigoare norme similare.
Diviziuni în interiorul Uniunii Europene
Măsurile ar fi trebuit să adreseze o problemă fundamentală a Uniunii. Declinul industrial și competitiv au fost subiecte fierbinți de discuție în ultimii ani, însă procesul de formulare a proiectului a scos la iveală profundele divergențe din interiorul blocului în ceea ce privește viziunea pe termen lung. Lipsa de consens nu s-a limitat doar la Statele Membre, ci a divizat însuși departamentele din cadrul Comisiei.
Principala controversă a fost cauzată de cine poate beneficia de eticheta „Made in Europe”. Două tabere s-au format, reflectând o dezbatere mai amplă cu privire la direcția economică a Uniunii: adoptarea măsurilor protecționiste versus păstrarea modelului tradițional al pieței libere. Primii vor să limiteze eticheta la conținut provenind din Uniunea Europeană și din Spațiul Economic European. Ceilalți vor să identifice o listă de parteneri de încredere a căror producție ar fi echivalentă cu conținutul de origine europeană, care ar putea include toate statele cu care UE are un acord de liber schimb.
Franța în special a militat pentru restricționarea etichetei, susținând că aceasta nu ar penaliza companiile străine, ci mai degrabă stimula producția industrială pe teritoriul UE. Dar alte state membre s-au temut că o astfel de abordare ar putea perturba comerțul cu alte blocuri, alienând potențialii parteneri comerciale. Acestea argumentează că regulile prea stricte riscă să ducă la creșterea prețurilor, reducerea inovării, perturbarea lanțului de aprovizionare și scăderea competitivității. Un grup de state membre a avertizat că noile norme ar putea descuraja investițiile străine și limita accesul companiilor din UE la tehnologii de ultimă generație din țări extracomunitare.
Temerile mediului industrial
Presiunea asupra Comisei a venit și din partea sectoarelor industriale, care au semnalizat nevoia de a proteja lanțurile de aprovizionare existente și au avertizat împotriva închiderii canalelor comerciale într-un climat în care tarifele sunt deja utilizate ca instrumente geopolitice.
Grupul de reflecție Bruegel a avertizat recent că cerințele „Made in Europe” ar putea crește costurile pentru industriile orientate spre export și ar încetini, de fapt, transformarea industrială a Europei și, în cele din urmă, tranziția către energia verde.
Reprezentanții industriilor europene consideră că protecționismul poate fi dăunător pentru industriile care se bazează pe lanțuri de aprovizionare strâns interconectate la nivel internațional, a căror costuri pentru importuri ar putea crește dacă s-ar declanșa un război comercial. Mai mult, producătorii auto germani subliniază că China este cea mai mare piață auto din lume, iar mai mult de un sfert din vehiculele germane sunt destinate pentru export către aceasta.
Aceștia solicită Uniunii să reducă reglementările existente, nu să le înmulțească, considerând că birocrația existentă și numărul crescut de cerințe este ceea ce împiedică avansul industriilor europene.
Nemulțumiri din partea partenerilor externi
Pe lângă rezistența din cadrul UE, Bruxelles s-a confruntat și cu opoziția partenerilor săi comerciali. Ambasadorul Statelor Unite la UE a declarat că Washingtonul este împotriva eforturilor de a încorpora preferințe europene în normele blocului privind achizițiile publice, punând accent pe modul în care aceasta ar îngreuna procesul european de reînarmare și ar submina flexibilitatea statelor membre de a efectua achiziții publice în domeniul apărării, având în vedere că revitalizarea bazei industriale europene de apărare este încă în curs de desfășurare.
China a perceput măsurile ca un „semnal politic”, avertizând că legea „riscă să submineze încrederea în investiții a marilor companii chineze”. În plus, aceasta a ridicat semne de întrebare privind fezabilitatea cerințelor, susținând că acestea pot fi „pur și simplu neviabile din punct de vedere comercial sau tehnologic.”
Alți critici au considerat că o orientare spre interior a politicii industriale ar fi în contradicție cu eforturile Comisiei din ultimii de a încheia acorduri comerciale cu blocul Mercosur din America Latină, India și Australia.
În final, Comisia a dat curs presiunilor. Statutul de „Made in Europe” va fi extins către parteneri comerciali cu acorduri de liber schimb care aplică reciprocitatea, în special în contractele de achiziții publice. Regatului Unit, Japonia, Turcia și a zeci de parteneri cu viziuni similare vor fi incluși. Legea care viza relansarea industriei europene și-a mutat accentul pe reducerea dependenței Europei de parteneri comerciali precum China.
Între ambiții ecologice și realități economice
Aceasta nu este singura schimbare pe care legea a suferit-o de la ambițiile inițiale. Denumită anterior Industrial Decarbonisation Accelerator Act, țintea să contribuie la decarbonizarea industriilor cu consum intensiv de energie, sprijinind în același timp producția de tehnologii curate.
Între timp, inteligența artificială, robotica, semiconductorii, biotehnologia au fost excluse pe parcurs din lista sectoarelor strategice. Cerințele privind emisiile reduse de carbon și fabricarea în Europa au fost eliminate pentru o serie de produse din plastic, cotele aplicându-se doar oțelului, aluminiului, betonului și mortarului. Eticheta ecologică voluntară planificată pentru oțel, care ar fi indicat intensitatea emisiilor de gaze cu efect de seră ale producătorilor, a dispărut.
Planurile Uniunii s-au restrâns la corelarea obiectivelor ecologice cu cerințele privind produsele fabricate în UE. Aceasta ar trebui să garanteze că bugetele publice sunt canalizate către extinderea producției ecologice europene prin simularea cererii din partea consumului public. Până acum, producătorii de oțel sau aluminiu cu emisii reduse de carbon au fost limitați de lipsa unei cereri pentru o versiune mai ecologică a aceluiași produs, dar care este însoțită de prețuri crescute. Aceste costuri vor fi transferate acum asupra guvernelor.
Însă achizițiile publice sunt doar un fragment din cererea europeană. Pentru a crea piețe sustenabile pentru materiale ecologice, este necesară stimularea consumului privat. În lipsa unor reforme structurale mai ample, protejarea unor companii europene necompetitive la nivel global riscă să trateze doar simptomele, nu cauzele stagnării industriale a Europei. Mai mult decât atât, prin încurajarea unei stări de complacere bazate pe sprijinul public, în detrimentul investițiilor în inovare și creșterea calității, ar putea conduce la incapacitatea anumitor sectoare de a se autosusține și la declinul lor treptat.
(Sursa foto: Comisia Europeană / Facebook)
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
