România este singura țară din Uniunea Europeană care a redus în ultimul deceniu bugetul public pentru cercetare și dezvoltare: alocările totale au scăzut cu 13,1% între 2015 și 2025, în timp ce la nivelul UE au crescut cu peste 60%. Cu doar 18,8 euro pe locuitor, România se află detașat pe ultimul loc în clasamentul european, la mare distanță de media de 288,9 euro pe locuitor și de state precum Luxemburg, Danemarca sau Germania. Datele Eurostat arată astfel nu doar cât de puțini bani alocă România pentru cercetare, ci și cât de mult s-a adâncit decalajul față de celelalte state membre.
Statele Uniunii Europene au prevăzut în bugetele lor aproximativ 130,2 miliarde de euro pentru cercetare și dezvoltare în 2025, față de 127,1 miliarde în 2024 și 81,1 miliarde în 2015.
Creșterea într-un singur an a fost de 2,4%, iar pe parcursul deceniului 2015–2025 de 60,5%.
Raportată la dimensiunea economiei europene, suma reprezintă 0,69% din PIB-ul UE, față de 0,66% în 2015. Creșterea bugetelor în valoare absolută a fost astfel mult mai pronunțată decât modificarea ponderii lor în economie.
Datele măsoară banii prevăzuți în bugetele administrațiilor centrale, regionale și locale pentru cercetare și dezvoltare. Ele nu reprezintă cheltuielile efectiv realizate, care pot fi diferite de sumele aprobate.
La nivelul populației, guvernele au alocat în medie 288,9 euro pentru fiecare locuitor al Uniunii în 2025. În urmă cu zece ani, valoarea era de 183,2 euro.
Diferențele dintre state sunt foarte mari. Luxemburg conduce clasamentul cu 917,2 euro pe locuitor, aproape de 49 de ori nivelul României.
Danemarca se află pe locul al doilea, cu 627,1 euro pe persoană, iar Germania pe al treilea, cu 553,5 euro. Urmează Austria cu 527,4 euro și Țările de Jos cu 513,4 euro.
La capătul opus, România are 18,8 euro pe locuitor. Următoarele cele mai mici niveluri sunt în Ungaria, cu 57,4 euro, și Malta, cu 73,7 euro.
Pentru România, valoarea a scăzut de la 20,8 euro pe locuitor în 2015 la 18,8 euro în 2025, o reducere de 9,6%.
Toate celelalte state membre au înregistrat creșteri. Cea mai mare a fost în Bulgaria, unde alocarea a urcat de la 15,5 euro la 92,3 euro pe locuitor, cu 495,5%.
Letonia a crescut de la 23,5 la 104,3 euro, cu 343,8%, Slovenia de la 77,5 la 304,3 euro, cu 292,6%, iar Lituania de la 41,7 la 138 de euro, cu 230,9%.
Chiar și Suedia, care a avut cea mai redusă creștere dintre statele aflate pe plus, a majorat alocarea pe locuitor cu 14,7%, de la 363,4 la 416,7 euro.
Situația României este și mai clară atunci când sunt analizate bugetele totale, nu numai valorile pe locuitor.
La nivelul întregii Uniuni, alocările au crescut de la 81,1 miliarde de euro în 2015 la 130,2 miliarde în 2025.
Bulgaria, Letonia, Slovenia și Lituania și-au triplat sau mai mult bugetele nominale pentru cercetare în perioada analizată. Estonia și Polonia le-au mai mult decât dublat.
În Polonia, suma a crescut de la aproximativ 1,75 miliarde de euro în 2015 la 4,33 miliarde în 2025.
Alte 15 state membre și-au majorat alocările cu peste 50%, între care Țările de Jos cu 89,8%, Cipru cu 87,7%, Croația cu 81,9%, Austria cu 76,7% și Ungaria cu 76,6%.
România este singura țară din UE unde valoarea totală a bugetului public pentru cercetare a scăzut în cei zece ani, cu 13,1%.
Raportarea la PIB oferă o perspectivă diferită asupra efortului bugetar. La nivelul Uniunii, ponderea a crescut cu numai 0,03 puncte procentuale, de la 0,66% la 0,69%.
