Invazia care țintea Kievul: Borodianka, Bucha, Irpin în 2025

Drumul care duce de la Kiev la intrare spre Borodianka are asfaltul încă distrus de șenilele vehiculelor militare venite la invazie. Roțile mașinii huruie ca și când ar trece peste limitatoare de viteză, doar că în asfalt sunt șanțuri lăsate de șenile. Ziua în care am ales să mergem la Borodianka era una ploioasă și întunecată. Am oprit scurt pe marginea drumului, unde într-o curte, sunt expuse câteva blindate rusești distruse. Pe jos, sunt încă topite în pământ, bucăți arse din shrapnel, resturi de gloanțe și părți topite din vehicule. 

Unul dintre ele avea o gaură făcută de un obuz care trecuse dintr-un capăt în celălalt, exact cum ar intra o sârmă printr-un burete. 

Transportoarele erau doar un memento la ce urma să vedem în acea zi și era un fel de început al memoriei ororilor din acea zonă. 

În Borodianka, ne aștepta o doamnă care se îngrijește de o colecție de obiecte de la atacul din 2022. 

Scurt istoric al luptelor de la Borodianka din 2022

Un moment critic al invaziei ruse din februarie 2022 s-a concentrat pe flancul de vest al Kievului, unde se află orașul Borodianka. Manevra tactică majoră a forțelor ruse s-a dorit a fi capturarea bazei aeriene de la Hostomel. Capturarea acestei baze era vitală pentru ruși, deoarece ar fi permis aterizarea rapidă a avioanelor de transport cu provizii, trupe și vehicule de luptă, facilitând asaltul direct asupra Kievului. 

Pentru a bloca avansul direct al trupelor ruse care veneau dinspre nord, forțele ucrainene au luat decizia strategică de a detona barajul Irpin. Această acțiune a dus la inundarea controlată a Luncii Irpin (Zona Inundată), transformând drumul principal de acces spre Kiev (marcat pe hartă ca Drum blocat) într-o zonă impracticabilă pentru vehiculele grele.

Obligate să ocolească inundația, trupele ruse și-au deviat direcțiile de atac spre vest și nord-vest. Unul dintre aceste valuri de atac a mers spre Dîmîtrivka și, ulterior, spre Borodianka. Această manevră strategică a transformat Borodianka, alături de Bucha și Hostomel, într-un punct focal al luptelor și un coridor de trecere vital pentru forțele ruse care încercau să ajungă la Kiev.

Este important de menționat că peste patru mii de soldați ruși erau deja îmbarcați pe 41 de avioane de transport Il-76 la o bază aeriană din Pskov, Rusia, așteptând să aterizeze la Hostomel. Misiunea de transport a fost anulată, chiar în timp ce unele dintre aceste avioane erau deja în drum spre Hostomel. 

Nu este clar dacă decizia de anulare a fost luată din cauza daunelor limitate suferite de pistă, a pierderilor mari suferite de primul val de elicoptere (17-20% din aeronave) sau a întârzierii neașteptate în securizarea aerodromului.

Rezultatul însă, a fost același: Rusia nu a reușit să stabilească podul aerian, obligând astfel forțele mecanizate (care trebuiau să descurajeze rezistența) să devină coloana vertebrală a ofensivei terestre eșuate spre Kiev.

Începând cu 26 februarie 2022, Borodianka a fost supusă unor bombardamente masive, folosind artileria și aviația, inclusiv împotriva clădirilor rezidențiale. Orașul nu a fost un obiectiv principal izolat, ci o victimă colaterală a unei decizii strategice cruciale, devenind un martor al brutalității ocupației ruse, comemorat azi prin simboluri artistice și muzeul dedicat memoriei acelor 33 de zile.

Borodianka, septembrie 2025

Clădirea casei de cultură, unde e și muzeul, se află în piața în care a fost atacat orașul. Mare parte din clădirile bombardate atunci, acum sunt reconstruite sau sunt în proces de reconstrucție.

După data de 6 mai, 2022 și după alungarea invadatorilor, poliția locală a raportat peste 300 de decese din rândul civililor. Deși era invazia era încă în desfășurare, localnicii s-au ocupat de înmormântarea acestora. Fiind un oraș mic, cu undeva la 13 mii de locuitori, majoritatea clădirilor se aflau pe strada principală. Atacul a avut loc acolo, iar bombardamentul a distrus mare parte din clădirile de pe aceasta, în timpul nopții. Pe măsură ce rușii s-au retras, au rămas doar câteva sute de oameni în oraș, majoritatea fugind sau fiind prinși sub dărâmături sau sub focuri trase de convoi. Sunt încă multe persoane date dispărute despre care nu se știe nimic.

Distrugerile din Borodianka au fost atât de masive încât, timp de săptămâni după eliberare, pompierii s-au confruntat cu o misiune extrem de periculoasă: aceea de a scoate victimele de sub dărâmături pentru a fi identificate și înmormântate. Eforturile lor au fost îngreunate de riscul constant de prăbușire a clădirilor, iar numărul mare de decedați a depășit capacitatea morgilor locale, forțând transportul corpurilor pe distanțe considerabile.

Casa de cultură din Borodianka a ”scăpat” atacului și se păstrează și azi ca în anii de dinainte de război, cu toate elementele sovietice încă bine conservate. Aceasta este folosită des pentru diferite acțiuni de voluntariat pentru front sau pentru a organiza evenimente comemorative de după 2022.

