Marea șansă a României: politicienii proști

Data:

Europa Centrală și de Est a eșuat la democrație. Obiceiurile autoritariste dobândite în prea lunga dictatură comunistă, dorința de a acapara cât mai multă putere, cu orice preț și pentru cât mai multă vreme (încurajată în fostul bloc dominat de sovietici), și foamea de bani s-au dovedit mai puternice decât libertatea pe care am dobândit-o în 1989.

Ungaria este controlată practic de un regim autoritarist, în care nimic nu mai mișcă fără să fie controlat de Viktor Orban și camarila sa: cei mai bogați oameni sunt prietenii și apropiații premierului, economia nu mai este liberă, ci dirijată prin directive ale guvernului, care mai rău au distrus-o, justiția este controlată cu o lesă scurtă, presă critică nu prea mai există.

Citește și: Ungaria are cea mai mare inflație din UE. Orban introduce noi „măsuri socialiste”

Vine tare din urmă Polonia, unde partidul care a preluat puterea în 2015 nu are nici un gând să o lase din mână. O companie de stat a cumpărat aproape toată presa locală, justiția este controlată, chiar și viața personală este asupru reglementată.

A fost adoptată în mai o lege neconstituțională, prin care o comisie parlamentară poate decide că persoanele despre care stabilește că au acționat „sub influență rusească” nu mai au voie să candideze la nici o funcție publică timp de 10 ani.

„Influența rusească” este ambiguu definită, iar persoana „condamnată” nu are nici o posibilitate de recurs. Critcii au arătat că legea vizează eliminarea din politică a adversarilor din opoziție.

Bulgaria se chinuie de doi ani să construiască o coaliție guvernamentală, au avut loc cinci rânduri de alegeri și nu este clar dacă nu cumva va urma în toamnă și un șaselea. Corupția este mai rea decât în România, situția economică destul de proastă.

Citește și: ANALIZĂ De ce nu reușesc bulgarii să aibă un guvern, după 5 alegeri în doar 2 ani

Lucrurile nu arată cu mult mai bine nici în Cehia. În Slovacia, premierul, politicieni de rang înalt, judecători, procurori și șefi ai Poliției au fost implicați într-o uriașă rețea de corupție, care a culminat cu asasinarea unui jurnalist în 2018. Iar mulți dintre cei suspectați nu au fost condamnați nici până azi.

În acest peisaj greoi, România nu stă cu mult mai bine. PSD și PNL au acaparat total puterea, fără ca în viitorul apropiat să se întrevadă vreo șansă ca un adversar politic cu valori europene să le deranjeze prea tare.

Controlează aproape complet justiția, în timp ce PSD este controlat la cel mai înalt nivel de interlopi, iar PNL de lăcomia flămândului care s-a trezit dintr-o dată la un mare festin și vrea să se îndoape cât mai repede.

Presa este 90% cumpărată cu bani publici și tace cuminte, în așteptarea reînnoirii contractelor care le asigură bani mulți și ușor câștigați.

Acea pătură a populației care crede în democrație, care vrea reguli europene și „o țară ca afară” s-a resemnat și își vede de viață în mașinile noi și în cuiburile amenajate cu mobilă de la Ikea, amăgindu-se că nu mai e nimic de făcut decât să trăiești cumva într-o bulă a ta, care să îți dea un fals sentiment de siguranță.

Spațiul public a fost acaparat de nostagici după comunism, de obscurantiști și de frustrați agresivi.

Și totuși există o speranță.

Iar această speranță, pentru România, în actualul context sumbru, vine dintr-un paradox.

Norocul nostru este că politicienii români care controlează azi scena sunt prea proști și fără nici un crez.

Viktor Orban are o educație academică veritabilă și întâi i-a cucerit pe unguri prin credințele sale și prin faptul că în prima fază Ungaria s-a dezvoltat și s-a europenizat în mod real. Abia mai târziu a intervenit corupția de care vorbeam.

În Polonia, liderii PiS au o ideologie puternică, au principii în care cred – chiar dacă greșite pentru anul 2023, țara s-a dezvoltat, a devenit cu adevărat lider regional (nu balivernele de la București), au avut reputația că nu sunt corupți (între timp, au pierdut și această reputație).

Faptul că cred în ceva, de la care nu se abat după cum bate vântul, le-a permis să cucerească electoratul, i-a făcut mai periculoși.

Ei bine, marele noroc al României, spuneam, este că politicienii români nu cred în nimic. Mă rog, în afară de bani mulți, mașini scumpe și vile exagerat de mari.

Dacă Dragnea ar fi avut o viziune clară, o idee puternică prin care să cucerească mulțimile, ar fi văzut gardurile închisorii doar pe afară, iar protestele ar fi fost pentru apărarea lui. Dar singurul motiv pentru care Dragnea a vrut un fel de dictatură a fost ca să scape el de pușcărie. Nu cucerești electorat cu asta.

