Procurorul Ionel Laurențiu Beșu, fost judecător la Curtea de Apel București și unul dintre magistrații din documentarul Recorder „Justiție capturată”, a depus în dosarul său disciplinar două documente. Primul cere recuzarea judecătorului Alin Vasile Ene, membru CSM. Al doilea cere un „test de imparțialitate obiectivă” și, în subsidiar, recuzarea membrilor secției care au votat două acte ale Consiliului despre documentar. Împreună, cele două cereri pun întrebarea cât de neutră poate fi o instanță disciplinară care s-a pronunțat deja, public despre faptele și persoana judecată?
Beșu este magistrat din 2011. A debutat ca judecător la Judecătoria Fetești, a promovat apoi la Tribunalul Giurgiu, iar în 2023 CSM i-a aprobat transferul la Tribunalul București. În 2022–2025 a fost delegat succesiv la Curtea de Apel București. Înainte de magistratură a fost ofițer de poliție judiciară. Ulterior a lucrat la Direcția Generală de Informații și Protecție Internă a MAI, cunoscută drept „Doi și un sfert”. Detaliul a fost folosit împotriva lui în spațiul public, iar el a spus că informația a fost mereu cunoscută.
A devenit cunoscut publicului larg în decembrie 2025. Documentarul „Justiție capturată”, publicat de Recorder pe 9 decembrie, a depășit 5,3 milioane de vizualizări pe YouTube. Beșu a povestit în el despre schimbarea completurilor din dosare cu impact mediatic.
A relatat că, în dosarul Bădălău, după o divergență cu celălalt membru al completului privind nulitatea procedurii de cameră preliminară, președinta Curții nu i-a mai prelungit delegarea. Beșu a fost înlocuit, iar noul complet a dispus reluarea procedurii de la zero și trimiterea dosarului la rejudecare la Tribunalul Giurgiu.
După documentar a cerut să devină procuror. Secția pentru procurori a CSM i-a aprobat cererea în unanimitate, iar el a spus că decizia i-a aparținut și că nu a fost influențat. A fost numit procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu în martie. Faptele pentru care este judecat ar fi fost comise cât timp era judecător, de aceea cauza revine Secției pentru judecători.
Dosarul disciplinar
Cercetarea a pornit de la sesizarea președintei CAB, Liana Arsenie. Inspecția Judiciară a concluzionat că declarațiile lui Beșu despre dosarul Bădălău constituie abatere disciplinară pentru nerespectarea secretului deliberării. A subliniat că obiectul cercetării este limitat la încălcarea acestui secret, nu la dezvăluirile despre disfuncțiile sistemului. Potrivit rezoluției, afirmațiile lui ar fi permis identificarea cauzei și ar fi făcut publice atât opinia lui, cât și poziția colegei de complet cu privire la soluționarea unei excepții.
Beșu susține că nu a încălcat secretul. În memoriul trimis Inspecției, a spus că nu a dat detalii despre obiectul divergenței sau despre opiniile din dosar și că a vorbit despre consecințele unor măsuri administrative asupra independenței judecătorilor. A invocat și Carta Drepturilor Fundamentale a UE și directivele privind avertizorii de integritate.
Prima cerere: recuzarea judecătorului Alin Ene
Documentul, depus prin avocata Bogdana Alina Orășeanu pentru termenul din 23 septembrie, invocă art. 49 alin. 6 lit. b) din Legea nr. 305/2022, legea CSM. Argumentul este că rolul constituțional al Consiliului, de garant al independenței justiției, impune membrilor săi obligații sporite de rezervă și neutralitate. Un discurs perceput ca presiune internă ar avea, spune cererea, o gravitate deosebită.
Faptele vin în două episoade. Primul privește intervențiile publice ale lui Ene după difuzarea documentarului, pe Facebook și în podcasturi. Cererea citează o postare din 13 martie 2026 în care judecătorul vorbește despre magistrați pensionari „reactivați” pentru a „salva sistemul” și despre foști și actuali magistrați care ar prezenta nemulțumiri personale drept probleme sistemice. Scrie că cel mai nociv efect al Recorder ar fi „normalizarea exhibiționismului justiției” și încheie cu un îndemn: „Să nu uităm! Nici faptele. Nici numele”
Al doilea episod, ulterioar înregistrării acțiunii disciplinare, este o postare de pe Facebook din 19 august 2026 cu o „știre fictivă”, cum o numește chiar Ene, care îl menționează pe Beșu în termeni peiorativi și ironici. Ene a publicat o satiră sub formă de știre fictivă, despre un „autodenunț colectiv” al procurorului. Beșu a răspuns că judecătorul pare să aibă deja opinii despre dosarul lui disciplinar și a semnalat un conflict de interese. Ene a explicat că sensul postării nu viza persoana lui Beșu, ci logica acuzației de „favorizare a făptuitorilor”.
Pe plan juridic, cererea invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Citează cauza Olujić c. Croației, în care Curtea ar fi analizat declarațiile publice ale unor membri ai consiliului judiciar despre un magistrat cercetat și ar fi constatat o atitudine părtinitoare. Mai citează cauza Morice c. Franței, pentru nevoia de a examina circumstanțe verificabile care pot naște îndoieli. Distinge între imparțialitatea subiectivă, adică opinia personală a celui care decide, și cea obiectivă, adică garanțiile care exclud orice îndoială legitimă.
Concluzia este că Ene ar trebui fie să se retragă, fie să fie recuzat.
A doua cerere. Testul de imparțialitate obiectivă
Documentul pentru termenul din octombrie merge mai departe. Nu mai privește un singur membru, ci întreaga secție, sau mai exact pe cei care au votat două acte instituționale despre documentarul Recorder. Primul este hotărârea prin care a fost aprobat raportul Inspecției Judiciare din 26 ianuarie 2026, raport despre declarațiile din documentar. Al doilea este Hotărârea din 9 iunie 2026 „de apărare a independenței sistemului judiciar”. Potrivit cererii, hotărârea califică materialul Recorder drept producător de „foarte multă emoție”, dar lipsit de valoare logică – rațională. Beșu este menționat nominal în ea, cu detalii biografice cu potențial de compromitere, între care faptul că a lucrat într-un serviciu de informații al MAI.
Beșu spune că, prin cele două hotărâri, membrii secției au formulat deja aprecieri despre afirmațiile lui, conturând o „poziție instituțională consolidată”. Cum acțiunea disciplinară privește tocmai acele declarații, secției i s-ar cere să reevalueze ceva ce a evaluat deja. Mai mult, spune cererea, nu se poate analiza caracterul disciplinar al unei fapte fără a cântări contextul, buna – credință, gravitatea, forma de vinovăție și proporționalitatea sancțiunii, aspecte asupra cărora secția s-ar fi exprimat în termeni defavorabili lui.
Cererea face și o distincție juridică între deficiențe punctuale, care pot fi acoperite, și deficiențe structurale, care nu pot. Beșu mai solicită ca excepția să fie analizată expres în hotărâre și, în subsidiar, recuzarea membrilor care au votat cele două acte.
