Povestea pensionarului italian şi a palatului pe care l-a ridicat într-un sat din România

Data:

Povestea pensionarului italian începe în 1990, când l-am întâlnit pe don Luigi la sediul PNŢ-CD din Cuza Vodă, scrie Ziarul de Iași.

„Când şi-a rostit numele italienesc am fost curios să îi aflu istoria. Aşa am aflat că se trage dintr-o familie de constructori sicilieni din Palermo, veniţi în România în anii domniei lui Carol I, când se edificau marile proiecte de infrastructură modernă”, notează jurnaliștii ieșeni.

Mai apoi, don Luigi s-a dovedit a fi unul din cei mai dedicaţi şi mai serioşi ţărănişti. Avea 60 de ani când s-a dedicat cu toată fiinţa pentru renaşterea partidului lui Iuliu Maniu.

„Nu ştiu exact care este zestrea umană din alte partide apărute ca ciupercile după ploaie în anii 1990.

Dar cred că nu greşesc dacă afirm că în PNŢ-CD au intrat unii dintre românii cei mai ataşaţi de tradiţiile noastre istorice şi de cea mai bună calitate morală. Mulţi veneau din familii care au înfruntat regimul comunist cu demnitate, plătind adesea cu viaţa pentru credinţa lor idealistă.

A fost şansa mea să întâlnesc oameni de o statură morală cum nu credeam să mai fi supravieţuit în anii de prigoană de după război. Au fost destul de mulţi, iar fiecare din ei a rămas definitiv în memoria mea afectivă.

Iar dacă ar fi fost să îl întâlnesc numai pe don Luigi şi tot aş avea motive de mulţumire că anii aceia atât de tulburi m-au îmbogăţit moral şi nu m-au înverşunat”, menționează Ziarul de Iași.

Citește și Școala care nu formează cetățeni

Amintiri despre PNȚ-CD

„L-am întâlnit zilele trecute la Tansa pe don Luigi, după mai mulţi ani. Nu mai trecusem pe acolo de când cu dispariţia PNŢ-CD şi mărturisesc că nici nu mai credeam să-l găsesc în viaţă. Aveam în minte imaginea bătrânului de acum 34 de ani, ca să mai sper în minuni.

Dar minunea s-a întâmplat. Vestea că vreau să-l revăd a ajuns la el printr-un prieten, iar don Luigi s-a pregătit cum ştie el mai bine de întâlnire.

Înalt şi drept, cu ochii lui albaştri blajini, elegant ca orice italian care se respectă, sprijinit într-un cadru metalic de când îl supără un genunchi, don Luigi m-a primit cu lacrimi în ochi, bucuros să ne revedem, dar şi trist că l-a ajuns bătrâneţea cu metehnele ei nesuferite.

Depănăm amintiri despre anii aceia frumoşi şi trişti în care atâtea speranţe au renăscut şi atâtea idealuri s-au năruit. Îi pun întrebări cu nesaţ, de parcă aş vrea să umplu timpul pierdut de la ultima noastră întâlnire, când am mers împreună la Bucureşti, la un congres al PNŢ-CD.

Cu oameni ca don Luigi am câştigat timp, iar anii în care nu l-am văzut se pun cu regret în seama vremii pierdute. Uitasem multe din istoria familiei lui, dar don Luigi mi le-a reamintit calm şi tacticos, de parcă ar trăi aievea cu strămoşii lui, în vremurile de altădată.

Munceşte de când se ştie

Toţi înaintaşii sunt bine rânduiţi într-un calendar fabulous al memoriei. Dar înainte de a-şi spune povestea, don Luigi îmi mărturiseşte că are 94 de ani şi 183 de zile.

La vremea în care am scris aceste rânduri, don Luigi a mai adăugat câteva zile, deprins cu acest exerciţiu de memorie. Iar în fiecare seară, înainte de a pune capul pe pernă, don Luigi mai adaugă o zi. Ca să nu uite aritmetica şi să nu se ofilească memoria. Şi desigur nu uită să aducă laude lui Dumnezeu pentru fiecare zi dăruită. Nu a luat pastile în viaţa lui şi nu a zăcut nici o zi.

Munceşte de când se ştie, întrucât vremurile nu au fost chiar darnice cu familia lui. A fost toată viaţa constructor, ca tot neamul lui, că doar de aceea au venit strămoşii italieni în România ca să înalţe zidiri în ţara adoptivă, noi, românii nefiind tocmai deprinşi cu tainele cioplirii în piatră.

Iar în multe locuri din România, în oraşe şi sate găseşti case de piatră, biserici, poduri, tunele, palate şi edificii publice ori monumente funerare făcute de italieni.

Chiar în Tansa lui natală, italienii au înălţat o splendidă biserică din piatră fasonată atât de trainică încât pare să fie zidită recent, dar şi un pod cu o superbă boltă – adevărată capodoperă ce ar merita să fie inclus în lista monumentelor de arhitectură”, scriu jurnaliștii.

Întreaga poveste o aflați din Ziarul de Iași.


Urmăriți PressHUB și pe Google News!

spot_imgspot_img
Ziarul de Iași
Ziarul de Iașihttps://www.ziaruldeiasi.ro
Jurnalişti formaţi la şcoala sa de presă se află în poziţii de conducere în redactiile ziarelor, televiziunilor şi posturilor de radio din întreaga ţară. Ziarul are un tiraj mediu zilnic 4.133 exemplare, din care 2.410 exemplare reprezinta abonamente, este tipărit în format broadsheet, având 16-20 de pagini. Apare de luni pînă sîmbătă si are un caracter generalist. Cotidianul Ziarul de Iaşi se distribuie în judeţul Iaşi, atît în mediul urban cît şi în cel rural.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

spot_img

Distribuie articolul

spot_img

Știri de astăzi

Mai multe articole similare
Related