Sezonul evaluărilor manageriale de la Ministerul Culturii împarte aleatoriu ploaie și soare

Data:

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește PRESShub pe Google News

Ca de fiecare dată, evaluările managerilor instituțiilor publice de spectacole/cultură, sau lipsa lor, nasc emoții, controverse, pasiuni. Toate se întâmplă pentru că, așa cum am mai arătat, sistemul de finanțare și organizare este eminamente comunist (ceaușist, dacă vreți). NU se subvenționează cultura ci job-urile (loc de muncă) din cultură. Nu se finanțează accesul la cultură al populației, ci privilegiile pe caste și networking-uri. Prin urmare, osul de ros e prețios pentru toată lumea, în condițiile în care poți primi bani pe card, uneori, fără să faci nimic. Literalmente. Astăzi, instituții din subordinea Ministerului.

Ca orice cetățean de bună credință și chiar fără să fii specialist, simpla privire aruncată pe rapoarte și pe notele primite de manageri te distrează, ca plătitor de taxe e cu totul altă poveste.

Notele primite par să n-aibă nicio legătură cu rapoartele, doar dacă cei care le-au susținut și au luat note mari erau mai bine îmbrăcați decât cei cu note mici.

De fapt, n-au existat decât două note. Peste 9 și sub 7. Manageri de 7+ și 9- nu există, adică Gauss nu există. Dar și în cazul celor care au picat proba, unul are doar un an în funcție – Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”, ceilalți au peste 10 (zece) – Opera din Cluj și Teatrului național de operă și balet „Oleg Danovski”. Ceea ce te face să te întrebi: pe ăia cu vechime ce leucă i-a lovit la cap de s-au tâmpit într-un an, iar cel care de-abia a fost numit, câștigând un concurs, ce-ar fi trebuit să facă și n-a făcut, iar toți ceilalți care au trecut clasa în primul an de mandat ce au făcut așa de extraordinar?

Răspunsul miroase a politic și interese de la mare distanță, pentru că cifrele judecate la rece arată o realitate diferită. Tabelul din imagine.

Precizez de asemenea că nu dau numele managerilor pentru că nu mă interesează, n-ar trebui să intereseze pe nimeni, analizele ar trebui făcute strict pe indicatori manageriali referențiali, iar faza a doua ar trebui și indicatori de comparație cu practicile din afară. Nu se face niciuna, nici alta. În prezent avem de-a face cu rapoarte contabile în proză despre activitatea artistică. Din care poți să tragi multe concluzii dacă vrei să le interpretezi, dar rămân în zona irelevanței pentru că este greșită colectarea. Se adună mere cu pere.

Legendă fotografie:

  • Culoare roz – Opera din Cluj își împarte sediul cu Teatrul de Stat „Lucian Blaga”. Cel mai probabil ar trebui judecate împreună pentru că, la explicații, se va vedea că lucrurile nu sunt ceea ce par
  • Culoarea galbenă – cea mai mică referință din categoria respectivă
  • Culoarea albastră – cea mai mare referință din categoria respectivă
  • Culoarea vernil – egalitate
  • La Filarmonica „George Enescu”, pentru că nu există o defalcare clară a cifrelor pe activitatea proprie concertistică, am făcut o estimare pozitivă, considerând că toate concertele au fost sold out plătite, valabil și pentru încasările din bilete. De asemenea, în evaluarea costului per spectacol Filarmonica nu are producție ca în teatre.
  • Am semnalizat doar numărul de spectatori plătitori fiindcă n-am vrut să enervez pe nimeni, cei neplătitori fiind de zeci de mii. Adică, din taxe le plătiți tot Dvs. biletul.
  • Comparațiile sunt, însă, doar la nivelul subvenției, singura reală ca referință, pentru că, la nivelul de prețuri pe bilete diferențele sunt foarte mari București-provincie, iar dacă mai adăugăm și numărul de locuitori, deja orice concluzie e greșită.

Ce ne rată cifrele în realitate?

  1. Încep cu bobocul și în același timp repetentul clasei (sic!), managerul de la Teatrul de Operetă și Musical „Ion Dacian” (nota e aflată dintr-un email intern al companiei)
  • A ținut costurile în control cu o subvenție, evident, sub standardul celorlalte instituții de același profil. Mai mult, a făcut spectacol cu aproape aceeași bani cu care alții fac doar concerte. În traducere managerială înseamnă EFICIENȚĂ.
  • Ca realizări are același număr de producții la fel ca ceilalți sau chiar dublu față de cei cu ani de management superiori și bugete cu mult mai mari. Managerial înseamnă EFICACITATE.
  1. Managerii cu vechime: FGE și ONB.
    • Au cei mai mulți spectatori/venituri bilete, din păcate, cu costuri nejustificat de mari. Ineficiență. Chiar dacă pe panel pentru FGE apar cele mai mici costuri, să nu uităm că ea e instituție de concerte.
    • Premiere la fel cu cei cu bugete mai mici. Ineficacitate.
    • Marea problemă sunt diferențele între teatrele muzicale și Filarmonică, cea din urmă neavând montări, prin urmare, nici personalul artistic și de scenă aferent, în schimb, subvenția, nu chiar, dar aproape egală ca valoare de subvenția unui teatru muzical.

