De ce o firmă de salubritate cere un preț de la un sector și alt preț, de trei ori mai mare, pentru exact aceleași servicii de la alt sector? Este cazul Romprest Service SA, companie pe care Primăria Sectorului 1 o acuză că oferă servicii de salubritate la prețuri de trei ori mai mari decât la Sectorul 6. Astfel, dacă la Sectorul 6, compania a cerut 440 lei/tonă pentru deșeuri reciclabile, la Sectorul 1 a cerut 1.270 lei/tonă. Aproape de trei ori mai mult. În timp ce la deșeuri menajere cere 781 lei/tonă în Sectorul 1, în Sectorul 6 cere 295 lei/tonă, adică de 2,6 ori mai mult. Cum este posibil și ce se ascunde în spatele întregii afaceri?
Primăria Sectorului 1 a încheiat, în iunie 2008, un contract cu Romprest Service SA, care expiră la finalul lunii viitoare. Când cineva impune asemenea prețuri unui client, prima concluzie logică ar fi că nu mai dorește să aibă relații contractuale cu acel client. Dacă nu e așa, pe ce se bazează firma atunci când presupune că cineva ar fi dispus să onoreze un contract în care a impus unilateral prețuri exorbitante pentru serviciile prestate?
Administrația Sectorului 1 a fost pusă în situația de a gestiona un contract moștenit de la administrațiile anterioare, care a generat costuri uriașe, litigii repetate și tensiuni permanente între operatorul Romprest și instituție de-a lungul timpului.
Oricine deschide pagina companiei Romprest află că Primăria Sectorului 1 ar avea la firma de salubritate datorii în valoare de 60 de milioane de lei, cu penalități calculate la zi de 105 milioane de lei.
Nu spune Romprest nici cum face calculul nici cum funcționează contorul care dă iluzia unui calcul în timp real. Tot iluzia autenticității o creează și atunci când scrie că, la solicitările mass-media, emite un „punct de vedere” lansând un veritabil avertisment către Consiliul Local sub forma unui „îndemn” la „prudență” în adoptarea deciziilor sale administrative înainte de pronunțarea instanței. Cineva mai hâtru ar putea spune că îndemnul amintește mai degrabă de „îngrijorările” despre cărămida care ar putea să-ți cadă în cap la colțul străzii din pură întâmplare dacă nu iei decizia care trebuie.
Cum au apărut datoriile
Care este argumentul Romprest? Că administrația locală „menține în mod voit subfinanțarea serviciului public și reține nelegal plățile restante datorate pentru serviciile de salubritate, deși există obligații certe, lichide și exigibile confirmate prin hotărâri judecătorești definitive privind sumele datorate.” Aflăm, așadar, de un conflict între administrație și o companie privată.
Cum stau lucrurile și de la ce a pornit totul?
Situația datoriilor primăriei față de Romprest descinde din mandatul fostului primar, Clotilde Armand, care nu a plătit companiei facturi în valoare de 134 de milioane de lei în perioada 2020-2021. Romprest a acționat primăria în judecată și a câștigat această speță de peste 90 de ori, odată cu cele 134 de milioane de lei, la care se adaugă penalități de 0,06% pe zi, adică 21% pe an la valoarea datorată. Din cele 134 de milioane au mai rămas de plătit 59 de milioane de lei.
Așa cum prezintă Romprest penalitățile pe care le-ar avea de plată primăria, este foarte greu de cuantificat pentru că s-au plătit facturi parțiale, explică pentru PRESShub viceprimarul Primăriei Sectorului 1, Iulian Hatmanu.
Pe de altă parte, Romprest „uită că are de prestat un serviciu de utilitate publică și se comportă ca un privat care poate face orice într-un contract”, arată Hatmanu. Viceprimarul spune că Romprest nu poate alege ce hotărâri ale Consiliului Local poate aplica și pe care nu, în raport de ce-i profită.
Un serviciu public are trei entități, chiar dacă contractul este semnat între două persoane juridice: este organizat de primărie, realizat de RomPrest, iar beneficiarii sunt cetățenii sectorului 1. De exemplu, există hotărâri ale CL care stabilesc cum se face salubrizarea în Sectorul 1, ce frecvență trebuie să aibă aceasta și care este programul, iar Romprest ignoră acestă hotărâre din septembrie 1995, spune edilul.
