În ultimii ani, polinucleotidele au devenit unul dintre cele mai discutate tratamente injectabile pentru îmbunătățirea calității pielii. Spre deosebire de procedurile orientate în principal spre volumizare sau modificarea conturului facial, tratamentele cu polinucleotide sunt folosite mai ales atunci când obiectivul este îmbunătățirea aspectului și proprietăților pielii.
Dar apare inevitabil o întrebare: la ce vârstă sunt indicate polinucleotidele? Este nevoie de ele după 30 de ani sau sunt mai potrivite după 40-50 de ani?
Răspunsul nu depinde exclusiv de cifra din buletin. O persoană de 35 de ani cu piele deshidratată și fotodeteriorată poate avea nevoi diferite față de o persoană de 45 de ani care și-a protejat constant pielea de soare. Totuși, modificările care apar în mod obișnuit odată cu înaintarea în vârstă permit diferențierea obiectivelor tratamentului.
Ce sunt, de fapt, polinucleotidele?
Polinucleotidele sunt lanțuri formate din nucleotide, componente structurale ale acizilor nucleici. Produsele injectabile utilizate în medicina estetică conțin în general fragmente de ADN purificate și sunt încadrate în categoria tratamentelor orientate spre biorevitalizare și îmbunătățirea calității țesutului.
Literatura de specialitate descrie mai multe mecanisme prin care polinucleotidele ar putea influența pielea, inclusiv efecte asupra hidratării, matricei extracelulare și activității fibroblastelor. Au fost investigate pentru îmbunătățirea elasticității, texturii și aspectului liniilor fine.
Este importantă și diferențierea dintre PN (polynucleotides) și PDRN (polydeoxyribonucleotide). Termenii sunt uneori folosiți ca și cum ar desemna exact același lucru, dar literatura descrie diferențe de structură și dimensiune moleculară între cele două categorii.
După 30 de ani: accent pe prevenție și calitatea pielii
În jurul vârstei de 30 de ani, multe persoane nu au nevoie de proceduri care să modifice semnificativ volumul sau structura feței. În schimb, pot deveni vizibile primele modificări ale calității pielii: pierderea luminozității, deshidratarea, liniile fine sau o textură mai puțin uniformă.
În această etapă, polinucleotidele pot fi luate în considerare în principal pentru:
- îmbunătățirea hidratării și a texturii pielii;
- susținerea elasticității;
- ameliorarea aspectului liniilor fine;
- revitalizarea unei pieli care pare ternă sau obosită;
- îngrijirea unor zone delicate, precum regiunea perioculară.
Nu înseamnă însă că orice persoană care împlinește 30 de ani „ar trebui” să înceapă tratamente cu polinucleotide. Pentru o piele sănătoasă, protecția solară zilnică și o rutină dermatocosmetică potrivită continuă să reprezinte elementele de bază ale prevenirii fotoîmbătrânirii.
Polinucleotidele reprezintă o procedură suplimentară, nu un substitut pentru acestea.
După 40 de ani: elasticitatea și liniile fine devin mai importante
După 40 de ani, modificările asociate îmbătrânirii cutanate tind să fie mai vizibile. Elasticitatea poate scădea, liniile fine pot deveni mai evidente, iar pielea poate părea mai subțire sau mai uscată.
Din acest motiv, obiectivul tratamentelor cu polinucleotide se poate muta de la simpla revitalizare către îmbunătățirea globală a calității pielii.
Zonele frecvent luate în considerare includ fața, zona din jurul ochilor și gâtul.
Analiza sistematică publicată în Journal of Cosmetic Dermatology a identificat rezultate promițătoare privind reducerea ridurilor și îmbunătățirea texturii și elasticității pielii. Totuși, analiza a inclus doar nouă studii, cu 219 participanți în total, iar calitatea dovezilor a fost evaluată drept scăzută până la moderată.
Prin urmare, formulări precum „regenerează complet pielea” sau „inversează îmbătrânirea” depășesc ceea ce demonstrează în prezent cercetarea.
Mai realist este să vorbim despre o posibilă îmbunătățire graduală a proprietăților și aspectului pielii.
După 50 de ani: polinucleotidele nu înlocuiesc tratamentele pentru volum sau laxitate
După 50 de ani, procesul de îmbătrânire facială este mai complex. Nu se schimbă doar pielea. Pot apărea pierdere de volum, modificări ale compartimentelor adipoase, schimbări ale suportului osos și o laxitate mai evidentă.
