Fosta judecătoarea Andrea Chis aplică conceptul psihologic al manipulării sistematice pentru a descrie hotărârea recentă a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) – document de propagandă și care abundă în teorii ale conspirației privind realitatea din sistemul judiciar din ultimii ani.
Într-o analiză publicată pe LinkedIn, Andrea Chiș, fostă judecătoare, introduce în dezbaterea publică românească un concept până acum rezervat psihologiei clinice: „gaslightingul public” — tehnica prin care o autoritate încearcă să convingă o societate că evenimentele nu s-au petrecut așa cum le-a trăit în mod verificabil. Pretextul analizei este Hotărârea nr. 1348 din 9 iunie 2026 a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM).
Andrea Chis arată că „spre deosebire de propaganda clasică – care vrea să te convingă de o ideologie – gaslightingul public urmărește erodarea ideii de adevăr obiectiv. Scopul este să creeze atâta confuzie încât publicul să își pună la îndoială propria memorie sau discernământ”.
Frica de a rămâne fără control asupra puterii judecătorești
CSM a publicat un document de peste 70 de pagini în care acuză mai mulți politicieni, ONG-uri și publicații că ar fi derulat, în ultimul an, o campanie de decredibilizare a justiției — un demers fără precedent, în care o organizație cu pondere în puterea judecătorească nominalizează oameni și instituții din societate în această manieră.
Printre cei vizați se numără premierul Ilie Bolojan, liderul USR Dominic Fritz, ONG-urile Funky Citizens, Expert Forum, Declic și Corupția Ucide, precum și publicații precum G4Media, PressHub și Recorder.
Referitor la Recorder, CSM susține că un documentar al acestuia a constituit „un nou episod al campaniei concertate derulate în ultima perioadă împotriva judecătorilor”, cu scopul declarat de a prelua controlul politic asupra puterii judecătorești.
Miza reală: un vot despre salarii, nu despre politică
Fundamentul de fapte pe care se sprijină analiza Andreei Chiș privește natura reală a consultărilor care au precedat hotărârea. CSM a prezentat documentul ca reflectând voința exprimată de cele 239 de adunări generale ale instanțelor din întreaga țară, unde 3.580 de judecători, reprezentând 98,6% dintre magistrații prezenți, ar fi votat pentru apărarea independenței justiției în fața tentativelor de subordonare politică.
Această prezentare a fost imediat contestată. Asociația Forumul Judecătorilor din România a precizat că cei 3.580 de judecători nu au votat un material cu conținutul Hotărârii nr. 1348 — care nici nu le-a fost comunicat în prealabil — adunările generale reunindu-se exclusiv pentru a discuta erorile privind salarizarea magistraților din proiectul publicat de Ministerul Muncii.
Procurorul Claudiu Sandu, membru CSM și fost vicepreședinte al instituției, a mers mai departe și, după ce a discutat cu mai mulți magistrați, a declarat că în adunările generale nu a fost pus în discuție un astfel de material. El a calificat drept „minciună” afirmația că 3.580 de judecători susțin demersul.
Această discrepanță – între votul tehnic pe tema salarizării și interpretarea sa ulterioară ca adeziune la un conflict politic cu presa și ONG-urile – constituie, în viziunea Andreei Chiș, nucleul „gaslightingului instituțional”.
Cele trei mecanisme ale manipulării la scară macro
Fosta judecătoare identifică în hotărârea CSM trei elemente clasice ale tehnicii de manipulare aplicate la nivel social:
Inversarea rolurilor. O instituție de stat cu instrumente coercitive se poziționează drept victimă a criticii legitime venite din partea presei independente și a societății civile, deși raportul de forțe este fundamental asimetric.
Recalibrarea post-factum a realității. Votul tehnic și economic al miilor de judecători convocați pentru a discuta legea salarizării a fost redefinit oficial drept un mandat politic — o aderare la un conflict ideologic cu societatea civilă, pe care judecătorii nu și-l asumaseră.
Atacul asupra jurnalismului de investigație. Hotărârea transformă exercitarea unor drepturi constituționale de bază în acuzații grave, redefinind jurnalismul de investigație drept „atac fără precedent la adresa independenței justiției”.
Reacțiile: „anticorpii democrației”
Chiș descrie răspunsul societății civile și al asociațiilor profesionale ca pe singurul mecanism de blocare a gaslightingului instituțional. Forumul Judecătorilor a avertizat că hotărârea CSM „distruge orice șansă a unui dialog al magistraturii cu societatea civilă și celelalte puteri ale statului și induce o gravă îndoială asupra credibilității justiției în sine”. Asociația analizează inclusiv posibilitatea de a acționa în instanță Secția pentru Judecători a CSM pentru afirmațiile considerate nereale față de membrii săi, invocând Avizul nr. 23 (2020) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni, care garantează dreptul asociațiilor de magistrați de a exprima puncte de vedere publice privind reformele legislative. Funky Citizens a demontat punctual documentul CSM, expunând vulnerabilitățile logice ale textului, inclusiv acuzația că organizația ar fi participat la „campanii de denigrare” referitoare la pensiile din sistem.
Presiuni închipuite
CSM susține că puterea judecătorească este supusă unui atac fără precedent în istoria post-revoluționară. Documentul reprezintă o victimizare pe scară largă, formulat în special în apărarea președintei ÎCCJ, Lia Savonea. Documentul inventariază articolele publicate despre sistemul judiciar și despre Lia Savonea în perioada mai 2025 – iunie 2026, concluzionând că ar fi existat o campanie de presă fără precedent.
Analiza Andreei Chiș pune degetul pe o vulnerabilitate structurală a democrațiilor contemporane: instituțiile cu putere pot rescrie sensul evenimentelor mai rapid decât le poate contesta cetățeanul de rând. Antidotul, conchide fosta judecătoare, nu este o contra-narațiune mai puternică, ci una mai precisă — ancorată în fapte, susținută de memoria instituțională și articulată prompt de contra-puterile democratice. „Atunci când o autoritate încearcă să spună societății că un eveniment a însemnat altceva decât ceea ce s-a întâmplat în mod factual, memoria instituțională și reacția rapidă a contra-puterilor sunt singurele care pot salva dezbaterea civică”, susține Chis.