Tot așa cum sunt documente pe care compania le consideră valabile atunci când îi slujește interesului său și care nu mai sunt valabile când nu-i profită. Este cazul Actului Adițional 6, care a fost folosit de Romprest ca argument pentru a da primăria în judecată atunci când a fost înființată Direcția de Mediu, dar nu mai este valabil atunci când e vorba de data încetării contractului dintre primărie și companie, spune viceprimarul.
Potrivit acestui document, relațiile contractuale dintre primărie și Romprest se sfârșesc la finele lunii iunie 2026.
Astfel aflăm răspunsul la întrebarea de mai sus: da, Romprest vrea relații contractuale cu primăria, nu vrea să o pună pe fugă angajând prețuri exagerate pentru serviciile prestate, despre care primăria spune că le face doar după bunul plac. Dar vrea să o facă din poziția celui care dictează condițiile: de plată și de prestare a serviciilor.
„Lucrul acesta nu se poate întâmpla: să recunoști când îți convine și să nu recunoști când nu-ți convine un act adițional”, remarcă viceprimarul. Mai ales că acest act adițional este recunoscut de două instanțe: în 2014 și în 2021. În 2014, Curtea de Apel București a hotărât că acest contract continuă așa cum este descris în actul adițional 6. Dacă actul adițional nu ar fi intrat în vigoare, contractul Romprest-primărie se oprea în 2014.
Legătura dintre datorii și prețul pe care-l impune Romprest
Chiar dacă Romprest a cerut, primăria nu plătește prețurile pretinse. Compania, însă, încearcă să forțeze primăria să o facă, adică să devină „bancomatul” Romprest, remarcă viceprimarul. „Cu contracte, cu prelungiri, cu tarife umflate, cu banii oamenilor duși la facturare premium în timp ce serviciul rămânea același”.
Prețul pentru serviciile oferite primăriei a fost făcut de Romprest în 2019, apropiat de cel plătit de Sectorul 6 în prezent, dar a fost stabilit ca preț pe metru cub de colectat și preț pe tonă de transport. În 2022, Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice (ANRSC) a intervenit și a stabilit că trebuie să existe un singur preț, atât pentru colectare cât și pentru transport, și exprimat doar în tone.
În acest context, Romprest a venit cu o modificare de preț, doar că fundamentarea acestui preț a fost făcută netransparent, fără a oferi primăriei toate documentele care să o susțină, inclusiv pe cele contabile, spune Iulian Hatmanu. Așa s-a ajuns la prețul de 1270 lei pe tonă la reciclabile și 781 lei pe tonă la deșeuri menajere.
„Am vrut să văd cum crește factura de gunoi, cât va plăti primăria. Pentru o factură de 400 de mii de lei primăria ar fi însemnat să plătească două milioane de lei. Am luat toate fundamentele, m-am uitat la ce se întâmplă acolo, am cerut documente, nu mi s-au dat, drept pentru care am propus Consiliului Local respingerea acestor prețuri aberante, iar Consiliul le-a respins.”
Ce spune firma de salubritate
Am vorbit cu unul din reprezentanții Romprest, directorul general adjunct Bogdan Adimi, care spune că preţurile din Sectorul 1 nu sunt stabilite arbitrar, ci sunt rezultatul unui mecanism contractual şi legal strict și că tarifele inițiale au fost stabilite printr-o procedură publică de atribuire. Iar evoluția lor ulterioară a urmat formulele de indexare prevăzute în contract și aprobate de Consiliul Local al Primăriei Sectorului 1, în corelare cu Indicele Preţurilor de Consum si evoluția elementelor de cost, cum ar fi salariul minim sau combustibilul.
„În realitate, nu există o diferență semnificativă de prețuri între cele două sectoare, ci doar structuri tarifare complet diferite, în primul rând datorită stabilirii modului de colectare în fluxuri separate a deșeurilor menajere de cele similare datorită modului de decontare diferit, care creează în mod eronat aparența unor disparități mari.”
El spune că se comite o eroare gravă atunci când sunt comparate prețurile de la Sectorul 6 cu cele de la Sectorul 1 pentru că nu sunt prestații similare, „deoarece structura serviciilor, modalitatea de facturare şi configuraţia urbanistică sunt complet diferite”.
Într-un interviu acordat pentru PRESShub, el a explicat că Sectorul 6 este un sector compact, dominat masiv de cartiere de blocuri, în timp ce Sectorul 1 are o structură locativă radical diferită, cu o zonă extinsă de case și vile.
