Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a respins cererea de revizuire întemeiată pe hotărârea Marii Camere a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) în cauza Danileț împotriva României. Instanța supremă susține că sancțiunea disciplinară contestată nu mai produce consecințe grave asupra fostului judecător și precizează că soluția nu pune în discuție încălcarea constatată de CEDO. Decizia este definitivă.
Cererea a fost soluționată de Completul de 5 judecători în materie civilă și s-a întemeiat pe hotărârea Marii Camere din 15 decembrie 2025, publicată în Monitorul Oficial la 22 aprilie 2026.
Potrivit comunicatului instanței supreme, respingerea privește exclusiv neîndeplinirea condițiilor legale pentru desființarea, pe această cale extraordinară de atac, a unei hotărâri judecătorești definitive.
Argumentul ÎCCJ
Instanța supremă arată că revizuirea întemeiată pe o hotărâre CEDO reprezintă un remediu cu caracter excepțional. În analiza cererii, completul a reținut că nu este îndeplinită condiția existenței unor consecințe grave care să continue să se producă asupra persoanei care solicită revizuirea.
ÎCCJ face o distincție între importanța încălcării constatate de Curtea Europeană și efectele pe care hotărârea judecătorească internă le mai are în prezent. „Această cerință nu privește importanța încălcării constatate de Curtea Europeană, care rămâne deplină, ci efectele concrete pe care hotărârea internă le mai produce în prezent asupra situației revizuentului”, precizează instanța supremă, condusă de Lia Savonea.
În comunicat se arată că desființarea unei hotărâri definitive presupune îndeplinirea condițiilor excepționale prevăzute de lege, în raport cu principiile autorității de lucru judecat și securității juridice.
Sancțiunea, radiată
În motivarea soluției prezentate public, ÎCCJ invocă natura și durata sancțiunii aplicate, respectiv reducerea cu 5% a indemnizației pentru două luni.
Potrivit instanței, raportat la situația patrimonială a lui Danileț, sancțiunea a avut efecte reduse, care s-au epuizat integral la scurt timp după pronunțare. Ulterior, aceasta a fost radiată de drept.
Completul a mai reținut că hotărârea a cărei revizuire a fost cerută nu a influențat soluțiile pronunțate în alte cauze privind răspunderea disciplinară a acestuia.
Acestea sunt argumentele prin care instanța supremă justifică aprecierea că hotărârea contestată nu mai produce consecințele necesare pentru admiterea revizuirii.
CEDO rămâne obligatorie
Înalta Curte subliniază că respingerea cererii nu înlătură caracterul obligatoriu al hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului. „Hotărârea Curții Europene este obligatorie pentru statul român și pentru toate autoritățile sale, inclusiv pentru instanțele judecătorești”, se arată în comunicat.
Totodată, ÎCCJ afirmă că standardele stabilite de Marea Cameră privind libertatea de exprimare a judecătorilor reprezintă un reper pe care instanțele române îl aplică necondiționat.
În interpretarea completului, efectele hotărârii CEDO asupra libertății de exprimare a tuturor judecătorilor se realizează prin aplicarea acestor standarde de către autoritățile administrative și judiciare. În aceste condiții, instanța susține că hotărârea internă contestată nu mai poate produce consecințe.
Motivarea urmează
Cererea a fost analizată în baza articolului 509 alineatul (1) punctul 10 din Codul de procedură civilă. Instanța precizează că a interpretat aceste dispoziții în lumina Recomandării nr. R (2000) 2 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei.
Deocamdată, explicațiile sunt cele cuprinse în comunicatul Biroului de Informare și Relații Publice. Motivarea integrală a hotărârii va fi publicată după redactare, a anunțat Înalta Curte.



