Comisia Europeană apreciază că România și-a îndeplinit una dintre obligațiile privind transparența deciziilor publice, după introducerea registrului întâlnirilor de lobby pentru parlamentari. Bruxelles-ul avertizează însă că una dintre cele mai sensibile reforme anticorupție este încă incompletă: noul sistem al declarațiilor de avere și de interese trebuie să permită în continuare verificarea eficientă a patrimoniului și a eventualelor conflicte de interese ale demnitarilor. Miza este menținerea unui mecanism credibil de control al integrității în funcțiile publice, un domeniu urmărit îndeaproape în rapoartele anuale privind statul de drept.
Legea adoptată în noiembrie 2025 introduce pentru deputați și senatori obligația de a declara întâlnirile cu terți care au legătură cu inițiative legislative. Măsura urmărește să permită publicului să vadă cine încearcă să influențeze redactarea, modificarea sau adoptarea unei legi și în ce context are loc contactul cu aleșii.
Comisia Europeană consideră că România a aplicat integral recomandarea privind lobby-ul parlamentar. Evaluarea nu înseamnă că activitatea de influențare a politicilor devine interzisă, deoarece reprezentarea intereselor este o parte obișnuită a procesului democratic. Cerința este ca aceste contacte să fie vizibile și să poată fi verificate, mai ales atunci când sunt legate direct de texte legislative.
Regula poate acoperi întâlniri cu asociații profesionale, companii, sindicate, organizații neguvernamentale, consultanți, grupuri civice și alți actori care prezintă argumente sau solicită modificări legislative. Înregistrarea întâlnirii nu stabilește că interlocutorul a obținut o schimbare și nici că parlamentarul a acționat în interesul său, dar creează o urmă publică a interacțiunii.
Eficiența sistemului va depinde de modul în care obligația este aplicată în practică. Informațiile trebuie publicate într-o formă accesibilă, actualizată și suficient de precisă pentru a permite identificarea temei discutate, fără ca raportarea să se transforme într-o simplă listă de întâlniri fără context.
Închiderea acestei recomandări contrastează cu situația reformei declarațiilor de avere și de interese. Proiectul legislativ nu a ajuns încă la o formă finală, iar Comisia cere autorităților să adopte un cadru care să permită în continuare verificarea eficientă a informațiilor depuse de persoanele obligate să declare.
Declarația de avere arată, în limitele prevăzute de lege, proprietăți, conturi, investiții, venituri, datorii și alte elemente patrimoniale. Declarația de interese urmărește funcțiile deținute, participațiile în societăți, calitatea de membru în organizații, contractele și alte legături care ar putea intra în conflict cu atribuțiile publice.
Cele două documente permit compararea situației financiare și profesionale a unei persoane cu deciziile pe care aceasta le ia în exercitarea funcției. Ele pot indica o incompatibilitate, un interes personal nedeclarat sau o diferență care necesită explicații, fără ca simpla existență a unui bun, venit ori relații profesionale să dovedească automat o încălcare a legii.
Agenția Națională de Integritate are un rol central în verificarea declarațiilor, evaluarea incompatibilităților și identificarea conflictelor de interese. Pentru ca reforma să funcționeze, instituția trebuie să aibă acces la datele necesare, competențe clare și proceduri care permit compararea informațiilor cu registrele fiscale, comerciale și patrimoniale.
Comisia nu cere publicarea nelimitată a tuturor datelor personale. Reforma trebuie să echilibreze protecția vieții private și securitatea persoanelor cu interesul public de a controla integritatea celor care exercită puterea. Datele sensibile pot fi protejate, dar informațiile esențiale pentru identificarea averilor, intereselor și conflictelor trebuie să rămână verificabile.
Dezbaterea a devenit mai importantă după schimbările și disputele juridice privind publicarea declarațiilor. Orice nou sistem trebuie să precizeze ce informații sunt depuse, care dintre ele devin publice, cât timp rămân accesibile și în ce condiții autoritățile pot verifica datele care nu sunt afișate integral.
Un registru greu de consultat sau alcătuit din documente publicate în formate neuniforme reduce valoarea transparenței. Pentru jurnaliști, organizații civice și cetățeni, posibilitatea de a căuta, compara și urmări modificările de la un an la altul este la fel de importantă ca obligația formală de depunere.
Comisia urmărește și dacă declarațiile pot fi verificate într-un interval rezonabil. Un sistem în care informațiile sunt depuse, dar controalele durează ani sau nu pot folosi bazele de date relevante, oferă o protecție limitată împotriva incompatibilităților și a averilor nejustificate.
Reforma trebuie să stabilească și cine este obligat să declare. Categoriile pot include demnitari, parlamentari, membri ai Guvernului, aleși locali, magistrați, conducători ai instituțiilor publice și alte persoane care gestionează bugete, contracte sau decizii cu impact economic important.
Sancțiunile trebuie să facă diferența între o eroare administrativă, depunerea tardivă și ascunderea intenționată a unor informații relevante. Un sistem credibil trebuie să permită corectarea greșelilor, dar și sancționarea declarațiilor false, incomplete sau depuse pentru a împiedica verificarea.
Noile reguli privind întâlnirile parlamentarilor și reforma declarațiilor acoperă două etape diferite ale integrității publice. Registrul de lobby arată cine încearcă să influențeze o decizie, în timp ce declarațiile permit verificarea intereselor personale ale celui care ia acea decizie.
Folosite împreună, cele două instrumente pot arăta dacă un ales a discutat un proiect cu un anumit actor și dacă deține interese financiare sau profesionale relevante pentru acel subiect. Existența unei asemenea legături nu stabilește automat un conflict, dar poate declanșa obligații de abținere, clarificări sau o verificare instituțională.
Comisia nu prezintă reforma lobby-ului parlamentar drept o soluție completă pentru transparența influenței asupra deciziilor publice. Contactele cu miniștri, secretari de stat, funcționari și autorități de reglementare pot avea o importanță comparabilă, iar cadrul general românesc privind reprezentarea intereselor rămâne mai fragmentat decât registrul introdus pentru parlamentari.
Evaluarea favorabilă arată însă că o recomandare poate fi închisă atunci când există o modificare legislativă suficient de clară și aplicabilă. În cazul declarațiilor de avere, Comisia nu consideră că acest prag a fost atins și menține solicitarea până când reforma va fi adoptată și va putea fi evaluată în practică.
Următorul raport va analiza forma finală a legii, competențele Agenției Naționale de Integritate, accesul public la informații și capacitatea autorităților de a identifica incompatibilități, conflicte de interese și diferențe patrimoniale care necesită investigații. Comisia va putea considera recomandarea îndeplinită numai dacă noul sistem păstrează atât controlul instituțional, cât și transparența necesară răspunderii publice.
Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului 2eu.brussels, o inițiativă a Euronium.Brussels, în parteneriat cu PRESShub, dedicată explicării modului în care legislația europeană influențează economia, companiile, societatea și cetățenii.)
(Sursa foto: EC – Audiovisual Service)
