Toamna ca vara. Sunt 27 de grade afară, e sfârșit de octombrie și străzile pline de oameni ca-n serile toride de vară. Copiii au rămas în pantalonii scurți din vacanță, pe rețelele sociale curg fotografii cu pomi înfloriți sau lebede care plutesc încă pe lacuri de munte. Orășenii se plâng de invaziile insectelor care altlminteri ar fi trebuit să hiberneze deja.
Meteorologii anunță că vremea va fi mai caldă decât normal în perioada 30 octombrie – 27 noiembrie 2023 și că temperaturile se vor menține toată luna în jur de 22-25 de grade Celsius în sudul, sud-estul și estul României.
Blogurile sunt pline de invitații la excursii pe munți și-n zone pitorești, ca la începutul unui sezon turistic. La terase nu mai găsești locuri goale. În sfârșit, toată lumea pare să se bucure.
Vară indiană sau „Al cincilea anotimp”
În ultimii ani am mai trăit câte un octombrie fierbinte, ne-am obișnuit, l-am pus pe seama verii indiene. Un anotimp care nu exista decât în nordul Americii.
Acolo i se spune vară indiană sau „Al cincilea anotimp”. Shakespeare, în „Henry IV”, numește perioada caldă din luna lui octombrie „All Halloween Summer”.
Celebra expresie „vara indiană” (indian summer) e despre căldura de octombrie care scotea animalele din bârlog. Indienii credeau că un zeu le face acest hatâr, să se mai bucure de vânătoare înainte de venirea iernii. Melodia lui Joe Dassin din 1975, „L’ete indien”, e despre vara din toamnă.
Citește și: Zăpada artificială produsă de soare, la Brașov. 90% din clădiri alimentate fotovoltaic
Dar chiar avem o vară indiană în fiecare toamnă?
Biologul Alexandru Stermin crede că nu, el numește metaforic această toamna prea caldă, Apostolul Apocalipsei.
„Chiar dacă, pe termen scurt, aceste temperaturi record pare că ne fac bine, pe termen lung lucrurile nu stau deloc așa”, avertizează el.
„Creșterea temperaturilor și prelungirea perioadelor de căldură, mai cu seamă în emisfera nordică, acolo unde au fost înregistrate aceste recorduri pentru toamna în care ne aflăm, afectează pe termen lung viața și dinamica ei, din care facem parte și noi”, explică biologul.
Nici pentru păsări căldura prelungită a toamnei nu pare bună. „S-a constatat că multe specii de păsări migrează mai târziu și petrec mai multă vreme la noi”, spune Stermin.
„Unele specii stau aici chiar și cu două luni mai mult decât o făceau acum câțiva ani. Perioada de migrație, păsările o petrec în general în grupuri mari.
Se strâng la finalul verii în stoluri, după ce până atunci multe au stat în perechi, și se pornesc spre teritoriile de iernare din sud.
Plecarea lor târzie, cauzată de încălzirea climei, duce la creșterea probabilității apariției unor epidemii și formelor noi de patogeni care ar putea infecta și alte specii, printre care chiar și oamenii.
Prelungirea perioadei de conviețuire în grupuri mari, temperaturile ridicate și poposirea pentru perioade luni în aceleași zone sunt factori care contribuie fundamental la dezvoltarea patogenilor și la apariția de noi forme.”
La rândul lor, nici animalele care trăiesc departe de noi nu sunt protejate de efectele acestor toamne lungi.
„Apele oceanelor din emisfera nordică nu se răcesc așa cum o făceau înainte, temperaturile ridicate și cantitatea de dioxid de carbon crescută duc la dizolvarea acestuia în apă și la creșterea acidității oceanului planetar, lucru care afectează speciile marine cu cochilie dar și celelalte specii care depind de acestea.
În acest fel și viața oceanelor este puternic tulburată de creșterile de temperatură și cantitatea de dioxid de carbon din atmosferă”, explică Stermin.
Ce nu e bine când totul pare bine
Străbat drumurile Transilvaniei într-o zi atât de caldă încât pare iunie. De-a stânga și de-a dreapta drumului se întind lanurile de porumb, ogoarele cu varză, câmpurile cu flori.