Înăuntru, am întâlnit câteva femei care fac diferite activități pentru front, în timpul lor liber. Ghidul nostru ne explică faptul că locuitorii orașului care s-au întors fac voluntariat pentru apărătorii Ucrainei, pentru că nu se pot desprinde de evenimentele din 2022. În aceste imagini, se împletește pânză de camuflaj. Ghidul nostru le-a adus câteva dulciuri celor care lucrează. 

Cei interesați de colecție, care este încă în lucru, pot suna la numărul de pe micul afiș din interior. Totul este încă în reconstrucție, iar drumul spre muzeul improvizat se face printr-un hol unde sunt expuse poze din distrugerile cauzate de atacul din 2022:

În camera mică sunt cărți, steaguri, o pânză rămasă dintr-o parașută VDV, bucăți din rachete explodate, arme folosite. De asemenea, este un loc dedicat logisticii militare ruse folosite pe front, care poate fi văzută și în alte muzee, o dovadă a logisticii pregătite de cu mult înainte de Kremlin: mâncare pentru front, acte, hărți și desene ale zonelor care urmau să fie cucerite (ceea ce demonstrează că soldații știau exact unde să vină și ce au de făcut), ziare de propagandă în limba rusă, ruble rusești și uniforme, diplome și brevete militare.

Presshub: Unde credeți că au dispărut oamenii care nu pot fi găsiți?

O anumită familie, doi părinți și trei copii, tocmai au dispărut. Unde sunt, nimeni nu știe. Poate că sunt în captivitate rusească, poate că au fost pur și simplu uciși, au murit. Nicio idee unde sunt. Ea nu știe despre asta decât că nu mai sunt. Mai multe persoane au fost luate, au fost răpite și trimise în Belarus. Și apoi au venit înapoi în Ucraina, prin Polonia.

Au venit aici ca și prieteni, așa ne-au spus, că nu vor să ucidă oameni, că vor să ne scape de nazism. Deci nu au încercat să ucidă prea mulți oameni, dar, de fapt, au ucis aproximativ 1.500 de persoane. Dar acest număr este încă necunoscut din cauză că unii oameni pur și simplu lipsesc. 

Presshub: Cei doi bărbați care apar în această fotografie cine sunt?

Ei sunt din partea de vest a Ucrainei, poate nu departe de România. Poate nu departe de Polonia. Ei sunt voluntari și au ajutat la evacuare. Aceștia au fost uciși de ruși. 

Presshub: Unde au fost uciși? 

Acolo, la Myrcha (Mircea), în această comunitate, nu departe de Borodianka, au fost uciși acolo. Aici este un ceas perete din această clădire care a fost oprit la ora la care a început invazia, la ora asta au început bombardamentele asupra Borodyanka.

Și poți vedea fleșete – știi ce e o fleșă, doar niște ace. Ele sunt interzise de Convenția de la Geneva. 

(Muniție cu fleșete: Gloanțe sau, mai frecvent, proiectile de artilerie care explodează în aer (numite și „shrapnel rounds” sau „bee-hive rounds”) și eliberează sute sau mii de fleșete deasupra unei zone. Acestea sunt extrem de eficiente împotriva forței vii (trupelor) pe o arie largă.

Așa arăta această piață imediat după ocupație. Același Shevchenko este aici (monumentul) și v-am spus că totul era distrus. Aceasta este o vedere de la fereastra acestei clădiri. Aceasta este o stemă a unei comunități locale și a fost folosită ca țintă. Puteți vedea găuri de gloanțe în ea. 

Piața Shevchenko: De la Simbol Național la Memorialul Războiului

În piața din centru sunt câteva panouri informative despre zonă și o mică hartă cu un QR code pentru vizitatori ca, atunci când ajung acolo, să poată vedea diferențele dintre acum (2025) și 2022. Do not avert your gaze! (Nu îți întoarce privirea!) – îndeamnă unul dintre mesaje. 

Probabil cel mai de impact punct din întreaga piață este statuia lui Taras Șevcenko, care care a devenit un simbol al rezistenței și al suferinței națiunii, mai ales datorită cicatricii lăsate de război: un proiectil i-a străpuns capul, transformând figura poetului național într-un martor al distrugerii și al atacului direct asupra culturii ucrainene. La prima privire, ai impresia că obuzul e trecut prin capul statuii ca un semn artistic. În mod ironic și trist, el este cât se poate de real, iar poziția înclinată spre pământ, cumva meditativ tristă, completează imaginea morții care s-a întins în 2022 peste oraș și care nu trebuie uitată. De aceea, statuia cel mai probabil se va păstra cum este acum pentru mult timp. 

”În războiul actual, Taras Șevcenko a dobândit o semnificație și mai mare pentru ucraineni, ca simbol al rezistenței împotriva autoritarismului și a opresiunii. Poetul detesta țarismul și promova independența Ucrainei față de Imperiul Rus, lucru care l-a costat libertatea. Pentru scrierile și activitatea sa politică, a fost condamnat la zece ani de exil și a murit departe de Ucraina. În cel mai important poem al său, „Testamentul meu”, scris în 1845, Șevcenko își îndemna compatrioții ucraineni:

(…) rupeți lanțurile grele Și cu sângele tiranilor Udați libertatea pe care ați câștigat-o.”

În reportajele următoare, vom merge la Bucha și, nu în ultimul rând, la Irpin, pentru a vedea împreună ce lasă în urmă ”înțelepciunea rusească”.

Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici

Urmăriți PressHUB și pe Google News!