Din acest motiv, este important să existe așteptări realiste.
Polinucleotidele pot fi utilizate cu obiectivul de a îmbunătăți calitatea pielii, însă nu au același rol ca un filler utilizat pentru volumizare și nici nu pot reproduce efectul unei proceduri concepute pentru corectarea unei laxități importante.
La această vârstă, ele pot fi luate în considerare în special atunci când preocupările principale sunt:
pielea subțire, deshidratarea, liniile fine, textura neuniformă sau pierderea elasticității.
În practică, tratamentele destinate calității pielii pot face parte dintr-un plan mai amplu de rejuvenare, stabilit individual.
Zona ochilor: una dintre cele mai discutate utilizări
Pielea perioculară este subțire și poate manifesta relativ devreme semne precum linii fine, aspect creponat sau pierderea elasticității. Din acest motiv, tratamentul cearcănelor cu polinucleotidele sunt frecvent discutate pentru această zonă.
Trebuie însă diferențiate problemele perioculare.
Un cearcăn produs predominant de pigmentare nu este același lucru cu o adâncitură anatomică, iar acestea sunt diferite de ridurile fine sau de pielea subțire și deshidratată.
Polinucleotidele nu ar trebui prezentate ca o soluție universală pentru toate tipurile de cearcăne. Diagnosticul corect al cauzei este mai important decât alegerea unui tratament aflat în tendințe.
Câte ședințe sunt necesare?
Nu există un protocol universal valabil pentru toate produsele și toate persoanele. Concentrația produsului, zona tratată, tehnica de injectare și indicația pot modifica schema recomandată.
Tocmai lipsa standardizării este una dintre limitările evidențiate de literatura actuală. Studiile existente utilizează formule și protocoale diferite, ceea ce face dificilă stabilirea unui număr „ideal” de ședințe aplicabil tuturor pacienților.
Rezultatele trebuie privite, de asemenea, ca fiind progresive. Polinucleotidele nu sunt concepute pentru a crea instantaneu schimbări volumetrice comparabile cu cele produse de un filler.
Există reacții adverse?
Fiind un tratament injectabil, procedura poate produce reacții locale temporare. În studiile analizate în literatura de specialitate, reacțiile raportate au fost în general ușoare și tranzitorii.
După injectare pot apărea, în funcție de produs și tehnică, mici umflături la locurile de injectare, roșeață, sensibilitate sau echimoze.
Faptul că un tratament este descris drept „biostimulator” sau „regenerativ” nu înseamnă că este lipsit de riscuri ori că este potrivit pentru orice persoană. Contraindicațiile și istoricul medical trebuie evaluate înaintea procedurii.
30, 40 sau 50 de ani: vârsta este doar unul dintre criterii
Probabil cea mai importantă idee este că polinucleotidele nu au o „vârstă corectă” de începere.
La 30 de ani, obiectivul poate fi predominant îmbunătățirea hidratării, texturii și prevenirea accentuării unor semne incipiente. La 40 de ani, pot deveni mai importante elasticitatea și liniile fine. După 50 de ani, polinucleotidele pot fi folosite cu accent pe calitatea pielii, însă trebuie înțeles că nu corectează toate componentele îmbătrânirii faciale.
Mai relevant decât vârsta cronologică este răspunsul la câteva întrebări: Cum arată pielea? Ce modificări sunt prezente? Care este cauza lor? Și ce rezultat urmărește persoana respectivă?
La R1 Aesthetic Clinic din București, tratamentele cu polinucleotide pot fi integrate într-un plan personalizat de îngrijire și rejuvenare, în funcție de calitatea pielii și obiectivele fiecărui pacient. Fondată de Dr. Raluca Harnagea, clinica oferă proceduri de dermatologie estetică și tratamente faciale adaptate nevoilor individuale, cu accent pe evaluare medicală și recomandări personalizate.
Interesul pentru polinucleotide este justificat de rezultate clinice promițătoare, dar domeniul este încă în dezvoltare. O revizuire din 2024 și o analiză sistematică publicată ulterior concluzionează că sunt necesare studii mai ample și mai bine standardizate pentru a defini cu precizie eficiența, cele mai potrivite indicații și protocoalele optime.
Din acest motiv, abordarea cea mai echilibrată nu este să privim polinucleotidele ca pe un tratament „anti-aging” universal, ci ca pe una dintre opțiunile disponibile pentru îmbunătățirea calității pielii, aleasă în funcție de particularitățile fiecărei persoane.
