Discuție cu Adrian Tudor, organizator al Conferinței Internaționale „Filosofia Formei”, despre specialiști, patrimoniu și viitorul orașului
La 150 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși, municipiul Târgu Jiu a găzduit, între 22 și 26 octombrie 2026, Conferința Internațională „Filosofia formei”, desfășurată sub patronajul UNESCO. Filosofi, istorici de artă, cercetători, artiști și specialiști în conservare se întâlnesc pentru a discuta actualitatea gândirii brâncușiene, noi perspective asupra operei și responsabilitățile pe care le implică protejarea ei. Expoziția „Brâncuși – Fotografia. Atelierul invizibil”, cu 33 de fotografii realizate de sculptor, aflate în colecția lui David Grob, a completat această întâlnire dedicată cercetării și dialogului.
Ce poate rămâne dintr-un asemenea eveniment: un volum de referință, colaborări durabile, o direcție pentru conservarea și valorificarea ansamblului monumental? Adrian Tudor, viceprimar al municipiului Târgu Jiu și principalul inițiator al conferinței, vorbește despre construirea acestui proiect, deschiderea orașului către specialiști și munca necesară pentru ca recunoașterea internațională a moștenirii lui Brâncuși să producă efecte durabile în viața comunității.
Ruxandra Hurezean: – Cum s-au născut aceste proiecte legate de conferința internațională Constantin Brâncuși? Este o premieră. Cum v-a venit ideea?
Adrian Tudor: – Sunt alături de aceste proiecte de cercetare a vieții și a operei lui Constantin Brâncuși de foarte mulți ani. Am avut șansa, onoarea să fiu viceprimar în mandatul 2015–2020, care s-a încheiat cu un dosar bine întocmit, depus la UNESCO. Am lucrat în acea echipă în calitate de consultant, profesia mea fiind de cercetător la universitate.
Ulterior, revenind în 2024 în funcția de viceprimar al municipiului Târgu Jiu, am spus că, în Anul Brâncuși, cel mai important eveniment va fi o conferință științifică, academică.
Am spus: vom putea face și noi expoziții – nu știm ce buget vom avea și la ce dimensiune -, vom face concerte și o serie întreagă de evenimente, atât la nivel local, cât și internațional. Ceea ce am și reușit. Rețeaua ICR, de exemplu, sau anumite ambasade au beneficiat de sprijinul acestui orășel de provincie. Folosesc acest termen, îmi place. De ce nu? Provincia aduce liniște. Au beneficiat de suportul și de parteneriatul nostru, dar și noi de rețeaua lor de cunoștințe și relații.
Am considerat și consider că cel mai important eveniment este conferința științifică. Cum s-a născut ideea acestui format din anul 2026? La Londra, anul trecut, Institutul Cultural Român – și aici îi mulțumesc doamnei Aura Woodward – a organizat un simpozion despre sculptorul luminii, Constantin Brâncuși, unde l-am cunoscut pe Jonathan Werner. Acolo am cunoscut-o și pe doamna Alexandra Parigoris, care vine din familia Tătărăscu.
Am stat mult de vorbă cu Jonathan în acele zile. Mi-au plăcut abordarea și viziunea pe care le are asupra operei brâncușiene în acest moment. În urmă cu 50 de ani s-a vorbit despre simbolism, despre omul Brâncuși; mulți dintre cei care au participat la acel colocviu îl cunoscuseră. Acum tratăm lucrurile din punctul de vedere al filosofiei.
Asta a fost o mare provocare. Toată lumea a întrebat de ce filosofia formei la Brâncuși. Pentru că s-a reușit transliterarea, traducerea arhivei Brâncuși de la Biblioteca Kandinsky din Paris – este meritul doamnei Doina Lemny – și toată lumea a avut acces la ce ne-a lăsat Brâncuși scris. Așa a apărut această provocare: filosofia lui Brâncuși.
– V-ați propus ca lucrările prezentate la această conferință să fie publicate într-un volum?
– Sigur. Va fi un volum științific în care vor publica și alți specialiști din lume, care au trimis comisiei comunicări științifice. Acest volum trebuie să fie consistent. O să-l tipărim în engleză, franceză și, bineînțeles, în limba română. Trebuie să ajungă în toate colțurile lumii. Este un efort logistic și financiar, dar vom face acest lucru.
