Festivalul Underground – ediția a XV-a – a început oficial vineri seara cu „Vino Veritas”, sugerând o beatitudine culturală aproape romantică, cu titlu de Romă antică, în beciul nedomnesc și brutalmente ferit de canicula estivală – adică în Club Flex. O comedie de apartament agreabilă, dar nu putem spune că a fost un spectacol cu adevărat Underground. În cazul celui următor, în schimb, YES, WE CAN.
Reținând așadar esențialul — beatitudinea, acea stare ideală de înțelepciune atât la stoicii antici, cât și la „dinozaurul filosofiei”, Aristotel — se impune un salt rapid peste această comedie de tip „adevăr sau provocare”, pentru a pătrunde într-o încurcătură încărcată realmente filosofic, precum și în cea mai importantă locație, în Teatrul Vechi – redeschis temporar cu același festival care a marcat închiderea sa, acum 14 ani.
Aici s-a jucat al doilea spectacol din programul Underground, „Can[not] say?”, al trupei independente C4Company și abia aici am intrat cu adevărat în pâinea noastră milenar-contemporană cea de toate zilele, respectiv în provocatoarea temă a ediției din acest an.
Spectacolul „Can[not] say?” – regizat de Nana Balint (inclusiv în distribuție, alături de fratele ei, George Balint, Ilior Spătar, Rareș Rusan și Lorand Hoca Virag) – a propus o abordare teatrală inedită asupra uneia dintre cele mai fierbinți și controversate teme ale zilelor noastre: libertatea de exprimare versus „Cancel Culture” – fenomenul anulării sociale și culturale bazate pe opiniile maselor.
Continuarea, în Specialarad.ro
Citește și: Ați mâncat vreodată „păturată pă crumpi”?
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Sursa foto: Specialarad.ro)