Astfel, la un bloc de locuințe din Sectorul 6, utilajul oprește o singură dată într-un punct de colectare comun și ridică deşeurile pentru sute de apartamente deodată, în timp ce la Sectorul 1, în zonele de condominii, cu asociații de locatari constituite chiar și pe scara de bloc și case, colectarea se face individual, din asociație în asociație, din poartă în poartă, spune directorul Romprest.
Acest mod de lucru presupune ca autospeciala să oprească la fiecare imobil în parte, cu timpi de colectare mult mai mari, cu mult mai multe autospeciale și carburant în consecință, cu uzură accelerată a utilajelor si necesar extins de forță de muncă pentru aceeași cantitate de deșeuri.
Adimi amintește că Sectorul 1 concentrează zona centrală a Capitalei, instituții guvernamentale, ambasade, mari artere de tranzit și parcuri extinse, ceea ce impune standarde, distanțe, frecvente și operațiuni de curățenie mult mai intense şi mai costisitoare decât într-un sector preponderent rezidențial.
El susține, contrar acuzațiilor făcute de oficialii primăriei că a transmis toate documentele care să explice prețul cerut, „sute de pagini de documentație, fișe de fundamentare, memorii tehnico- economice justificative şi documente suport pentru acestea, prin care se justifică fiecare cost în parte în mod detaliat, aceasta realitate fiind confirmată și de către Autoritatea de reglementare ANRSC care a exprimat un punct de vedere în acest sens.”
La rândul său, arată spre primărie și spune că problema nu este lipsa documentelor trimise primăriei, ci refuzul aparatului administrativ de a recunoaște propriile obligații contractuale și hotărâri judecătorești definitive.
Cât privește acuzațiile că Romprest se prevalează de prevederile contractului după cum îi profită, companie întoarce acuzațiile la ping-pong și spune că, dimpotrivă, „interpretările unilaterale ale administrațiilor succesive aflate la conducerea primăriei se schimbă în funcție de interesele politice de moment”.
Adimi spune că, atât timp cât există divergențe de interpretare cu privire la clauzele contractului și ale anexelor sale, instanța de judecată este singura abilitată să tranşeze asupra validității acestora și că, până la o decizie definitivă, „orice acțiune unilaterală a uneia dintre părți, în cazul de față a Sectorului 1, este nelegală și riscă să provoace un blocaj major cu prejudicii semnificative pentru bugetul local”.
Cât privește respectarea hotărârilor Consiliului Local, firma de salubritate spune că acestea reprezintă actul de voinţă al autorității, însă pentru a deveni aplicabile trebuie să se reflecte în cheltuielile pe care operatorul le alocă executării contractului, ca să-și poată recupera costurile.
Nu e Romprest, va fi Urbanzor. Epilog
Primăria Sectorului 1 nu va rămâne fără serviciul public de salubrizare după 30 iunie, atunci când expiră contractul cu Romprest Service SA.
De la 1 iulie 2026, Sectorul 1 intră în etapa de tranziție către noul sistem de salubrizare.
În prezent, primăria se află în procedură de atribuire a unui contract pe durată determinată de maximum un an unui salubrist din București, după ce a făcut mai multe invitații în acest sens, dar cu clauză prin care contractul se întrerupe atunci când se operaționalizează compania primăriei Urbanzor pentru salubritate stradală și se finalizează licitația publicată în SEAP pentru colectare.
Primăria a câștigat încă un proces cu Romprest. Tribunalul București a respins solicitarea Romprest de restituire a garanției de bună execuție de 9 milioane de lei, aferentă anului 2025, în dosarul nr. 7403/3/2026.
„Instanța a confirmat că reținerea garanției de bună execuție este o conduită contractuală corectă a Sectorului 1”, spune viceprimarul Iulian Hatmanu. „Este o victorie importantă pentru Primăria Sectorului 1 și pentru locuitorii sectorului, pentru că instanța confirmă că menținerea garanției a avut temei legal, a fost justificată contractual și a protejat interesul public. Cu alte cuvinte: banii nu se eliberează pe vorbe frumoase, ci după servicii făcute corect.”
Este al doilea proces pierdut de Romprest în mai puțin de o lună. Primul dosar a vizat încetarea contractului cu Sectorul 1 la 30 iunie 2026, iar instanța a respins acțiunea operatorului.
