De ceva vreme primim la redacție diverse somații, scrisori imperative, avertismente, combinate cu o formă de șantaj mascat prin invocarea unor numere de regulamente europene și a unor drepturi inventate de măreția dreptului și de nemărginirea internetului.
Sub siglele unor case de avocatură care își creează false blazoane desenate de inteligența artificială, inculpații spălați de sărmanul sistem judiciar din draga mea țară descoperă, uneori după ani de zile, că demnitatea, imaginea și drepturile lor au fost încălcate, pentru simplul motiv că subsemnatul a scris despre fărădelegile făcute de ei.
Fără să știe sau să le pese că reputația publică, vorba unui coleg, „nu este ce crezi tu despre tine, ci ce cred alții despre tine”, inculpați sau infractori dovediți, reabilitați de legi strâmbe și aprobate de alți infractori din Parlament în costume scumpe, au descoperit, peste noapte, că au drepturi. Unele aproximativ reale, altele inventate, însă în sistemul judiciar care interpretează legea în funcție de opțiunile politice ale judecătorului sau de ordinul transmis de la vârful ierarhiei de putere orice aberație logico/juridică este acceptată.
Astfel, indivizi cu interese imediate de a vinde iluzii, îndeosebi imobiliare și prelucrate în Photoshop, plătesc bani grei pentru ca numele lor și, odată cu el, cred ei, onoarea, să poată fi reparate prin ștergerea de pe internet a informațiilor despre potlogăriile lor.
Ca să fim bine înțeleși, în realitate cel mai mare dușman al lor este Google.com.
Degeaba îi declară „îngeri” trei sau cinci judecători corupți — dar încă nedovediți — din România, care invocă prescripția faptelor; degeaba îi spală o săptămână la televizor un realizator – vedetă și invitații lui, plătiți pe apariție; degeaba primește despăgubiri de la statul român, pentru că așa a stabilit cândva o altă strânsură politică pe nume CCR. Dincolo de toate există o regulă nescrisă: hoțul este hoț.
Cum gigantul motor de căutare le dă cu „seen” și le întoarce spatele, infractorii – momentan nedovediți – ai României își angajează avocați cu blazon, așa cum au văzut în filmele cu mafioți. Speră că, astfel, li se va șterge trecutul infracțional de pe internet.
În capătul ăsta de lume, „prostituatele cu principii” – vorba laureatului Nobel pentru literatură Czesław Miłosz – lezate în drepturi fac scandal deoarece famenii magistrați care ajung să analizeze cauzele lor întorc elegant și principial capul când sunt întrebați de ce nu aplică confiscarea extinsă, normă scrisă în Codul penal.
De ce „Tupeu de infractor sub justiția lui Savonea”? Pentru că articolul 126 din Constituție spune că „justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege”. Din moment ce suprema este condusă de Lia Savonea, iar celelalte instanțe stabilite de lege — adică 16 curți de apel, 50 de tribunale și 178 de judecătorii – au semnat recent, ca la ordin, un comunicat cel puțin dubios, tupeul infractorilor nu are cum să nu fie alimentat de „justiția” lui Savonea.
