Directorul Autorității Electorale Permanente (AEP), Adrian Țuțuianu, a lansat recent în consultare publică un nou proiect al Legii Partidelor Politice. Deși inițiativa se dorește a fi o clarificare și o eficientizare a cadrului juridic, proiectul conține prevederi care afectează substanțial libertățile fundamentale.
În centrul atenției se află propunerea de la art. 46 alin. (7), care impune un prag minim de 100 de membri fondatori pentru constituirea legală a unui partid politic. Deși la prima vedere cifra pare mică în comparație cu vechile cerințe legislative, analiza de fond arată că această schimbare reintroduce o barieră arbitrară în calea libertății de asociere, în directă contradicție cu Constituția României și cu jurisprudența Curții Constituționale.
art. 46, al. 7, din propunerea directorului AEP, Adrian Țuțuianu înaintată Parlamentului, cu dezbatere în data de 27 August 2026, publicată în 21 August 2026.
Istoria legislativă recentă clarifică motivul pentru care pragul de 100 de persoane este o eroare de drept.
Până în anul 2015, Legea partidelor impunea un prag de 25.000 de membri fondatori din cel puțin 18 județe. Această condiție a fost eliminată prin Decizia CCR nr. 75/2015, pronunțată în urma excepției ridicate de Partidul Pirat România. Curtea a statuat atunci că impunerea unei cerințe de reprezentativitate numerică pentru însăși înființarea partidului este o ingerință neconstituțională.
În urma deciziei CCR, Parlamentul a adoptat Legea nr. 114/2015, stabilind că un partid politic se poate constitui cu minimum 3 (trei) membri fondatori. Această modificare a eliminat testul reprezentativității din faza de constituire legală.
Contactat de PRESShub, Ștefan Cristian Brîndușă, semnatar al cererii Partidului Pirat România de neconstituționalitate a legii partidelor, admisă de CCR conform deciziei 75/2015, ne-a declarat:
„Principala problemă a proiectului este că transformă reprezentativitatea prealabilă într-o condiție de existență juridică a partidului. Articolul 40 alin. (1) din Constituție garantează cetățenilor dreptul de a se asocia liber în partide politice, fixând chiar în textul fundamental limitele materiale permise: sunt interzise doar formațiunile care militează împotriva pluralismului politic, a statului de drept, a suveranității sau a integrității naționale. Constituția nu condiționează dreptul de asociere de vreo cerință privind numărul inițial de adepți.
Testul de proporționalitate reglementat de art. 53 din Constituție impune ca orice restrângere a exercitării unui drept să fie necesară într-o societate democratică și proporțională cu scopul legitim urmărit. Proiectul AEP eșuează la ambele capitole:
Un partid politic nu trebuie să demonstreze că este deja populat pentru a avea dreptul să existe legal, ci trebuie să își dovedească reprezentativitatea în alegeri pentru a obține mandate publice.
Dacă statul dorește să prevină partidele fictive, aglomerarea buletinelor de vot sau risipa fondurilor publice, poate utiliza instrumente specifice. De la verificarea actelor, la introducerea de praguri electorale sau reglementări stricte privind participarea la vot și finanțarea publică, toate aceste măsuri pot atinge scopurile legitime fără a bloca înființarea formațiunii.
Pluralismul protejează ideile noi, mișcările locale și opțiunile minoritare. Dacă accesul la personalitate juridică depinde de strângerea prealabilă a unui grup numeros, statul favorizează partidele mari, deja existente, ridicând o barieră artificială pentru competitorii noi.
La aceste aspecte se adaugă și prevederea de la art. 17 alin. (3), care obligă partidele ca în organele de control al gestiunii să aibă persoane cu calificare financiar-contabilă dedicată. Această cerință transformă exercitarea unui drept politic fundamental într-o condiție dependentă de profesia membrilor fondatori, afectând autonomia internă a partidelor și încălcând principiul egalității în drepturi (art. 16 din Constituție).”
Deși diferența dintre 25.000 și 100 este substanțială sub aspect cantitativ, problema de fond rămâne identică. Statul continuă să împiedice 3, 10 sau 99 de cetățeni să își exercite un drept fundamental doar pentru că nu au adunat un număr arbitrar de susținători înainte de constituire.
Inițiativa legislativă solicită cetățenilor să dovedească susținerea politică înainte ca partidul să aibă personalitate juridică. Or, forma juridică este tocmai instrumentul prin care cetățenii pot aduna susținători și pot intra în competiția democratică.
Legiuitorul nu a demonstrat de ce un grup de 99 de cetățeni reprezintă un pericol pentru ordinea publică sau de ce o asociere de 3 persoane este insuficientă pentru a începe o activitate politică legală.
Mai mult, în februarie 2015, Curtea Constituțională, la intenția Partidului Pirat România, reprezentată de Claudiu Mărginean, Cristian Petru Bulumac și Valentin Cucu împreună cu alți 15 semnatari ai cererii de neconstituționalitate, a admis cererea de neconstituționalitate precizând faptul că
„în consecinţă, pentru îndepărtarea viciului de neconstituţionalitate, legiuitorul, în cadrul marjei sale limitate de apreciere, va trebui să reexamineze dispoziţiile art.19 alin.(3) din Legea nr.14/2003 în sensul reducerii numărului minim de membri fondatori semnatari ai listelor de susţinere pentru înregistrarea unui partid politic, asigurându-se că sunt îndeplinite toate cerinţele ce justifică această ingerinţă a autorităţii statale asupra dreptului de asociere.” (…) “De asemenea, pentru stabilirea şi păstrarea echilibrului corect, legiuitorul trebuie să recurgă la ingerinţa cea mai redusă asupra dreptului de asociere.”
Propunerea AEP de a urca pragul de constituire de la 3 la 100 de membri fondatori reprezintă un recul pentru drepturile politice în România.
Un partid politic se poate naște din viziunea a trei oameni și poate crește prin votul a milioane de cetățeni. Stabilirea popularității inițiale ca o precondiție a existenței juridice inversează logica democratică și încalcă garanțiile constituționale.