N.B. Disproporția și nejustificarea subvenției sunt moștenite, sunt de natură comunistă. Fie unii primesc mai puțin decât ar putea să folosească eficient, fie unii primesc mai mult decât pot transforma în plus valoare. Adică, degeaba.

  1. Curiosul caz al managerului operei din Cluj:
    • Este cel mai vechi în funcție în comparație cu ceilalți.
    • Nu cred că anii anteriori au fost dramatic mai buni pentru ca acum să justifice, dintr-o dată, picarea la examen.
    • La capitolul ineficiență și ineficacitate este campion. Dar are și o problemă obiectivă. Practic, împărțirea sălii cu teatrul, e o piedică reală într-un management, măcar coerent, dacă nu performativ.
    • Alocarea unei subvenții atât de mari nu are nicio justificare, din mai multe motive.
    • Curiozitatea provine chiar din nota luată de managerul teatrului, colocatarul, în condițiile în care:
      1. Ca număr de spectatori plătitori sunt aproape aceiași, dar au cu 50% mai multe spectacole și, colac peste pupăză, veniturile sunt la jumătate;
      2. Subvenția per angajat e 70% față de operă, ceea ce e foarte mare;
      3. În rest, sunt scoruri mai slabe pentru că în teatru n-ai orchestră, balerini etc, deci costurile per spectacol sunt eminamente mai mici.
    • Aici, cel puțin pentru mine, apare o necunoscută sau o neînțelegere. Personalul de scenă n-ar trebui să fie același pentru ambele instituții, la fel ca și cel auxiliar și administrativ, și atunci, de ce nu, și un singur manager?

CONCLUZII

Actualul proces de evaluare, ca de fiecare dată, este profund viciat. Legislativ, organizațional. Păstrate structural, nu vom avea cultură nici în următorii 37 de ani.

În primul rând, pentru că procedura de raportare este primitivă, dar asta repet de mult prea mult timp, ceea ce îmi spune că, în fapt, nimeni nu vrea să schimbe nimic, se joacă la loterie.

Apoi, există acest amestec de artistic cu management, practic contabilitate, din care fiecare, funcție de ce vrea să evidențieze sau să mascheze, face o ciorbă pe care, cred, că n-o mănâncă nimeni. Și pentru că în minister și în comisii nu sunt decât persoane care au ocupat posturi de manageri, la care rapoartele arătau la fel ca cele curente și pentru că această poziție este considerată doar un rol, ca pe scenă, el se joacă, nu se profesează.

De ex. la FGE sunt pagini întregi de analize ale netului și rețelelor sociale de parcă ar fi un raport de la TikTok despre alegeri. Dar nu există nici o precizare referitoare la faptul că dacă au văzut că e cerere pentru concerte să suplimenteze cu un concert matineu (14.00), sâmbăta, să vină și țăranii din jurul capitalei, Giurgiu, Oltenița, să vadă și ei un Petrenko, un Măcelaru etc. Așa poate ar justifica și subvenția. S-a observat doar că reglează cererea din prețul biletelor.

Dacă aș fi eu în minister, aș rupe paginile respective din rapoarte pentru că nu s-a înțeles că promovarea e un MIJLOC, nu un SCOP în sine. Jenant la nivelul acesta.

Pentru că penalizarea celor doi pe motive manageriale este demonstrat exclusă, nu sunt nici lumini, dar nici pe ultimul loc, rămân motivele de natură politică și/sau vendeta. S-ar putea ca unul dintre ei să fie chiar victima celuilalt. Pentru că nu puteau să pice doar unul, cel vizat, a mai picat pe cineva, ruleta rusească. Chiar și din rapoartele astea, doar pe cele pe care m-am uitat, mai de penalizat sunt fix alții.

Vorba unui mucalit, asta nu e numai de justiție, ci și de Obregia, simultan.

Folosind aceleași instrumente de măsură, Ori sunt picați toți, Ori nu e picat nimeni. Poate că instituțiile responsabile ar trebui să se autosesizeze. Cel mai probabil se va pune batista pe țambal, să nu fie nimeni supărat, iar noi mergem mai departe până la următoarea strigare. Atât permite sistemul.

Rapoartele se găsesc aici

Notele se găsesc aici

(Foto credit: Magnific)

spot_imgspot_img
Dana Cristescu
Dana Cristescu
Dana Cristescu este specialist în mnagement și marketing, cu o experiență de peste 25 de ani în media, publishing și în industria tiparului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Distribuie articolul

spot_img

Ultimele știri

Abonează-te la newsletter-ul nostru

Pentru a fi la curent cu cele mai recente știri, oferte și anunțuri speciale.

Mai multe articole similare
Related