Demonstrația de forță a judecătorilor, prin care urmăreau să bată cu pumnul în masă pentru a nu li se îngheța sau micșora veniturile, s-a transformat dintr-un demers legitim într-unul personal, vizând o mână de oameni din vârful piramidei judiciare.
Vrăjiți de mirajul ipotetic al celei de-a treia puteri în stat, fără să le fie clar ce înseamnă aceasta, președinții celor 16 Curți de Apel din țară, judecătorii din Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) și președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) au păcălit 3.500 de judecători și au redactat în numele lor un adevărat rechizitoriu menit să satisfacă, în primul rând, orgoliul Liei Savonea.
Sensibili la critici, cei 26 de judecători de la vârful sistemului judiciar au adunat 3.500 de semnături din toată țara, chipurile pentru a apăra independența magistraților. În realitate, miile de judecători au semnat un apel prin care mandatau CSM să transmită observații pe marginea proiectului de lege privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
De la salarii la demonizarea judecătorilor
Pentru cei 26, criticile ONG-urilor, ale influencerilor și ale presei față de instanțele sau instituțiile pe care le gestionează deficitar sunt hiperbolizate și catalogate drept „campanii de dezinformare”, prin care se urmărește „demonizarea puterii judecătorești” sau „subordonarea puterii judecătorești”.
În timp ce 3.554 de judecători din întreaga țară votaseră o hotărâre de cel mult două pagini și jumătate, privind, în principal, o nouă lege unitară a salarizării, ceilalți 26 și-au însușit temerile înșirate pe 76 de pagini — nemulțumirile personale ale șefei instanței supreme.
Când vrei să negociezi, dar nu ai cu cine
Urmează câteva contradicții greu de înțeles. De la guvernul demis, pe care nu-l recunosc, judecătorii cer miliarde de euro, așa-numitele „drepturi salariale restante”. Tot de la același guvern demis, CSM solicită, printr-o serie de comunicate jenante, angajarea din sursă externă, pe baza unei vechimi de cinci ani, a câtorva sute de magistrați.
Aceasta, în timp ce în materie penală, în cazul proceselor mediatizate și al inculpaților cu bani, sistemul judiciar nu a livrat niciun rezultat în ultimii ani. Doar mii de achitări, restituiri de dosare și prescripții răsunătoare — pentru care sunt întotdeauna vinovați alții: politicienii și procurorii.
În ciuda interdicției legale, CSM se comportă de ani de zile ca un sindicat și face politică fățișă. Acesta este și motivul pentru care apelurile la respectarea statului de drept venite din partea CSM și a instanței supreme sunt lipsite de credibilitate. În condițiile în care, ani de zile, au subminat și persiflat Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) și CEDO, fluturând supremația tricoloră a dreptului național în detrimentul celui european, apelul la drepturile universale ale omului rostit prin gura lor sună fals.
Ambuscada de la Oradea
După scandalul provocat de victimizarea excesivă a sistemului judiciar, au apărut reacții vehemente. Judecătoarea Sorina Marinaș de la Curtea de Apel Craiova vorbește chiar despre o ambuscadă în care au fost atrași judecătorii. „Nimeni, niciun judecător nu a avut cunoștință despre acel raport de 70 de pagini. Nu s-a votat așa ceva în nicio adunare generală și am vorbit astăzi cu colegi din toată țara. Niciunul nu a spus că ar fi știut de ambuscada care se pregătea pe răspunderea noastră. A fost un teatru pus la cale de Secția pentru Judecători împreună cu președinții de curți, care s-au întâlnit «noaptea» la Oradea, săptămâna trecută — și e secret de stat ce s-a discutat acolo. Au girat această hotărâre cu adunări generale care aveau pe ordinea de zi cu totul altceva”, a scris Marinaș pe Facebook.
Tot acolo a intervenit cu o serie de clarificări și Grațiela Milu, membră a Secției pentru Judecători a CSM. Aceasta a precizat că votul său favorabil cu observații semnifică faptul că „nu am fost de acord, nici de această dată, cu includerea în hotărârea Secției a unor atacuri la persoană sau a unor comentarii cu conotație politică, apreciind că acestea nu își au locul într-o poziție instituțională a autorității constituționale care garantează independența justiției”.
Milu a mai arătat că „până la finalizarea votului în secție nu am primit nicio centralizare a voturilor exprimate în adunările generale ale judecătorilor convocate de Consiliu; prin urmare, nu a existat un mandat explicit pentru adoptarea acestei hotărâri cu acest conținut concret”.
Maria Rădulescu de la Judecătoria Ploiești arată și ea că, „am participat la Adunarea Generală a Judecătorilor de la Judecătoria Ploiești. Hotărârea adoptată este un document public și o atașez. Adunarea generală a durat aproximativ 10 minute. În acest interval au fost prezentate observațiile formulate de Consiliul Superior al Magistraturii și de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la proiectul de lege privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, iar acestea au fost supuse votului. Atât. În cadrul adunării generale la care am participat nu au fost dezbătute documente referitoare la persoane, jurnaliști, ONG-uri sau alte entități din afara sistemului judiciar. Nu au fost discutate liste de nume. Nu au fost analizate publicații”.
Unitatea știrbită
În final, este de remarcat îngrijorarea judecătorului Bogdan Mateescu, proaspăt președinte al Curții de Apel Ploiești. Pe un forum intern, Mateescu a criticat lipsa „unității de nezdruncinat” a Consiliului, după ce doi membri — Narcis Erculescu și Daniel Grădinaru — nu au participat la ședință. „Am observat absența a doi membri CSM aleși, domnul Grădinaru și domnul Erculescu, la ședința de astăzi. Am întrebat și, pe scurt: primul și-a luat concediu de odihnă chiar în ziua ședinței, al doilea era la evenimentul de mare prestigiu internațional și galactic de la Târgoviște și nu a binevoit să se conecteze online. Cred că trebuie să cunoască colegii aceste aspecte și cred că trebuie să ne punem câteva întrebări legitime referitoare la lipsa de asumare, în momente esențiale pentru magistratură, din partea unor membri CSM. Nu vreau să știrbesc unitatea, dar cred că trebuie să știm anumite lucruri„, ar fi precizat fostul membru al CSM și fost secretar general al Ministerului Justiției.
Se pune, în mod firesc, întrebarea de ce a fost propusă tocmai acum această hotărâre bizară a Consiliului. Există două variante: a) cei 26 au dorit să își evalueze capitalul de susținere cu trei ani înainte de alegerile pentru noul CSM — altfel spus, au vrut să știe pe ce se pot baza și au testat cât de ușor sau de greu pot fi manipulați judecătorii din tribunale și judecători în general; b) Înalta Curte a primit semnale că a pierdut procesul de la CJUE, ceea ce ar obliga instanțele din România să aplice dreptul Uniunii Europene chiar și atunci când acesta contrazice jurisprudența ÎCCJ sau a Curții Constituționale.
