Ce au devenit fanioanele democrației din presă

Data:

Intrarea G4Media în portofoliul tot mai obez al unui condamnat penal a adus din nou pe agenda publică întrebarea care mai e rolul presei în susținerea democrației.

G4Media ajunsese la o performanță greu de atins în epoca rețelelor: câștigase încrederea publicului, care contribuia și financiar la existența publicațiilor companiei, avea o audiență bună și un profit mulțumitor. Puțina presă activă credibilă gâfâie în încercarea zilnică de a se lupta cu dezinformarea, cu propaganda desfrânată a unor televiziuni, cu hățișul confuz al rețelelor sociale, pentru a putea ține vie democrația.

Scepticismul publicului, care deplânge intrarea unor jurnaliști talentați și onorabili în solda penalilor, ce-i drept, la un preț bunicel, vine din experiența ultimilor ani. Publicații care au însemnat ceva pentru edificarea României democrate au decăzut lamentabil după ce au fost acaparate de proprietari venali sau penali. Ele au fost instrumentalizate, transformate în arme de atac la rivali politici sau la concurență, iar jurnaliștii s-au adaptat la noua condiție de executanți obedienți. În cel mai bun caz, publicațiile-fanion au devenit insignifiante, și nu din cauza schimbărilor forțate de noile tehnologii, ci din lipsa subiectelor relevante și a eticii.

România Liberă (RL) a disidenților Petre Mihai Băcanu, Anton Uncu, Mihai Creangă a avut un rol important în modelarea publicului ieșit din comunism. După 2004, RL a intrat în proprietatea lui Dan Adamescu, condamnat pentru corupție, și a familiei sale, cu 50% acționariat german WAZ. În 2010, grupul WAZ s-a retras constatând distor­sionarea pieței media, iar pe parcursul anilor ziarul a devenit fluctuant în opinii, după cum o cereau interesele patronatului. Cei mai mulți ziariști de marcă s-au retras, în timp, iar anchetele au devenit o raritate. Editorialele stridente și conspiraționale ale lui Marius Ghilezan, pe linia propagandei „suveraniste”, indică o ideologie retrogradă pe care publicația și-o asumă.

Se stătea la coadă în anii ’90 pentru a cumpăra Evenimentul Zilei (EvZ), editat în tiraje astronomice. Nu se citeau doar fantasmagoriile de tipul „găina care naște pui vii”, ci și editorialele care ghidau publicul în direcția unei lumi noi. Trecut de la trustul german Gruner&Jahr la Ringier, când încă și-a păstrat ținuta de publicație
quality, apoi în proprietatea lui Bobby Păunescu și din 2011 în portofoliul lui Dan Andronic, condamnat penal, EvZ face concesii intereselor patronale și are o politică editorială mediocră.

Primul ziar privat fondat de Ion Rațiu în 1991, cu orientare țărănistă, a trecut prin numeroase formule redacționale, păstrându-și totuși o atitudine de opoziție într-o perioadă dominată de PSD. Cumpărat de penalul Sorin Ovidiu Vântu, Cotidianul a căpătat o linie editorială difuză, fără direcție. Preluată de Cornel Nistorescu în varianta online, publicația este azi o platformă care găzduiește răfuieli și critici neargumentate.

Timișoara, ziarul Proclamației de la Timișoara, a avut o soartă dureroasă. După dispariția lui Oscar Berger, care și-a cheltuit ultimele resurse pentru a-l susține, ziarul a devenit în mâna noului proprietar o foaie a rugilor din satele bănățene, pierzându-și complet spiritul. Revândut unui angajat de la ziarul cândva concurent, Renașterea bănățeană, ziarul Timișoara a căzut în irelevanță, cu o audiență minoră.

Niciuna dintre publicațiile cândva esențiale pentru formarea opiniei, cu excepția ziarului Adevărul, nu intră în Top 15 al audienței, nici al încrederii în brand, conform Digital News Report 2025. Sunt doar câteva exemple, ilustrative pentru lejeritatea cu care autonomia jurnalistică și relevanța actului jurnalistic se pot pierde.

Cristian Pantazi și Dan Tăpălagă au declarat că nu-și vor pierde independența editorială, fiindcă așa sună contractul. Când, oare, au contat pentru noii patroni legea, regula, contractul? Presupunem că încet-încet vor fi tot mai rare subiectele tari privindu-i pe boșii politici ai noului proprietar, fiindcă se poate cumpăra tăcerea cu bani mulți. Sau, dacă vor fi dezvăluiri, acestea nu vor avea vizibilitate, tehnic simplu de diminuat în lumea digitală. Zilele trecute, Tucă și Cristache, doi brontozauri care n-au făcut niciodată jurnalism, făceau mișto de G4Media ajunsă la aceeași masă cu ei. E o doză de furie și mult regret în aceste rânduri.

Citește și: Consiliul Suprem de Apărare al Industriei Energetice

Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici

Urmăriți PressHUB și pe Google News!

spot_imgspot_img
Brîndușa Armanca
Brîndușa Armanca
Ziaristă, scriitoare şi profesor universitar în jurnalism. A fost directoarea Institutului Cultural Român din Budapesta (2006-2012), calitate diplomatică în care a deținut președinția Uniunii Europene a Institutelor Culturale, EUNIC Hungary. A lucrat ca redactor în echipe prestigioase la Radio Europa liberă, la publicații ca Expres, Temesvári Új Szó, Orizont sau Ziua, unde a fost director coordonator editorial, precum și la TVR Timişoara, studio regional pe care l-a condus ca director timp de şase ani. Realizează rubrica Media culpa în revista „22” și continuă corespondențele la Radio Europa liberă., A publicat volume de media și a realizat filme documentare recompensate cu premii naționale și internaționale, iar activitatea culturală cu Distincția Academiei Române și cu o înaltă distincție culturală a din partea ministrului culturii ungar pentru diplomație culturală. Este de asemenea membră a Uniunii Scriitorilor și a numeroase organizații ca GDS, Societatea Timișoara, AZIR/AEJ, ECREA.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Distribuie articolul

spot_img

Ultimele știri

Abonează-te la newsletter-ul nostru

Pentru a fi la curent cu cele mai recente știri, oferte și anunțuri speciale.

Mai multe articole similare
Related

Fantoma înviată – Ucraina, R. Moldova și ecourile imperiului sovietic

Sărbătorirea zilelor naționale ale Ucrainei pe 24 august și...

Propaganda rusească – un pericol permanent

De mai bine de o sută de ani încoace,...

Ilan Șor vrea să scoată Republica Moldova la mezat pe blockchain

Republica Moldova trăiește, în aceste săptămâni, o reluare a...

Cât mai contează dreptul internațional?

În contextul actualului conflict de lângă noi, se pune...