Lui Ciucă nu îi este prea clar pe ce lume trăiește. O fi fost mare general, dar ca politician este mai rău decât un soldat în termen, care își face stagiul fără chef.

Uitați-vă la Bode. Omul se visa anul trecut președintele PNL și premier, a fost la un pas să-și atingă visul și i se părea că controlează tot în PNL, amenința în stânga și în dreapta cu serviciul secret de la Ministerul de Interne, se considera un pilon esențial al statului.

Citește și: DATE | Câți bani a cheltuit România cu sănătatea refugiaților ucraineni. Reacțiile românilor

Doar că este atât de gol în cap încât singura lui performanță politică a fost să-i enerveze până și pe docilii colegi de partid, așa că nu a mai prins nici un loc în noul guvern, cu toată protecția de la Iohannis.

Ciolacu credeți că are vreun crez, știe ce este aceea să ții cu adevărat la o idee, pe care să o impui chiar și dacă asta face rău în jur? De unde?

De când a devenit premier, este tot un fel de plagiator: face copy-paste după soluțiile deja greșite aplicate în economie de Viktor Orban, agață din mers idei populiste, se adaptează la situație cu abilitățile unui băiat de cartier crescut în condiții dificile, nu ca ale unui „game-maker”, astăzi este într-un fel, dar mâine poate să fie în oricare alt fel dacă interesul și stăpânul îi cer.

Nici măcar George Simion nu are o ideologie. Se declară român și cam acolo se oprește tot.

Politicienii periculoși ai interbelicului, precum Zelea Codreanu, Antonescu, A.C Cuza, aveau niște credințe clar definite. Asta i-a transformat în criminali. George Simion adună din mers ba idei legionare, ba naționalism-comunism, ba patriotism gol, ba viziuni economice fără aplicare.

Șoșoacă suflă tare în fluier. Dar în afară că a fost atât de surprinsă de faptul că a ajuns senator încât și-a pierdut mințile și acum face orice, se vinde oricui numai să mai prindă un loc în Parlament, nu are nici ea o linie clară după care merge.

În fine, că m-am lungit. Ce vreau să spun este că, deși acum pare că controlează tot, oamenii ăștia nu sunt în stare să ducă până la capăt un regim autoritar veritabil.

Din fericire pentru noi, au această abilitate de a face la un moment dat o boacănă atât de mare (ca Bode, cel mai recent), de a enerva atât de multă lume și a se săpa și șicana între ei, încât nu pot construi ceva coerent. Nici măcar ceva rău.

Cum foarte bine îmi spunea cineva, recent: sunt genul de oameni cărora le dai o sapă, îi trimiți în grădină și ei își dau cu sapa în cap după câteva rânduri.

Ceea ce, în contextul actual sumbru, din punctul meu de vedere, este pentru România o șansă.

Șansa de a rămâne, mai chinuit, ce-i drept, pe drumul corect în Europa.

O șansă amară, dar asta este, lucrăm cu materialul clientului, chiar dacă se mai rupe pe la coate și în genunchi.

Urmăriți PressHUB și pe Google News!

spot_imgspot_img
Răzvan Chiruță
Răzvan Chiruță
Răzvan Chiruță este redactor-șef al PRESShub (presshub.ro), din ianuarie 2022. Anterior, a fost redactor-șef al revistei Newsweek România, din 2018 până în 2021, și cotidianului România liberă, între 2015 și 2017. Este absolvent de Jurnalism, în cadrul Universității „Al.I.Cuza” din Iași, și a urmat un master în Managementul instituțiilor mass-media (fără disertație) la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București. Și-a început cariera la Opinia studențească, cunoscuta școală de presă din Iași. A lucrat în presa locală, apoi a devenit corespondent pentru Iași al cotidianului Evenimentul Zilei. Din 2004, a coordonat pentru șase luni secția de corespondenți a Evenimentului Zilei. A mai lucrat la săptămânalul Prezent și a colaborat cu revistele Dilema Veche și Suplimentul de Cultură. Este co-autor în volumele „Mass-media și democrația în România post-comunistă” (ed. a II-a), Ed. Institutul European, Iași, 2013, și „COVID - 19. Dimensiuni ale gestionarii pandemiei”, Editura Junimea, Iași, 2020.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Distribuie articolul

spot_img

Știri de astăzi

Mai multe articole similare
Related

Scrisoare către diasporeanul șoșocar

Nu. Șoșoacă nu a venit pe un nouraș alb...

Cel mai rău mi-e frică de hărnicia prostului

A fost nevoie ca două spitale mari din București...

Consecințele hotărârii Curții de Justiție a UE privind negocierea contractelor de vaccin

Astăzi, 17 iulie, cu o zi înaintea votului așteptat...

Alexandru Stermin: prima dată am „ucis” ursul și apoi am ucis-o pe Diana

Alexandru Stermin este biolog și explorator, predă la Universitatea...