– Până la urmă, de la cine a primit conferința cel mai mare sprijin? De la Ministerul Culturii, Președinție sau Guvern, cine v-a sprijinit cel mai mult?
– Conferința este organizată cu fonduri de la bugetul local al Primăriei Municipiului Târgu Jiu. Nu am primit nimic de la Ministerul Culturii. Noi, conducerea Primăriei și Consiliul Local, am înțeles că este importantă această conferință. Bineînțeles, am avut alături și sponsori din mediul privat. Trebuie să menționez că Institutul Cultural Român a ajutat cu o parte din onorarii. Cinci personalități au beneficiat de un onorariu. Chiar dacă n-a fost o sumă mare, gestul a contat foarte mult pentru noi.
– Revin la o observație a doamnei Doina Lemny, poate cea mai importantă cercetătoare a operei lui Brâncuși: dincolo de festivism, trebuie să aducem contribuții la înțelegerea lui Brâncuși, să îmbogățim conținutul, nu să-l sărăcim prin laude inutile și repetitive. Acum, că ne apropiem de finalul conferinței ce aduce ea nou?
– Constituirea acestei platforme de discuții între specialiști din întreaga lume este cel mai mare câștig. Mulți dintre ei comunicaseră până acum doar prin e-mail pe tema brâncușiană. Aici, la Târgu Jiu, s-au cunoscut. Și, mai ales, faptul că le propunem să vină cu proiecte viitoare, noi asigurând logistic și financiar următoarele evenimente.
Această conferință, „Filosofia formei”, nu trebuie să se oprească aici. Trebuie să existe o ediție și anul viitor, și în următorii ani.
Chiar dacă nu va fi la o asemenea dimensiune – anul acesta sunt 65 de vorbitori –, următoarele ediții vor fi pe diferite teme. Avem deja experiență, echipa are experiență în organizarea acestor conferințe. Știm de unde să începem și ce măsuri să ne luăm dacă nu avem buget nici la anul până în vară.
Dacă am reușit să aducem această expoziție de fotografie din colecția David Grob, la Târgu Jiu, a fost pentru că, anul trecut, m-am urcat în mașină și am plecat la Cracovia, unde colecționarul Grob avea o expoziție de fotografii. Am mers să-i întind mâna și să vadă că suntem oameni normali, serioși, care își doresc să facă lucruri bune.
Nu reușeam prin e-mail să fac anumite parteneriate. A fost nevoie să merg acolo, să discut cu oamenii, iar ei să constate: „Da, ne place, sunteți oameni serioși.”
– Ați contribuit la dosarul UNESCO, alături de colegii dumnevoastră și de diverse instituții. Sunt doi ani de la recunoaștere: care au rămas problemele nerezolvate? Și ce urmează? Cum vedeți conservarea și valorificarea ansamblului?
– M-aș întoarce la primul dosar depus la UNESCO. Tendințele unora continuă și acum. Când a fost realizat acel dosar, nimeni nu a înțeles că este un dosar tehnic. S-au dat peste cap, care mai de care, să publice în el interpretarea operei brâncușiene de la Târgu Jiu.
Cei de la UNESCO trebuiau să vadă că avem un plan de management, un plan de gestiune, regulamente bune de publicitate, urbanism, pază și așa mai departe. În primul dosar s-au călcat în picioare care să scrie mai mult, pentru că știau ce a vrut Brâncuși la Târgu Jiu.
Am fost martor la fiecare etapă: ce s-a întâmplat, cât ne-a afectat pandemia, faptul că a fost considerat memorial de război și a trebuit discutat separat la UNESCO, războiul din Ucraina, ieșirea Statelor Unite din UNESCO, schimbarea politicii de lobby la nivel mondial, venirea Chinei în conducerea UNESCO și abordarea lucrurilor într-un alt fel.
