Publicația Sud Vest publică o investigație bazată pe datele Institutului Național de Statistică, rapoartele Băncii Mondiale pe sărăcie extremă și monitorizarea achizițiilor publice din orașele mono-industriale din Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt și Vâlcea.
La Motru și Rovinari, în județul Gorj, la mai puțin de zece kilometri de excavatoarele gigantice care scot din măruntaiele pământului milioane de tone de cărbune pentru Sistemul Energetic Național, zeci de bătrâni trăiesc în fiecare iarnă într-un frig polar. În blocurile gri, cenușii, unde sistemele centralizate de încălzire (precum uzina UATAA de la Motru) au fost împinse an de an în pragul falimentului, pensionarii drămuiesc metrul ster de lemn de foc – ajuns la peste 500 de lei – sau încălzesc o singură cameră cu un reșou improvizat.
La doar două străzi distanță, în fața primăriei, peisajul aparține altei lumi: gazon rulat cu irigare automată, bănci „inteligente” de mii de euro bucata și festivaluri locale cu mici, bere și lăutari unde se evaporă sute de mii de lei din bugete locale alimentate pe datorie.
Acesta este chipul fracturii sociale din Oltenia: o regiune care produce peste 20% din electricitatea României, dar unde se înregistrează una dintre cele mai severe rate ale sărăciei energetice din întreaga Uniune Europeană. În timp ce orașele mono-industriale și fostele centre agricole se depopulează într-un ritm accelerat, administrațiile locale continuă să toace banii publici pe achiziții cosmetice de lux.
Potrivit datelor Eurostat (NUTS 2 Sud-Vest Oltenia) și rapoartelor Băncii Mondiale, regiunea noastră înregistrează o rată a riscului de sărăcie și excluziune socială (AROPE) de peste 37%, mult peste media europeană. În orașele mici, această cifră ascunde drame cumplite.
Continuarea, în Sudvest.ro
(Sursa foto: Sud Vest)