Doar 12 state membre au majorat ponderea alocărilor pentru cercetare în PIB. Slovenia a înregistrat cea mai mare creștere, cu 0,50 puncte procentuale.
Bulgaria a crescut cu 0,27 puncte, Estonia cu 0,26, Letonia cu 0,25, Germania cu 0,17, iar Lituania și Austria cu câte 0,14 puncte procentuale.
În 14 state, ponderea a scăzut. Cele mai mari reduceri au fost în România, cu 0,17 puncte procentuale, Danemarca cu 0,11 și Cehia și Croația cu câte 0,09.
România se află astfel în partea inferioară a clasamentului atât prin suma alocată pe locuitor, cât și prin evoluția bugetului și a ponderii acestuia în PIB.
Eurostat împarte finanțarea publică pentru cercetare și în funcție de obiectivul pentru care guvernele prevăd banii.
Cea mai mare categorie în 2025 a fost avansarea generală a cunoașterii finanțată prin fondurile generale ale universităților publice, care a primit 37,3% din total.
Alte forme de cercetare destinate avansării generale a cunoașterii au reprezentat 18,4%.
Împreună, aceste două categorii reprezintă peste jumătate din întregul buget public pentru cercetare și dezvoltare al Uniunii.
Producția industrială și tehnologia au primit 9,5% din alocări, sănătatea 6,7%, apărarea 5,8%, iar explorarea și utilizarea spațiului 5,5%.
Alocările pe locuitor pentru cercetarea destinată producției industriale și tehnologiei au crescut cu 51,1% în UE între 2015 și 2025.
Luxemburg a avut cea mai mare valoare în această categorie, cu 314,6 euro pe locuitor, urmat de Belgia cu 116 euro și Finlanda cu 85,8 euro.
Germania a alocat 68,4 euro pe locuitor pentru cercetarea asociată producției industriale și tehnologiei, de peste două ori media europeană.
Finanțarea publică pentru cercetarea în domeniul sănătății a crescut cu 49,6% pe locuitor în decursul deceniului.
Unele dintre cele mai mari creșteri procentuale au avut loc în state care porniseră de la niveluri reduse. Croația a ajuns la o valoare de 23 de ori mai mare decât în 2015, Bulgaria de șapte ori, iar Letonia de aproape cinci ori.
Creșteri importante au existat și în state care aveau deja alocări peste media europeană în 2015. Italia și-a majorat finanțarea publică pentru cercetarea în sănătate cu 103%, Finlanda cu 84%, Irlanda cu 70%, Austria cu 61% și Germania cu 54%.
Datele pentru 2025 sunt încă preliminare pentru majoritatea statelor membre. Ele vor fi revizuite și actualizate de autoritățile naționale în decembrie 2026.
Modificările valorilor calculate pe locuitor pot reflecta și schimbările populației, astfel încât evoluția procentuală nu provine exclusiv din deciziile bugetare.
Indicatorul nu include numai cercetarea realizată în laboratoare sau instituții ale statului. Bugetele publice pot finanța și proiecte desfășurate de companii, universități, organizații nonprofit și organisme internaționale.
Prin urmare, cifra arată cât sprijin pentru cercetare este prevăzut de autoritățile publice, indiferent de instituția care va efectua efectiv activitatea.
Bugetele publice pentru cercetare și dezvoltare indică prioritatea pe care guvernele o acordă finanțării cercetării înainte ca banii să fie efectiv cheltuiți. Acestea sunt diferite de indicatorul mai larg privind cheltuielile totale de cercetare și dezvoltare, care include și investițiile companiilor private.
În perioada 2015–2025, majoritatea statelor membre au crescut substanțial resursele prevăzute pentru cercetare. România este singura excepție în valoare totală și singura țară în care finanțarea calculată pe locuitor este mai mică decât în urmă cu zece ani.
Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului 2eu.brussels, o inițiativă a Euronium.Brussels, în parteneriat cu PRESShub, dedicată explicării modului în care legislația europeană influențează economia, companiile, societatea și cetățenii.
(Sursa foto: Edward Jenner / Pexels.com)
