Viața independentă, accesul la îngrijire și protecția împotriva discriminării pe criteriul vârstei sunt printre prioritățile cerute de eurodeputați pentru viitoarea convenție ONU privind drepturile persoanelor vârstnice. Negocierile pentru un instrument juridic internațional obligatoriu sunt în curs, iar următoarea rundă este programată la Geneva, între 26 și 30 octombrie 2026.
Procesul ONU a intrat într-o etapă nouă după ce Consiliul pentru Drepturile Omului a creat, prin Rezoluția 58/13, un grup de lucru interguvernamental însărcinat să elaboreze și să prezinte un proiect de instrument internațional obligatoriu privind drepturile persoanelor vârstnice. Prima sesiune de redactare a avut loc la Geneva între 13 și 17 iulie 2026, iar grupul se reunește de două ori pe an pentru câte cinci zile. A doua sesiune este programată între 26 și 30 octombrie.
Dezbaterea de la Strasbourg s-a desfășurat astfel cu mai puțin de trei săptămâni înainte de următoarea rundă ONU.
Intervențiile eurodeputaților au arătat că discuția nu se reduce la crearea unui nou text juridic. Printre temele recurente s-au aflat posibilitatea persoanelor vârstnice de a rămâne cât mai mult timp în propria locuință, accesul la servicii adaptate nevoilor individuale, dezvoltarea serviciilor comunitare și evitarea instituționalizării atunci când există alternative adecvate.
Îngrijirea a ocupat un loc central
Eurodeputații au discutat accesul la servicii de sănătate și îngrijire pe termen lung, situația persoanelor care trăiesc singure, sprijinul pentru îngrijitorii informali și diferențele dintre femei și bărbați în ceea ce privește veniturile și pensiile la vârste înaintate.
Au fost ridicate și probleme legate de izolarea socială și de accesul efectiv la servicii pentru persoanele care nu pot utiliza exclusiv instrumente digitale sau plăți electronice.
Raffaele Fitto, vicepreședinte executiv al Comisiei Europene pentru coeziune și reforme, a spus că executivul european susține drepturile persoanelor vârstnice și activitatea desfășurată la nivelul ONU, în condițiile păstrării coerenței cu instrumentele internaționale existente, inclusiv Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități. El a subliniat în același timp că numeroase politici sociale și de îngrijire țin în primul rând de statele membre, iar rolul UE este și acela de a le sprijini prin legislația existentă, date, analiză și politici europene.
Citește și: România are cea mai mare rată a supraaglomerării locuințelor în rândul tinerilor din UE
Îngrijirea este politică națională, drepturile sunt europene
Comisia atrage atenția asupra unei distincții importante: faptul că nu există o legislație europeană unică dedicată exclusiv persoanelor vârstnice nu înseamnă că acestea sunt lipsite de protecție juridică.
Drepturi relevante sunt deja prevăzute în legislația UE privind egalitatea, protecția socială, ocuparea forței de muncă, sănătatea, dizabilitatea și alte domenii.
Viitorul instrument ONU ar putea crea un cadru internațional dedicat și ar putea stabili mai explicit modul în care drepturile generale trebuie aplicate situațiilor specifice asociate vârstei înaintate.
Comisia leagă această discuție și de schimbările demografice din Europa.
Fitto a indicat raportul demografic publicat în 2026 și viitorul Atlas of Demography drept instrumente pentru identificarea nevoilor persoanelor vârstnice și pentru fundamentarea politicilor publice. Poziția Comisiei este că o viață profesională mai lungă trebuie sprijinită atunci când aceasta este alegerea persoanei și nu trebuie transformată într-o obligație uniformă care ignoră diferențele dintre profesii, starea de sănătate sau condițiile individuale.
Agenda europeană pentru 2027 include un schimb la nivel înalt privind politici integrate pentru o bătrânețe demnă. Comisia intenționează să îl însoțească de un raport privind protecția socială adecvată și de un raport de experți referitor la pensiile minime și măsurile împotriva sărăciei la vârste înaintate.
Executivul european pregătește și o Longevity Roadmap, destinată cartografierii problemelor specifice diferitelor etape ale vieții și identificării politicilor care pot susține o viață mai lungă, mai sănătoasă și mai sigură financiar. Inițiativa este legată de Strategia privind echitatea între generații adoptată în martie 2026 și de viitorul Demography Forum, care ar urma să aducă împreună experți și responsabili naționali de politici publice.
În Parlament au apărut și propuneri care depășesc strict negocierea convenției. Łukasz Kohut a propus crearea unei căi simplificate în Erasmus+ pentru persoanele vârstnice, cu scopul de a facilita învățarea și participarea la schimburi și după pensionare. Este o propunere individuală formulată în dezbatere, nu un nou program Erasmus+ adoptat și nici o finanțare deja disponibilă.
Alte intervenții au atras atenția asupra riscurilor produse de valurile de căldură, asupra nevoilor persoanelor cu dizabilități, asupra diferențelor dintre mediul urban și rural și asupra accesului persoanelor vârstnice la servicii publice într-o economie din ce în ce mai digitalizată.
Aceste exemple au fost folosite pentru a argumenta că un viitor instrument ONU trebuie să trateze persoanele vârstnice ca titulari ai unor drepturi și participanți activi la societate, nu exclusiv ca beneficiari ai serviciilor de îngrijire.
Etapa internațională rămâne însă departe de final
Grupul interguvernamental trebuie să negocieze conținutul viitorului instrument și să prezinte un proiect Consiliului pentru Drepturile Omului. Următoarea rundă, din 26–30 octombrie, reprezintă o etapă de redactare și negociere. Un eventual tratat va necesita ulterior finalizarea procesului ONU și procedurile de semnare și ratificare prevăzute de dreptul internațional și de sistemele juridice ale statelor participante.
Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului 2eu.brussels, o inițiativă a Euronium.Brussels, în parteneriat cu PRESShub, dedicată explicării modului în care legislația europeană influențează economia, companiile, societatea și cetățenii.)
(Sursa foto: Pexels.com)