Prin sate, țăranii vând recolta toamnei la porți. Mere, dovleci, saci cu cartofi, funii de ceapă, fasole, usturoi și flori. Mai ales flori. Se apropie 1 noiembrie, ziua morților în Transilvania, sărbătoarea care umple cimitirele de lumină. Un fel anume de a da viață pietrelor de mormânt. E seara în care betoanele cavourilor se învăpăiază cu flori și lumânări.
Rozalia vinde la poarta ei din Chendu ghivece cu tufănele scăpărând de culoare. Ceapă, varză, usturoi și dovleci de toamnă. Vinde funia de ceapă cu zece lei, dovleacul cu patru lei și ghiveciul de tufănele cu cincisprezece lei.
E mândră de florile ei, plantate din bulbi aduși primăvara din Ungaria, crescute frumos sub bolta de vie, chiar la ea în curte. Iată!, și mi le arată. Florile par un covor viu, freamătă de culoare.
Rozalia nu se teme de toamna cea caldă, dar nici nu se bucură cu toată inima.
„Au mai fost toamne calde, ne priesc, putem strânge câmpul în voie, avem răgaz să punem pe iarnă, dar dacă va fi așa de fiecare dată… gândesc că, în timp, n-o să mai avem toamnă…?!”.
Câteva sate mai departe, Emilia, care a lucrat la un combinat de sârmă, când combinatul s-a închis a început să facă agricultură. Stă lângă remorca cu varză, alături de grămezile de ardei, dovleci, țelină, ceapă… „Muncim ca să trăim, dar nu ni se merită…”, spune ea în timp ce-mi taie varza din ogor și mi-o pune în brațe.
Din varză se revarsă o brumă de apă, iar frunzele ei răcoroase pocnesc, atât de fragede. Are mâinile pline de pământ și un cuțit cu care se ajută.
„Eram șase copii la părinți”, vorbește ea în timp ce cântăsește dovleacul. „Pe care să ne țină la școală? N-am avut încotro, ne-au trimis la treabă de mici.
Așa ne-am născut, așa o să murim, învățați cu munca. Poate pentru unii dedați cu șederea pare o prostie să muncești zi de zi și uneori noaptea, pentru atât de puțin. Dar noi așa suntem, așa ne-am trezit, muncind.”
Pentru Emilia care încarcă și descarcă sacii cu cartofi și cu varză, ca un bărbat, câmpul este datoria ei. „Aveam pământul ăsta, cum să nu-l muncim? Ar fi fost păcat de Dumnezeu!”, încearcă ea să explice de ce mai stă, și după ce a ieșit la pensie, pe ogor.
Îi place că a mai prins vreme bună: „De azi și până luni, gat tot camionul aista cu varză!”
Însă analiștii și marii cultivatori se plâng.: „Avem deja câțiva ani în care se observă o reducere constantă a cantităților de precipitații, semn că ceva se întâmplă. Ceva care nu mai este «tranzitoriu», nici măcar la nivel global. Întreaga Europă se confruntă cu scăderi importante ale debitelor apelor, iar agricultura are de suferit.”
Potrivit datelor oficiale de la final de septembrie, în România, suprafaţa agricolă afectată de secetă a depășit 630.000 de hectare. Seceta s-a înregistrat în 37 de judeţe şi în Capitală.
Principalele culturi de toamnă afectate sunt grâu, triticale (aproape 190.000 hectare), orz, orzoaică, ovăz, secară (peste 29.000 de hectare) şi rapiţă (peste 26.000 hectare).
O hartă cu temperatura aerului în România la sfârșit de octombrie e aproape toată roșie. Pe un site de specialitate ANM anunță prognoza pe noiembrie: „ În primele zile din interval, vremea va fi deosebit de caldă, cu medii ale maximelor în jurul a 22 de grade și ale minimelor de 8…11 grade.
Ulterior, până la finalul primei săptămâni, vor fi variații termice, dar vremea va rămâne în general mai caldă decât în mod obișnuit în această perioadă.”
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
