După 70 de ani. Un nou 1956?

În luna noiembrie se împlinesc 70 de ani de la Revoluția Maghiară din 1956.

Acest eveniment avea să modeleze politica sovietică și americană față de Europa de Est pentru următoarele trei decenii ale Războiului Rece.

În 1955 liderul sovietic Nikita Hrușciov se împăcase cu Tito, legitimând comunismul național independent de URSS.

În februarie 1956, Hrușciov l-a denunțat pe Stalin într-un ”discurs secret” care a devenit rapid public.

În iunie, muncitorii polonezi s-au revoltat la Poznan, iar în octombrie, liderul comunist polonez exilat Vladislaw Gomulka, a revenit la conducerea Partidului Comunist.

Drept rezultat, a fost înlăturată amenințarea intervenției militare sovietice și au fost adoptate unele reforme liberale limitate.

În Ungaria protestele s-au transformat în revoluție pe 23 octombrie, când poliția secretă a tras asupra demonstranților neînarmați.

Armata sovietică a intervenit, dar a suferit pierderi mari și s-a retras temporar.

Când noul guvern condus de Imre Nagy (care îl înlocuise pe stalinistul Matyas Rakosi) a proclamat sfârșitul conducerii Partidului Comunist și retragerea din Pactul de la Varșovia, Moscova a zdrobit revolta cu forța militară.

Precedentul a fost Germania de Est în 1953, când Moscova a folosit o forță militară masivă pentru a suprima o revoltă care a început ca un protest față de condițiile de muncă mai dure din Berlinul de Est.

Protestul s-a extins rapid într-o revoltă de o săptămână la nivelul întregii RDG, implicând aproximativ o jumătate de milion de oameni.

După consultarea liderilor comuniști est-europeni, liderul sovietic a emis pe 30 octombrie o proclamație ”Prietenia și Cooperarea dintre Uniunea Sovietică și alte state socialiste”, care promitea respectarea suveranității statelor comuniste individuale și relații mai echitabile între ele.

Dar confruntat cu lichidarea regimului comunist din Ungaria, a ordonat riposta militară.

Practic putem vorbi despre ”Doctrina Brejnev” înainte de consacrarea ei oficială.

Înăbușirea Revoluției Maghiare de către Uniunea Sovietică în 1956 nu a fost punctul de cotitură definitiv în politica occidentală și în cea americană din timpul Războiului Rece față de Europa de Est.

Adevăratul punct de cotitură în politica americană a fost anul 1953.

Revolta est-germană și alte evenimente au generat discuții despre politici mai intervenționiste.

Dar până la sfârșitul acelui an, administrația Eisenhower a concluzionat în raportul Consiliului Național de Securitate – NSC nr. 174 (decembrie 1953) că doar un război ar putea pune capăt controlului sovietic asupra Europei de Est.

Această concluzie a fost întărită de eșecul eforturilor administrației Truman în coordonarea operațiunilor sub acoperire.

Politica SUA a fost definită oficial în Directiva NSC 5505 (ianuarie 1955) ca încurajând promovarea reformelor în spațiul sovietic european, mai degrabă decât eliberarea acestora de sub dominația sovietică.

Statele Unite puteau cel mult să încerce prevenirea sovietizării totale și menținerea unui spirit de rezistență.

Suprimarea Revoluției Maghiare de către sovietici a pus politica SUA în așteptare pentru următorul deceniu. Principalul mijloc disponibil Statelor Unite pentru a-i ajuta pe est-europeni în acei ani au fost emisiunile radio.

O nouă viziune politică avea să apară în anii 1960, când Zbigniew Brzezinski a propus ”o implicare pașnică” în Europa de Est pentru a promova mai multe legături cu Occidentul și a determina o liberalizare internă treptată.

Această viziune a dus la extinderea legăturilor economice, schimburi culturale, călătorii în ambele sensuri, mărirea numărului emisiunilor radio occidentale

Aceste măsuri au fost acceptate și tolerate de regimurile comuniste est-europene.

Unele reforme minore erau necesare și posibile.

Liderul maghiar Janos Kadar a proclamat în 1961 că ”cine nu este împotriva noastră este cu noi” și a introdus un ”Nou Model Economic”, cunoscut popular sub numele de ”comunism gulaș”.

Aceasta a implicat legături economice extinse cu Occidentul și reforme minore orientate spre piață.

În Polonia, Gomulka a tolerat agricultura privată, o Biserică Catolică activă și călătorii în Occident.

Bulgaria a permis mai multă libertate culturală.

Polonia, Ungaria și România au pus capăt bruiajului emisiunilor radio occidentale.

Evenimentele din Cehoslovacia din 1968 și cele din Polonia de la începutul anilor 80, chiar dacă au reprezentat o amenințare pentru sistemul comunist, nu se pot compara cu evenimentele din 1956.

Dacă ne referim la Ungaria, a mai avut două revoluții înainte, cea din 1848 și cea din 1919.

Revoluția din 1848 a fost înfrântă de armata țaristă, bătălia finală fiind la Șiria, lângă Arad.

După 1848 și 1956 e greu de crezut că maghiarul obișnuit îi place prea mult pe ruși.

În 1956, situația internațională a fost mai complicată de criza Suezului, când Franța, Marea Britanie și Israelul au întreprins o acțiune militară împotriva Egiptului.

Acțiunea a fost întreruptă la cererea SUA, care se temea că aceasta ar duce la căderea altor țări din regiune în sfera de influență sovietică.

Parcă ar fi situația din prezent, când avem în paralel conflictul din Iran și cel din Ucraina.

Acum se poate vorbi despre un 1956 oarecum în reluare.

Puterea opresoare, URSS, iar în prezent Rusia, încearcă să își mențină controlul prin interpușii locali.

Viktor Orban și ministrul său de Externe au dat dovadă de o slugărnicie nemărginită față de Rusia, foarte aproape de trădare.

Chiar și înainte de 1989, Janos Kadar nu era atât de slugarnic față de sovietici.

Viktor Orban poate fi considerat mai degrabă un amestec între Bela Kun și Matyas Rakosi (primul lider comunist ungar), cu unele nuanțe de Miklos Horthy.

Este susținut deschis de Rusia și de Donald Trump, nu de SUA.

Nu mai putem vorbi acum despre aspecte militare, ci de degrabă de propagandă și dezinformare.

Pentru România, schimbarea guvernului de la Budapesta după 12 aprilie nu poate avea decât efecte pozitive.

Chiar dacă va fi mai bine, să nu ne așteptăm la minuni.

Orice guvern maghiar, indiferent de culoarea sa politică, nu poate avea aceeași poziție cu noi referitor la Transilvania.

Dar, ca de obicei, este de preferat dacă nu mai bine, măcar răul cel mai mic.

Să sperăm că Paștele va fi benefic pentru noi și din punct de vedere geopolitic.

”Nenorocirea vine pe spatele unui cal și pleacă pe jos” – proverb maghiar

”Mătura nouă mătură bine” – proverb maghiar

”Bufnița îi spune vrabiei că are capul mare” – proverb maghiar

”Și floarea cea mai albă are umbra sa” – proverb maghiar

”Cel mai bun moment ca să plantezi un pom a fost acum 20 de ani. Al doilea moment bun este acum” – proverb maghiar