Cui îi e frică de Herta Müller? Un film în căutarea unei scriitoare de Nobel naște  emoții la Timișoara

Cui îi e frică de Herta Müller? E o seară de toamnă târzie la Timișoara. Anul în care acest oraș este Capitala Culturală a Europei se apropie de sfârșit și cineva anume, important, nu a sosit încă. Nu vine. Însă, astă seară, marea absență va fi mai ușor de înțeles. Se proiectează filmul „În căutare Hertei Müller”.

E seara în care are loc premiera, iar cei doi elevi de la Liceul „Nikolaus Lenau”, protagoniștii filmului, Emma și Berni, care au fost pe urmele scriitoarei Herta Müller, îl văd pentru prima dată.

„La liceu la noi – din păcate – lecturile Hertei Müller nu intră în program, însă doamna Lorette, diriginta noastră, a prezentat pentru noi la clasă niște poezii ale Hertei și chiar atunci a și venit echipa și a început să filmeze și să înregistreze.

Și practic, așa începe la noi filmul, cu ora despre Herta Müller, iar apoi excursia la Nițchidorf”, îmi spune „actorul” Bernard Rudăreanu, în holul cinematografului, înainte de proiecție.

Trecutul a devenit, pentru ea, o altă țară

Nițchidorf este satul în care s-a născut și a copilărit scriitoarea Herta Müller, un sat de șvabi din apropierea Timișoarei. Forțată să părăsească România în 1987, Herta nu s-a mai întors niciodată în locurile natale.

Cărțile ei evocă viața în România comunistă, suferințele și traumele acelei perioade, dar și trăirile profund umane, istorii și legături de familie, trecutul care, pentru ea, a devenit o altă țară.

În filmul realizat de Brîndușa Armanca și Judit Klein, doi elevi de la liceul de limbă germană „Nikolaus Lenau”, unde a învățat și Herta Müller, pornesc să caute informații, amintiri, mărturii despre această scriitoare, absentă din manualele lor dar și din viața publică a României.

Citește și: În căutarea Hertei Müller, documentarul unei absențe

Este singura scriitoare născută în România laureată a premiului Nobel pentru literatură, în anul 2009.

„Povestea aceasta trebuia spusă. Noi am ales o perspectivă nepolemică”, explică Brîndușa Armanca, realizatoare a filmului, „am ales să o aducem în felul acesta printre noi pe Herta Müller, urmând curiozitatea firească a unor elevi de la liceul unde și ea a învățat, de a afla mai multe despre ea, chiar din locul unde a trăit când era de vârsta lor.”

Printre săteni cei doi găsesc și o rudă

Emma Parfenie și Bernard Rudăreanu pornesc în căutările lor de la cărțile Hertei, de pe holul liceului unde există o plăcuță care-i consemnează prezența aici, ca elevă, și ajung apoi în satul natal al scriitoarei.

„În secvențele de început ale filmului, eu mă aflu în grădina mea și mă uit la un video cu Herta Muller și cumva încep și să citesc din cărțile ei, fapt ce îmi stârnește curiozitatea despre ea și, la un moment dat, îl sun pe Bernie la telefon și îl întreb dacă dorește să pornească în această călătorie cu mine la Nițchidorf. Și pornim.”

În școala primară din Nițchidorf cei doi descoperă că este organizat un fel de mic muzeu destinat Hertei Müller.

 „Acolo sunt cataloage, o lucrare în manuscris despre mama ei, caietele și cărțile ei publicate ulterior. Eu am văzut mai multe documente, știu că este un catalog acolo, unde erau trecute notele Hertei și avea în mare parte 10.

S-a păstrat și un acordeon, acordeonul roșu, era acordeonul soldatului, la care, după ce acesta a plecat pe front, a rămas să cânte Herta la el. Dar nu-i plăcea.

Spunea despre băiat și că ar fi fost un nazist și mereu atunci când spunea lucruri antisemite, tatăl său îi mai dădea câte o palmă peste cap. Asta scrie, cel puțin”, povestește Berni ce au descoperit în aventura din filmul lor.

Printre săteni cei doi găsesc și o rudă, o verișoară de gradul doi a Hertei care are amintiri despre satul în care au copilărit dar mai puțin despre Herta care era „mai retrasă, stătea mai mult în camera ei și citea, scria…”

Despre o Herta necruțăroare, care spune adevăruri care n-au convenit atunci și nu convin nici acum, nu mai are cine să vorbească. Satul este schimbat, verișoara și familia ei sunt singurii nemți care au mai rămas în sat, iar primarul care i-a acordat un titlu de onoare scriitoarei rămâne nedumerit de ce nu vine să-l ia.

Filmul, prezentat și la Nițchidorf

Doar vecinul Kreuter povestea, înainte să moară, că într-o dimineață, pe la 5, Herta ar fi sosit în sat, s-a dus la cimitir și apoi a plecat fără să fi văzut-o cineva.

Prezența ei se face simțită însă în sala plină de spectatori ai filmului, printre elevii de la Lenau și pentru toți cei care i-au citit și-i vor citi cărțile.

După premiera de la Timișoara, filmul a fost proiectat, o zi mai târziu, și la Nițchidorf.

Filmul „În căutarea Hertei Müller. Literatura salvată” este rezultatul efortului comun al unei mici, dar pasionate echipe.

Protagoniștii filmului sunt Emma Parfenie și Bernard Rudăreanu – elevi la Liceul „Nikolaus Lenau” (acum în clasa a XII-a), regia este semnată de Gheorghe Șfaițer, iar imaginea și montajul au fost asigurate de Olimpiu Vuia. Realizatori filmului sunt Brîndușa Armanca și Judith Klein.

Urmăriți PressHUB și pe Google News!