De ce nu votează românii? Prezența la vot a românilor reprezintă un semnal serios de alarmă pentru viitorul țării. Semnificația mersului la vot s-a pierdut în ultimii ani. Care sunt cauzele multiple ale acestui fenomen, PRESShub a încercat să afle direct de la firul ierbii, discutând cu oamenii.
Neîncrederea în partide politice, parlament, guvern și sindicate
Motivele neîncrederii în puterea votului de a schimba ceva în societate sunt multiple și reflectă problemele de fond ale societății românești. La întrebarea „De de nu votează românii?”, răspunsul „Totul pornește de la educație” pare să fie o cauză generală identificată de unii interlocutori cu care am discutat.
Printre altele, ei au menționat: „lipsa de educație civică”,„incultura”, „indiferența” și faptul că „de-a lungul timpului s-a inoculat ideea că alegerile nu sunt importante și politica este o treabă murdară în care mai bine nu te bagi”.
Potrivit unui sondaj Sociopol din ianuarie 2024, prin care s-a măsurat încrederea românilor în instituții naționale, țări și instituții internaționale, cetățenii nu au încredere în instituțiile conduse de oameni politici sau în organizațiile politice. Astfel, pe ultimele patru locuri regăsim:
- Parlamentul,
- Partidele Politice,
- Sindicatele
- și Guvernul.
La polul opus, instituțiile care se bucură de încrederea românilor sunt:
- Pompierii,
- Armata,
- Biserica
- și Jandarmeria.
Două perspective: un bunic și un nepot
Cum afectează încrederea românilor în politicieni mersul la urne? Și de ce vârstnicii merg, totuși, în număr mai mare la vot decât tinerii?
Am încercat să aflăm întrebând o bunică și un nepot. Sunt două generații, cu două perspective asupra vieții, reprezentanți ai unor lumi diferite; unul născut și crescut în comunism – regim care a impus conformismul; iar celălalt a cunoscut doar lumea așa-zis liberă, fără frica de a exprima ceea ce gândește.
În cazul bunicii, Marta S. (*), dintr-un sat din Județul Bistrița-Năsăud, deși a avut o viață grea, copii de crescut, la 70 de ani are o pensie insuficientă, fiind nevoită să lucreze prin sat pentru a-și asigura traiul, ea și-a păstrat consecvența și spune că va merge la vot în 2024, fără a da vina pe clasa politică pentru multele lipsuri.
Nepotul său, Iacob S. (*), un tânăr de 25 de ani, fără un loc de muncă stabil, e deja dezamăgit de mersul lucrurilor: „Nu votez pentru ca oricum nu se schimbă nimic (…) toți sunt la fel”, spune acesta revoltat.
O poveste similară are și o tânără de 31 de ani, Iuliana M. (*), tot dintr-o comună a Județului Bistrița-Năsăud, care, până acum, a votat de fiecare dată „pentru a-și face datoria de cetățean și cu speranța într-un viitor mai bun”.
Dezamăgirea și lipsa unor rezultate concrete au pus-o pe gânduri: „Oamenii sunt dezamăgiți și de rezulate și de politicieni. Nu s-a întâmplat nimic, merge tot mai rău. Nu știu pe cine să votez, nu mai am încredere în politicieni, promit multe…”, a spus aceasta.
Alți interlocutori cu care am discutat, bărbați și femei din Județele Bistrița-Năsăud și Constanța, au identificat cauze și motive pentru a nu vota, și au pus degetul pe rană: pe lângă faptul că cetățenii nu se simt reprezentați, în „lipsa unor candidați cu ale căror principii să rezoneze și lipsa unei agende care să acopere nevoile societății (învățământ, sănătate, infrastructură)”, politicienii „una spun la alegeri, și alta fac după”. Din această pricină, proiectele prezentate în campanie sunt percepute drept „minciuni electorale”.
7 din 10 tineri se gândesc la un viitor în afara țării
Consecința indirectă a pierderii încrederii românilor în politicieni sunt apariția pesimismului în viitorul țării, precum și deznădejdea că România merge pe un drum bun.
Astfel, conform unui Sondaj INSCOP (inscop.ro) din aprilie 2024, două treimi (62.5%) dintre respondenți nu sunt încrezători în viitorul țării.
Un alt studiu, realizat de Institutul Român pentru Evaluare și Strategie (IRES – https://ires.ro), a ajuns la o concluzie similară: Partidele politice (4%), Parlamentul României (9%), Guvernul (9%) și Președintele României (11%) beneficiază de cea mai mică încredere în rândul tinerilor. De asemenea, 67% dintre aceștia iau în considerare plecarea din țară (temporar, definitiv sau ambele).
Studiul numit „Tinerii din România în anul electoral 2024”, a fost realizat în martie 2024, pe un eșantion de 800 de respondenți cu vârste cuprinse între 18 și 35 de ani.
Democrația, România și votul
Democrația și libertatea au devenit o normalitate, dar nu a fost întotdeauna așa. Data de 20 mai 1990 va rămâne în memoria românilor ca ziua primelor alegeri libere. În consecință, istoria arată că aceste valori, democrația și libertatea, sunt vulnerabile în contextul în care nu sunt protejate și întreținute.
