Dată fiind situația politică fluidă din SUA, s-ar cuveni ca președintele Nicușor Dan să renunțe la limbajul de lemn față de publicul românesc și la temenelele față de Administrația Trump.
Un editorial de Andrei Cornea, Revista 22.
În ultimul timp, răspunzând atacurilor cu drone asupra navelor comerciale la Marea Neagră, NATO a oferit unele asigurări și a promis susținere pentru România și Bulgaria. A făcut-o mai înainte și pentru țările baltice sau pentru Polonia, supuse și ele unor amenințări importante. Dar să recunoaștem: toate aceste asigurări – deși foarte binevenite – valorează destul de puțin, atâta vreme cât principalul pilon al NATO – America prin Administrația Trump – face eforturi să fie cât mai „simpatică” lui Putin.
Acordurile rușinoase pentru motorină, suspendarea legii „Lindsey Graham”, abia semnată de președinte, care sancționa dur Rusia pentru lipsa de interes față de oprirea agresiunii din Ucraina, amenințările cu oprirea sau slăbirea sistemului satelitar Starlink sau Starshield pentru Ucraina nu fac decât să încurajeze Rusia să se comporte tot mai fără menajamente față de aliații europeni și să se arate tot mai puțin doritoare de pace în Ucraina.
Mă întreb atunci de ce autoritățile române, și în special președintele nostru, continuă păguboasa politică din timpul președinției lui Iohannis, de a ascunde sau de a edulcora pentru publicul românesc adevărul: iar adevărul simplu este că nu mai știm în ce măsură ne putem baza pe sprijinul militar, politic și diplomatic al Statelor Unite și că această incertitudine este definitorie azi și probabil va fi și mâine. Oare de ce preferă aceste autorități să vorbească într-o limbă de lemn, să dea asigurări discutabile și, mai ales, de ce înmulțesc actele de flaterie la adresa vanității lui Trump?
Adevărul mai cuprinzător este că, așa cum se spune, din partea esențială a soluției, SUA au devenit o parte esențială a problemei securității europene. Antipatia, nici măcar mascată, a Administrației Trump față de Uniunea Europeană și Canada, angajamentul adesea pe față în favoarea partidelor suveraniste, care caută măcar să blocheze, dacă nu chiar să dizolve structurile europene, ba chiar repetatele discuții despre preluarea unor teritorii sau țări aliate (Groenlanda, Canada), în plus ocheadele prietenoase la adresa lui Putin și antipatia față de Zelensky, toate acestea nu predispun la întărirea siguranței aliaților.
Continuarea, în Revista22.ro
