Fenomene de secare sau băltire au fost observate la 101 dintre cele 949 de stații hidrometrice din România, potrivit celor mai recente date centralizate de Administrația Națională „Apele Române” și Ministerul Mediului. Măsurătorile indică probleme pe 93 de cursuri de apă, unele dintre acestea fiind râuri importante la nivel regional, arată o analiză publicată de NewsCenter.ro.
Datele complete sunt aferente anului 2024. În cazul celor 101 stații, specialiștii au constatat fie secarea propriu-zisă, când curgerea încetează, iar albia rămâne complet uscată, fie băltirea. În cea de-a doua situație, apa nu mai curge, însă în denivelările albiei rămân bălți izolate.
Apele Române avertizează că situația înregistrată într-un punct de măsurare nu poate fi generalizată automat pentru întreaga lungime a râului. Unele cursuri apar la două stații diferite, motiv pentru care cele 101 poziții din evidența instituției corespund unui număr de 93 de ape curgătoare.
Lista apelor curgătoare care au secat măcar parțial
Printre râurile afectate se află Bârlad, Putna, Barcău, Bega Veche, Vaslui, Amaradia, Teslui, Pogăniș, Moravița, Ozana, Cracău, Miletin, Sabar și Cricovul Dulce. Pe unele cursuri, fenomenul a fost observat în mai multe puncte. Teuzul apare la stațiile Cărand și Cermei, Moravița la Semlacu Mare și Moravița, iar Bega Veche la Pișchia și Cenei.
Situații similare au fost consemnate pe Amaradia, Câlnău, Bizdidel și Râmna. Repetarea observațiilor poate indica o problemă mai extinsă decât un incident strict local, dar datele nu permit concluzia că întregul curs de apă a secat.
Analiza NewsCenter.ro arată și limitele sistemului de supraveghere. România are 4.864 de cursuri de apă cadastrate, cu o lungime totală de 78.905 kilometri, însă numai 529 sunt monitorizate hidrometric direct. Autoritățile urmăresc astfel aproximativ 10,9% dintre apele cadastrate, în timp ce aproape 89,1% nu dispun de monitorizare directă.
Regiunile cu probleme
Distribuția geografică arată o concentrare a cazurilor în nord-vestul și vestul țării, în bazinele Someșului, Crișurilor și Banatului. Fenomenele sunt însă prezente și în Oltenia, sudul țării, Moldova și Dobrogea, ceea ce arată că vulnerabilitatea nu este limitată la regiunile considerate în mod obișnuit mai aride.
O imagine și mai amplă apare în „Atlasul secării râurilor din România”, elaborat de Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor în 2019. Documentul identifică 400 de cursuri sau sectoare de râu care pot seca anual ori au un regim de secare permanentă, pe o lungime totală de 5.632 de kilometri.
Dintre acestea, 368 de sectoare, însumând 5.158 de kilometri, înregistrează secare în fiecare an, pentru perioade cuprinse între câteva zile și câteva luni. Alte 32 de cursuri, cu o lungime cumulată de 473 de kilometri, au regim torențial și apă vizibilă numai pentru perioade scurte, după precipitații abundente. Alte 212 cursuri sau sectoare, totalizând 2.718 kilometri, înregistrează secări frecvente, cel puțin o dată la cinci ani.
Cele mai vulnerabile sunt cursurile cu bazine mici, debite reduse și o dependență mare de precipitațiile locale. Lipsa prelungită a ploilor și temperaturile ridicate pot fi agravate de captările de apă, utilizarea nerațională a resurselor și neasigurarea debitelor necesare în avalul construcțiilor hidrotehnice.
Datele pentru 2025 vor fi disponibile abia la sfârșitul anului 2026, după verificarea și validarea măsurătorilor.
Mai multe detalii în articolul din NewsCenter.ro și în campania jurnalistică „Cum evităm criza apei”, dedicată problemelor actuale și viitoare ale resurselor de apă și soluțiilor prin care acestea pot fi protejate.