Deși dreptul de a vota este un pilon de bază al democrației, doar o treime (31.94%) dintre persoanele trecute pe listele de vot și-au exercitat acest drept la alegerile parlamentare din 6 decembrie 2020, potrivit Autorității Electorale Permanente (roaep.ro).
Mai mult, se observă o scădere constantă a prezenței la vot a cetățenilor din 1990 (86.18% alegerile parlamentare) până în 2020.
Anul de cumpănă a fost 2008, când au avut loc primele alegeri parlamentare de după intrarea României în Uniunea Europeană.
A fost prima dată după Revoluție când prezența la urne a scăzut sub 50%, înregistrând 39.2%. Anul 2008 nu este singular, ci doar începutul unui fenomen ce a continuat până în 2020, când s-a înregistrat un minim istoric în acest sens.
Marius Spermezan, director în cadrul Direcției Regionale de Statistică al Bistrița-Năsăud, oferă o explicație asupra acestui fenomen:
„În 1990 oamenii au vrut să transmită un mesaj, s-a urmărit îmbunătățirea calității vieții. Ulterior, cetățenii și-au pierdut încrederea în politic, oamenii s-au săturat de promisiuni care nu se concretizează.
O mică diferență s-a observat la alegerile prezidențiale din anul 2014, când s-a dorit cu ardoare o schimbare. A tăcea și a nu merge la vot în ziua alegerilor înseamnă că nu vrem schimbarea, progresul.„
Ce vor face românii în 2024? Potrivit sondajului INSCOP din martie 2024 aproape 60% dintre respondenți au susținut că vor vota, iar tinerii incluși în studiul „Tinerii din România în anul electoral 2024” au declarat că vor merge și ei la urne într-un procent de peste 60%. (63% prezidențiale, 58% parlamentare, 59% locale și 58% europarlamentare).
Sondajele de opinie arată încurajator: potrivit acestora, în anul 2024 urmează să avem un record al prezenței la vot, însă realitatea din ultimii ani arată opusul.
Citește și: Cercul început cu Iliescu se va închide cu Geoană?
De ce ar arăta lucrurile altfel anul acesta?
Cine ar avea de câștigat de pe urma unei prezențe ridicate la vot? Pentru a evita chestiunile și dezbaterile de acest tip, unele state (Australia, Singapore, Brazilia, Luxembourg) au recurs la impunerea votului obligatoriu, în timp ce altele desfășoară campanii intense prin care se încurajează participarea la vot.
Așa se explică importanța exercitării acestui drept. Ar reprezenta pentru România o soluție introducerea votului obligatoriu?
Analistul politic, lector universitar George Jiglău este de părere că: „nu suntem pregătiți pentru votul obligatoriu, nici măcar pentru o prezență semnificativ mai mare la vot. O prezență mare la vot funcționează și ajută când avem o democrație funcțională”, spune acesta.
„Prin funcțională mă refer la existența unui consens la nivel de partide și elite politice, un acord suficient de larg cu privire la chestiunile fundamentale care țin de democrație, orientarea țării, inclusiv pe zona economică, astfel încât indiferent de cine câștigă alegerile să nu existe un șoc în ceea ce privește felul în care funcționează țara pe un termen rezonabil de timp, dar și din perspectiva democrației și orientării euro-atlantice.”
Mai mult, analistul politic pune sub semnul întrebării această dorință de a avea o prezență mai mare la vot, la care adaugă criza încrederii și contextul complicat existente.
Analistul mai atrage atenția asupra faptului că s-ar putea să apară consecințe nu neapărat pozitive pentru democrația românească:
„Pe fondul acestei crize de încredere, oarecum justificată, în ce s-ar putea transforma doza aceasta foarte mare de neîncredere? (…)
Pun sub semnul întrebării ideea unei prezențe mai ridicate la vot, punând cap la cap aceste lucruri – vocile complicate care există în peisajul politic și care ar putea să fie printre cei care ar primi mai multe voturi, dacă prezența ar fi și mai mare – deși nu este o certitudine că partidele extremiste ar primi mai multe voturi.
Însă nu putem fi siguri nici că se vor îndrepta în direcția inversă”, a explicat analistul politic.
De ce nu votează românii. Ce este de făcut?
Lector universitar George Jiglău ne oferă o soluție complementară: „Per total, soluția la această problemă trebuie să vină dinspre partide. Ele (partidele) trebuie să vină cu politicieni care să emane mai multă încredere pentru electorat (…)
Acele entități (partidele) au privilegiul de a avea două ancore – una în sistemul politic și una în societate, fiind cele care ar trebui să aducă oameni din societate și să-i împingă către funcții publice (…) Câtă vreme nici dinspre cetățeni nu vine o dozare a propriilor așteptări în raport cu politicienii și cu partidele, lucrurile nu se vor schimba, chiar dacă partidele ne aduc doar candidați și idei grozave.”
