În „Duminica Orbului“ românii au votat în bloc FSN, deși au regăsit pe listele electorale nume ale foștilor securiști care îi avuseseră sub pază. Victimele s-au făcut frați de cruce cu călăii.
De 32 de ani o serie de întrebări persistă în memoria românilor care nu au ieșit deformați din regimul comunist: Cum a fost posibil să lăsăm țara pe mâinile lui Iliescu, ale foștilor privilegiați ai PCR și ale fostelor cadre superioare ale Securității?
România ar fi rămas la fel de supusă Moscovei și izolată ani de-a rândul de Europa civilizată dacă cel care a călcat pe cadavrele tinerilor în decembrie ’89 pentru a fi votat la 20 mai 1990 de 85% dintre români nu ar fi existat?
Doar Iliescu, omul rușilor, a fost vătaful păcatului originar care a subsumat frustrările românilor din timpul dictaturii lui Ceaușescu deopotrivă cu libertățile nerumegate de după căderea comunismului? Doar bătrânul de 92 de ani judecat pentru infracțiuni contra umanității avea în genă credința că „Ceaușescu a întinat nobilele idealuri ale socialismului?“
Nu cumva un număr considerabil de Ion Iliescu, după chipul și asemănarea lui, erau pregătiți să preia puterea, dar au fost trași pe linie moartă de omul rușilor?
Ceasul nefast în care victimele s-au făcut frați de cruce cu călăii
Întrebarea cea mai năucitoare este cum de milioane de români (nu știm nici până la ora aceasta câți), care au fost urmăriți de Securitate, au votat nu doar un individ, pe Ion Iliescu, ci un regim impus și controlat de cadrele fostei poliții politice care abia acum se simțeau ca peștele în apă?
Cadrele superioare ale Securității l-au lăsat din brațe pe Ceaușescu, deși aveau toate privilegiile, mai puțin unul: Aveau bani să-i întoarcă cu furca, dar nu aveau ce să facă cu ei, nu puteau fi proprietari. Dictatorul le-a interzis să-și construiască vile de lux ori să-și cumpere mașini din Occident. Apartamentele și vilele de lux confiscate de comuniști nu aveau un nume, ci întruchipau o funcție. La fel au stat lucrurile și în cazul activiștilor cu funcții înalte în PCR.
Revin la întrebarea privitoare la orbul găinii de care a dat dovadă majoritatea covârșitoare a românilor atunci când l-au votat pe Iliescu. Mai întâi la alegerile din 20 mai 1990, în „Duminica Orbului“, iar ulterior în mandatele din 1992-1996 și 2000-2004.
În toate întreprinderile, în fostele IAS-uri, în redacțiile ziarelor, în edituri, în inspectoratele școlare, în spitale, toți „oamenii muncii“ știau cine sunt securiștii care îi supravegheau. Și totuși i-au votat. Au votat în bloc FSN, deși au regăsit pe listele electorale nume ale foștilor securiști care îi avuseseră sub pază. I-au trimis în Parlament fără nici o ezitare.
Victimele s-au făcut frați de cruce cu călăii. Este o afirmație dură? Sau poate nedreaptă? Nici, nici. Ne-am meritat soarta, ni l-am meritat pe Iliescu.
Dincolo de manipulare, dincolo de populismul deșănțat, trebuie să recunoaștem că a fost de-al nostru. La fel cum azi, deși la o scară mai mică, este AUR. Sau, pentru scandalagii de profesie, este „eterna și fascinanta“ Diana Șoșoacă.
Continuarea, în Deutsche Welle!
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Foto: picture-alliance/dpa/Rybarczyk)