Au fost foarte multe impedimente. Am constatat că ai o reușită atunci când înțelegi că Brâncuși nu este un brand, că se promovează singur. Nu trebuie să facem noi campanii, care, în marea lor majoritate, au eșuat la nivel național. Trebuie să fim lângă el, să nu permitem bulevardismelor să-i afecteze imaginea și să fim corecți cu viața și opera lui Constantin Brâncuși.
După intrarea în patrimoniul mondial UNESCO, am văzut cine a apărut imediat la fotografie. Dintr-odată, acest dosar a avut foarte mulți părinți. E specific vremurilor pe care le trăim și istoriei noastre. La fel, au început să-și lipească CV-urile de gestionarea acestui ansamblu.
– Târgu Jiu este un oraș cu 70.000 de locuitori, cu o istorie frumoasă, dar când vorbim despre un patrimoniu mondial UNESCO, ne gândim că acesta trebuie monitorizat, conservat, administrat.
– Da, așa este. Iar acest oraș nu are specialiști de aceea are nevoie de sprijin, de oameni care să vină să lucreze aici. Am reușit acest lucru de-a lungul timpului, începând cu partenerii de la cercetare, de la Optoelectronică, din București, care ne-au făcut monitorizarea și scanarea operelor cu tehnică neinvazivă, cu laser.
Ne-au pus la dispoziție date despre cromatica pietrei de Banpotoc din Poarta Sărutului și din masă: de câte ori se schimbă într-o săptămână, de ce apar anumite nuanțe de la umiditate, temperatură, lumina soarelui, praf. Exemplele continuă până la specialiștii în întreținerea operelor, pentru că operele de artă din aer liber sunt afectate de poluare, de ploile acide.
Târgu Jiu este un oraș de provincie care nu are specialiști nici în ploi acide, nici în poluare de acest fel. Dar are o universitate care poate deveni o platformă unde specialiștii să lucreze împreună. Universitatea este un real sprijin pentru noi. Datorită acestei conferințe, cu siguranță de aici va pleca un program universitar în domeniul monitorizării și conservării patrimoniului. Deja discutăm despre acest lucru. Trebuie să înțelegem că internetul ne oferă șansa de a lucra cu oricine, de oriunde din lume.
– Există Centrul de Cercetare Documentare și Promovare „Constantin Brâncuși”. Cum decurge colaborarea?
– În primul rând, am reușit ca Centrul, care este o instituție publică de cultură, să nu fie politizat. Fusese politizat la un moment dat sau fusese văzut ca o platformă politică de angajare … Cornel Mihalache a acceptat responsabilitatea de a prelua Centrul și de a-l profesionaliza.
Centrul are un potențial fantastic. Dar gândiți-vă că este o instituție care are „cercetare” în denumire. Câți cercetători avem, câți putem avea la Târgu Jiu? Au fost oameni care și-au dedicat viața, dar s-au pensionat sau au plecat dintre noi. Acum, prin diferitele parteneriate cu institutul de istoria artei… se deschide altă perspectivă.
Prin cercetare și documentare, ușor, ușor ne creăm o arhivă. Acest centru trebuie să pună la dispoziția cercetătorilor documente. Am câștigat încrederea.
Centrul are în administrare ansamblul. Există o echipă de monitorizare care strânge date din teren aproape zilnic.
– În privința valorizării, promovării, ce se poate face pentru ca orașul să beneficieze de întregul potențial pe care îl oferă ansamblul?
– Oamenii își doresc să vină aici. Din punctul meu de vedere, dorința de a intra în UNESCO a fost legată de această umbrelă de protecție. I-am spus și evaluatorului de la ICOMOS: dacă nu intrăm în UNESCO, ca să beneficiem de această protecție când vorbim despre restaurarea și conservarea operei de la Târgu Jiu, opera va fi în continuare spălată după ureche. Știți cum a fost.
Orice operă de artă prezentată undeva are nevoie de o strategie bine implementată, pentru că cei care practică turismul cultural reprezintă o nișă. Contează ca povestea, pachetul turistic, turul pe care îl vor face să fie interesante.
Va trebui o strategie făcută de mari specialiști. Acesta este marele câștig: ne-am deschis orizontul și cunoaștem oameni care au un portofoliu, au reușite până acum și ne pot recomanda mai departe.