Pierderea semnificației mersului la vot, pentru majoritatea românilor, a început cu dezamăgire și îndoială. Restabilirea încrederii în politic și instituțiile statului este vitală pentru o Românie puternică și un viitor prosper.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Articol publicat în cadrul proiectului „Democrație la pătrat”, finanțat în parte printr-un grant al Departamentului de Stat al SUA. Opiniile, constatările şi concluziile prezentate în această lucrare aparțin autorului/autorilor şi nu le reflectă neapărat pe cele ale Departamentului de Stat al S.U.A.
„…7 din 10 … in afara tarii…”___–____evident ca este o greseala enorma, pentru ca LUPTA trebuie data acasa, insa actuala si fosta casta de exploatatori stiu -la modul excelent- cum sa manipuleze masele, incat nici sa nu mai voteze, si chiar sa para ca tot masele sunt de vina, desi chiar ignoranta, lipsa de educatie, etc., sunt -DE FAPT- tot set up-ul celor ce conduc destinele romanilor, de peste 70 de ani…///”,(Rodica Culcer)…aceasta campanie…manevra de subminare…” parafrazand celebra zicere a lui Creanga („Mai sarac ca anul acesta…”), care se potriveste si pe fond, intrebarea este, doar cu cat este mai perversa si subminatoare, aceasta campanie decat celelalte, iara raspunsul invariabil urmeaza dupa neclintitele „alegeri” , in care -oricum- „tot cine trebuie castiga”, chiar daca castigatorul nu vine prin plic(din afara), asa cum reclama anumite voci,finalul este si mai criminal, pentru ca -de fapt- ” cine trebuie castiga” este perfect egal cu ” oricine ar iesi, tot ei castiga”, adica actuala si fosta casta politico-securisto-popeasca…Concluzia este ca ori exista un dumnezeu si suntem blestemati chiar de el, ori ca NU suntem un popor ci doar o populatie, o hoarda cu mutatii la nivel de pigment-piele , care -cine stie cum- am ajuns (din Africa) in Europa, am vandalizat primul magazin de haine second-hand, si cam asta este istoria noastra…
„…Ce ste de facut.?…” In contextul romanesc, adica TALHARIE GENERALIZATA, chiar daca legalizata- solutia nu poate fi decat radicala: ” Aritmetica finanțelor: salariile bugetarilor consumă toți banii din TVA și accize
În euforia electorală, bugetarii cer majorări de salarii, însă finanțele țării sunt sufocate de cheltuieli de personal care consumă aproape toți banii încasați din TVA și accize.
(Lidia Moise-28.05.2024) .”..consuma aproape toti banii…”___–__RSR (republica sclavagista romana), chiar este parte din lista republicilor care au devenit/fost/sunt parcul de distractii al diavolului, el diablo-sef nu a auzit de Mujica (Uruguay), sau de Milei-Argentina-mai nou), care au fost si sunt oameni si care au indraznit reforme serioase,iohanis este el insasi bandit-sef , iar mai nou milog-sef, ultima vizita (la Casa Alba), a fost facuta in speranta ca-l va determina pe J.Biden sa-l ia in considerare pentru sefia NATO, in loc sa produca reformele pe care -altfel- le-a promis, inainte de a „ajunge imparat”…Practic , cu asemenea specimen la varf, este absurd sa crezi ca exista o speranta, singura sansa de SALVARE a Romaniei rezida intr-o reala revolutie sociala, nu neaparat sangeroasa, prin care sistemul actual trebuie inlocuit in totalitate, adica intoarcerea la Monarhie(cu Printesa straina-Infanta Sofia, de Spania), si -OBLIGATORIU- reforma teritoriala, cu max. 10 judete, reforma legislativului, parlament cu max. o suta membri, reducerea administratiei cu cel putin 25%, a armatei cu cel putin 75%, terminarea cu pensii speciale si recuperarea miliardelor deja distribuite (chiar daca „legal”), etc. etc., iar salarizarea trebuie gandita prin prizma salariului net mediu(cu care se traieste destul de bine), adica prima functie a tarii de max. 3X, raportat la aceasta suma, iar decrementarea sa fie cu o suta lei pentru urmatoarea functie,si cu alte procente pentu esafodajul de „sub”, evident la stat, in afacerile particulare, salariile pot fi colosale(daca-si permit), insa -in paralel- trebuie introdusa TAXAREA PROGRESIVA, insa jupanul ciuca-bot-de-maciuca NU este de acord, pentru ca i-ar ciunti din sutele de mii „muncite” de el si cei ca el…///2-„Nota de plata va veni…”___–___in asa-zisa justitie si asa-zisa justitie sociala din RSR, orice nota de plata va fi platita tot de cei care muncesc, ” elitele” se rotesc, asa ca -pentru un timp- dispar si dispare si responsabilitatea, tot sclavii vor plati ponoasele imenselor datorii, facute deja, si care nu contenesc sa creasca…
vorbind de TALHARIE GENERALIZATA, iata un ultim titlu care confirma, desi acest gen de furt este specific NUMAI celor din guvern(central si local) si al unei clientele inguste si f. selecta:”Recordul trist al României: suntem pe primul loc în topul țărilor investigate pentru fraudarea fondurilor europene(…)