Puterea a cincea a invitat-o pe Lidia Bodea la un dialog despre cauzele şi efectele subfinanţării culturii şi a educaţiei, despre opere zise ştiinţifice scrise în puşcărie, despre implicarea civică a unor voci ale Humanitas şi valul de calomnii pe care îl atrag, revărsat constant asupra lor în ultimii 30 de ani.
Dar am vorbit şi despre întâlniri destinale, despre diferenţele dintre lectura profesională şi cea de plăcere, despre cărţi care dau dependenţă, despre supranumele de „Hestia” şi „stăpâna fulgerelor” care i-au fost date ori despre clubul pisicilor şi al felinofililor din Humanitas, din care face parte.
Doamnă Lidia Bodea, ne reîntâlnim la un salon de carte după aproape trei ani în care ne-au lipsit acest gen de evenimente. A schimbat ceva pandemia în obiceiurile cititorilor, a schimbat ceva pe piaţa de carte din România?
Da, cred că pandemia a schimbat ceva în noi, indiferent că suntem cititori de cursă lungă sau cititori ocazionali. Am simţit schimbări în piaţa de carte, am simțit schimbări în comportamentul de lectură.
În prima parte a pandemiei am avut senzaţia că există o privilegiere dinspre cititori pentru cartea pentru copiiş şi pentru cartea scriitorilor consacraţi, Mircea Cărtărescu, Radu Paraschivescu, Ioana Pârvulescu, autori prezenţi, iată, şi la Bookfest Timişoara.
Mai cred că s-a produs o schimbare și la nivel de deprindere de lectură: unii au putut să citească mai mult, cei fericiţi, să spun aşa, după cum au existat alții care, cel puţin o bucată de vreme, nu scurtă, nu au mai putut citi din pură plăcere.
